Contactează-ne

Actualitate

Seniorii României, ca „generaţie de sacrificiu“, au primit şi eticheta de „bolnavi neesenţiali“

Știre publicată în urmă cu

în data de

De-a lungul istoriei, prin noţiunea de „generaţie de sacrificiu“ a fost definită acea generaţie care a traversat frustrări colective, fiind vitregită de speranţă, certitudini şi siguranţă, înregistrându-se la capitolul bilanţuri, cu viitorul ipotecat.

Orice generaţie, în parcursul ei activ, a putut pretinde că a fost de sacrificiu, atunci când în numele unei ideologii, i-au fost blocate şansele de a-şi atinge obiectivele dorite. Fiecare epocă şi fiecare sistem îşi are propriile generaţii de sacrificiu.

Ne-am obişnuit însă să asimilăm aceste generaţii cu generaţiile de oameni tineri activi. Românii născuţi în jurul anilor 50, din secolul trecut, au acum vârsta medie de 75 de ani, constituind o reală generaţie de sacrificiu, produs al celui de al Doilea Război Mondial, dar şi al ideologiei comuniste.

Această generaţie este ieşită la pensie, sperând într-o binemeritată relaxare, cu obiective de viitor din ce în ce mai modeste. Un intelectual, cu pretenţii de analist în probleme de „riscuri sociale şi demografie“, de pe lângă Preşedinţia României, susţine doct că generaţie activă din perioada anilor 1950 – 1990 nu a fost „generaţie de sacrificiu“. Analistul motivează că acea generaţie nu a avut frustrări existenţiale, deoarece toţi au fost dependenţi de statul comunist, care le-a asigurat un viitor fără frustrări esenţiale.

O generaţia care a fost doar într-o permanentă aşteptare, fie să le dea statul, fie lăsaţi să fure, pentru a-şi acoperi nevoile curente. Tâmpită şi jignitoare motivaţie. Acea generaţie nu a stat deloc cu mâna întinsă, ci a muncit de ia sărit capacele, în industrie sau în agricultură, pentru a avea ce fura cei din generaţia următoare.

Nu au fost plătiţi pe cât au muncit, iar de furat, o fi furat doar analistul cu pricina de este atât de doct. Astăzi nu se mai munceşte atât de mult, dar se câştigă mult mai bine, iar de furat se fură infinit mai mult, nejustificându-se apariţia unei noi „generaţii de sacrificiu“, din această perspectivă. Seniorii României, generaţia de peste 65 de ani, sunt în număr de 3,6 milioane de oameni, care reprezintă 17% din populaţie.

O „generaţie de sacrificiu“ numeroasă, care are dreptul de a avea un final de viaţă liniştită, demnă, plină de respectul generaţiei care urmează să-i ia locul. În anul 2015, proaspătul preşedinte Klaus Iohannis, deplângea soarta copiilor din România, a căror părinţi erau plecaţi să muncească în străinătate. Referitor la aceşti copii, preşedintele s-a pronunţat ferm că „nu vreau să avem o altă generaţie de sacrificiu“.

De-abia acum, în 2020, se poate dezlega cimilitura prezidenţială. Domnia sa nu voia altă generaţie de sacrificiu, pentru că avea una la îndemână, seniorii României, care constituia ponderea votanţilor „Ciumei roşii“, pe care putea experimenta în continuare. Pandemia declarată în 16 martie 2020, s-a dovedit, pentru Seniorii României, că este momentul resuscitării calvarului etichetării, înlocuindu-li-se eticheta de „generaţie de sacrificiu“, cu eticheta de „bolnavi neesenţiali“, pentru ai putea ţine departe de spitale.

Viaţa demnă a acestor seniori se învârte în jurul cuantumului pensiei, care este printre cele mai mici din Europa. Pensie pe care Guvernul Orban vrea s-o mărească doar când s-o putea şi cu cât s-o putea. Un senior demn nu ar trebui să-şi poată permite să fie atât de materialist, nu-i aşa?

Respectul generaţiei mai tinere, a fost îngrădit cu ocazia pandemiei, când „seniorii României“ au fost decretaţi ca „persoane vulnerabile“, interzicându-li-se astfel să iasă şi din casă, pentru a fi priviţi cu suspiciune, ca surse de infestare, cu statut de ciumaţi. Mai mult, ca persoane vulnerabile, seniorii, nu numai că au vârste de peste 65 de ani, dar au şi morbidităţi.

Morbidităţi definite de multitudinea de afecţiuni cronice, dobândite pe parcursul definirii ca „generaţie de sacrificiu“. Au fost închise şi spitalele, pentru pacienţii non-Covid, de teama noului coronavirus, dar şi de teama prevederilor articolului 19, din Anexa nr. 1, a Decretului prezidenţial nr. 195/07.03.2020, care i-a obligat pe medici să-i scoată pe „neesenţiali“ din spitale, sub ameninţarea destituirii lor din funcţii. Spitalele de stat au fost restructurate forţat, fiind obligate să-şi reducă orice activitate considerată neesenţială.

Normalitatea lui Iohannis, o iluzie pierdută

Cine nu era purtător de Covid-19, indiferent de afecţiune, a fost declarat „neesenţial“. Orice senior bolnav non-Covid a devenit peste noapte pacient neesenţial pentru sistemul sanitar naţional. Seniorii, bolnavi cronici, au ajuns să se întrebe la ce bun să mai cotizeze la asigurările de sănătate, atâta timp cât activitatea medicală regulară a îngheţat în faţa pandemiei.

Generaţia seniorilor a fost obligată să se confrunte cu sine, nu numai cu pandemia. Pe lângă frica de coronavirus, generalizată, indusă de autorităţi, a trebuit să se confrunte şi cu propriile frici, legate de bolile grave de care aceştia sufereau, pasager sau cronic.

Înspăimântată, obosită şi dezorientată de discursurile repetitive şi discriminatorii la adresa ei, generaţia seniorilor şi-a întrerupt orice legătură cu oamenii, cu ziua de mâine, precum şi orice modest proiect de viitor, pe care l-a trecut la restante. Nu mai există gânduri pentru viitor, care să depăşească ziua de mâine.

În plus, seniorii s-au văzut lipsiţi şi de şansa despărţirii de această lume, fără a fi înconjuraţi de familie sau prieteni, fiind astfel condamnaţi să dispară discret, prin cimitire, într- o procesiune mai mult decât sumară, făcând ca descoperirea locului de veci, de către rude şi apropiaţi, să devină o adevărată aventură.

Seniorilor li s-a lăsat doar dreptul să expire fericiţi, că în izolarea lor au reuşit să nu-i infesteze pe cei dragi. Pandemia a creat o crevasă periculoasă între trecut şi viitor, care se măreşte zilnic, pentru a se respecta aforismul prezidenţial „Nimic nu va mai fi cum a fost“. Nu ne mai leagă nimic de viitorul promis. Nimeni nu reuşeşte să arunce vreo punte peste hăul care se cască. Speranţa este la cheremul a trei fundamentale principii, portul măştii, spălatul pe mâini şi „distanţa socială“.

Pentru a explica de ce, de la Iohannis în jos, toţi o ţin langa cu „distanţa socială“, nu s-a emis nici o ordonanţă militară. Să ne ferească Dumnezeu de „distanţa socială“. În SUA, focarele unei noi revoluţii neomarxiste pornesc tocmai de la distanţarea socială, nu de la pandemie. În „Manifestul“ lui Marx trebuie doar înlocuită „lupta de clasă“, cu „lupta de rasă“. Odată ajunsă pe celălalt mal al crevasei, România nu va mai fi ce a fost, dar sigur nu va fi „România resetată“ sau „România normală“, promisă de Klaus Iohannis.

Ca o ironie, istoria ne va juca o festă, resetând România după capul ei, nu după al lui Iohannis sau Orban. ?i ce va ieşi, nimeni nu ne poate spune, Dumnezeu cu mila. Ce trăim acum nu poate fi o punte între normalitatea de ieri şi normalitatea promisă. Avem nevoie de un alt mesager mesianic, care să ne catalogheze după alte criterii, nu doar în „responsabili şi proşti“. Avem nevoie de normalitate, dar nu de o normalitate cazonă, în care dezastrul şi soluţiile depăşirii acestuia, sunt percepute numai la nivel de lider.

Predictibilitatea trebuie să devină un bun naţional, nu o armă de control asupra societăţii. Sub sceptrul pandemiei, au devenit confundabile „inteligenţa asimptomatică“, cu „prostia funcţională“. Normalitatea visată, este o iluzie pierdută, care dovedeşte că Klaus Iohannis a fost un profet mincinos.

Actualitate

La spital, tentativă de omor cu cuţitul

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ altercaţia cu cuţite a avut loc în sala de aşteptare a Centrului de Primiri Urgenţe de la Spitalul Roman ■ victima agresiunii a suferit leziuni vindecabile în 18 - 20 de zile de îngrijiri medicale ■ încadrarea a fost schimbată în atentat la viaţă ■

Procurorii din cadrul Parchetului de pe lîngă Tribunalul Neamţ au finalizat urmărirea penală şi au trimis la instanţă dosarul agresiunii cu cuţite din sala de aşteptare a Centrului de Primiri Urgenţe din cadrul Spitalului municipal Roman.

Totul s-a întîmplat cu circa un an şi jumătate în urmă, iar dosarul a fost la Roman. Ulterior încadrarea juridică a faptei a fost schimbată în atentat la viaţă, iar cauza a ajuns la Parchetul de pe lîngă Tribunalul Neamţ. Pe 3 martie 2021, Dumitru Ionel Udilă, de 43 de ani, din Roman, a fost trimis în judecată pentru săvîrşirea infracţiunii de tentativă de omor.

Conform actelor de urmărire penală incidentul care era să se lase cu moarte de om a avut loc pe 4 septembrie 2019, aproape în zori, cînd a avut loc o încăierare între mai mulţi bărbaţi, aceştia folosindu-se şi de cuţite, confruntarea fiind surprinsă de camerele de luat vederi ale unităţii.

Un comunicat de presă al Spitalului Municipal de Urgenţă Roman de la acel moment relata circumstanţele în care s-a produs încăierarea. „În dimineaţa zilei de 4 septembrie 2019, în jurul orei 02.40, în sala de aşteptare a Centrului de Primiri Urgenţe de la Spitalul Municipal Roman a avut loc o altercaţie între mai multe persoane. Un bărbat în vîrstă de 20 de ani s-a prezentat la CPU cu dureri abdominale şi în satre avansată de ebrietate.

După aproximativ 20 de minute, după ce acestra a ajuns la spital, în timp ce se afla în sala de aşteptare, s-a prezentat un alt tînăr, furios, care a sărit la el cu un cuţit. La alercaţie au participat şi alţi aparţinători, atît din partea pacientului, cît şi cîţiva prieteni ai agresorului. În urma incidentului, un bărbat în vîrstă de 38 de ani a suferit un traumatism cranio-cerebral, o plagă tăiată de cuţit în zona scalpului parietal sting.

Un alt bărbat, în vîrstă de 39 de ani, s-a ales cu o plagă tăiată de cuţit, la mîna stîngă, fiindu-i afectate degetele I şi II. Ambii pacienţi, după ce au fost trataţi de medicii de la CPU au plecat la domiciliu cu indicaţii de tratament. Menţionăm că nici un cadru medical nu a fost rănit, dar din cauza agitaţiei produse în jurul incidentului, actul medical nu s-a putut desfăşura în condiţii optime. Nu este normal ca aceste reglări de conturi să aibă loc în incinta unui spital, unde personalul medical trebuie să-şi desfăşoare activitatea în linişte.

Consultarea şi diagnosticarea pacienţilor nu trebuie să se desfăşoare în condiţii de stres. Menţionăm că a fost apelat serviciul unic de urgenţă 112 pentru asigurarea climatului de linişte şi ordine în incinta CPU Roman, poliţiştii desfăşurînd o anchetă pentru stabilirea cauzelor altercaţiei dintre cele două grupuri“, se arăta în comunicatul de presă al Spitalului Municipal de Urgenţă Roman.

Cele două grupuri care s-au încăierat sînt de etnie rromă. Purtătorul de cuvînt al Poliţiei Neamţ, Dimitrie Mocanu, a declarat că la faţa locului s-a deplasat un echipaj şi se făceau cercetări referitoare la circumstanţele în care a avut loc altercaţia între cele două grupuri de rromi.

„La data de 4 septembrie 2019 poliţiştii din cadrul Poliţiei municipiului Roman au fost sesizaţi de către personalul medical al Spitalului Municipal de Urgenţă Roman despre faptul că în incinta CPU Roman a exista o agresiune între doi bărbaţi. Din primele cercetări efectuate a reieşit faptul că în timp ce un bărbat în vîrstă de 41 de ani din Roman se afla în sala de aşteptare a CPU ar fi fost agresat fizic cu un obiect tăietor-înţepător de către un alt bărbat în vîrstă de 41 de ani din Roman (o rudă a tînărului de 20 de ani care a venit cu dureri de stomac – n.r.).

De precizat este faptul că leziunile suferite nu au fost de natură să-i pună viaţa în pericol celui înţepat. Poliţiştii continuă cercetările sub aspectul săvîrşirii infracţiunilor de lovire sau alte violenţe, tulburarea ordinii şi liniştii publice şi portul sau folosirea unor obiecte periculoase. Investigaţiile se desfăşoară sub supravegherea unui procuror din cadrul Parchetului de pe lîngă Judecătoria Roman“, menţiona Dimitrie Mocanu, purtătorul de cuvînt al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Neamţ.

Ulterior, anchetatorii au stabilit că prin natura lor, leziunile au pus în pericol viaţa victimei. A fost momentul în care cauza a trecut din curtea Parchetului Roman, în cea a Parchetului de pe lîngă Tribunalul Neamţ, cercetările continuînd pentru săvîrşirea infracţiunii de tentativă de omor.

Împotriva inculpatului nu s-a luat nici un fel de măsură preventivă, el fiind cercetat în stare de libertate, la fel fiind trimis şi în judecată. De acum înainte, timp de două luni, cauza va fi în procedură de Cameră preliminară, cînd se va verifica legalitatea actului de inculpare. Ulterior, procesul care are loc la Tribunalul Neamţ intră în linie dreaptă şi continuă cu administrarea probatoriului şi audierile de martori, în vederea stabilirii vinovăţiei sau nevinovăţiei inculpatului.

Rămîne de văzut ce vor stabili judecătorii la finele procesului. Indiferent de soluţie, aceasta nu va fi definitivă şi poate fi atacată la Curtea de Apel Bacău de oricare dintre părţile interesate, incusiv procurorii.

Citește știrea

Actualitate

Călugăr, ciudat mesaj: „Nu tolerez pedofilia!“

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ „Pentru liniştea Bisericii... cuk spunea un celebru pedofil în viaţă nu dam nume k se ştie... nu, cirnelush?. Nu tolerez pedofilia! Nici zoo!“, a postat pe Facebook Hristom Filipescu, fost stareţ al Schitului Maria Magdalena ■ în mesaj, a cesta susţine că va pleca la Athos, pentru a se pocăi ■

Fostul stareţ al Schitului Maria Magdalena dn Ţibucani, judeţul Neamţ, Hrisostom Filipescu, ierodiacon acum mai mulţi ani la seculara Mănăstire Secu, a postat astăzi pe contul de socializare un mesaj ciudat, în care face publice considerente personale despre pedofilie şi despre ce vrea să facă în viitorul apropiat.

Preotul – călugăr este extrem de apreciat de credincioşii din Neamţ şi Moldova, postările sale despre religie, credinţă şi viaţa duhovnicească având sute de mii de distribuiri. Acum spune că va pleca la Muntele Athos, pentru a se „pocăi“.

În 2018, Hrisostom Filipescu, a dispărut fără urmă, după ce avusese nişte opinii critice la adresa bisericii, „reapărând“ anul viitor, aflându-se că urmase un tratament medical în Germania. Din cele scrise în ultima postare pare că nu trece printr-o perioadă fastă a existenţei sale, reieşind că era în drum spre Bucureşti, de unde va merge spre Grecia şi că ar fi ţinta unor ameninţări din partea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Iată şi ce spune Hrisostom Filipescu pe Facebook, cu menţiunea că textul ce ar avea ca titlu „Tac. Iert. Iubesc“ are mai multe greşeli de scriere, poate nu voite, pentru că anumite litere sunt înlocuite din simplul motiv că se află lângă altele pe tastatura unui telefon sau laptop, fiind atinse involuntar. „Tac. Iert. Iubesc…“ Pentru «liniştea Bisericii»…cuk spunea un celebru pedofil în viata, nu dam nume k se ştie… nu, cirnelush? Nu tolerez pedofilia! Nici zoo! Sorry! Dont hate me! Plec în Athos să mă pocăiesc! Nu mai merit nimic… nu sunt vrednic… sunt bolnav psihic… Tocmai am fost sunat de medicul meu psihistri să închid tot, să plâng, să îmi cer iertare public şi să nu mai am gânduri de suicid că nu voi obţine nimic prin circul acesta ieftin!“, a postat Filipescu pe Facebook.

Probabilă referire la fostul episcop Corneliu Bârlădeanu

Cel mai probabil, fostul stareţ, atunci când a scris „cirnelush“ a vrut să tasteze „cornelush“, cu referire la Corneliu Bârlădeanu, pe numele de mirean Cornel Onilă, fost episcop de Huşi, care este angrenat într-un uriaş scandal sexual, fiind acuzat că, alături de alţi înalţi prelaţi, ar fi violat foşti elevi de la un seminar. În acest caz penal, două dintre victime cer daune de 500.000 de euro.

În continuarea mesajului de pe Facebook, călugărul lasă de înţeles că ar fi ameninţat: „PS Timotei Prahoveanul mi-a scris acum pe whatsapp să văd lumina din viaţa oamenilor… Vă iubesc pe toţi! Nu am nevoie de medicaţie! Sunt cea mai bună versiune a mea de până acum. Voi închide Facebook că sunt akeninţat de 24h de sinod… şi voi păstra instagram unde voi pune din când în când poze cu peisaje din Athos… da, acolo nu au voie femeile. Nu înţeleg de ce.

Este discriminare! Misoginism mascat în evlavie… poveşti cu grădina maicii domnului… hmmm“. Postarea de pe contul preotului Hrisostom Filipescu se încheie cu remarci de genul că este trist, că nu mai are încredere în oameni, nici în el, că nu este doctor în teologie, dar că speră ca IPS Teofan, mitropolitul Moldovei, să-i dea binecuvântarea de a termina un doctorat Neuroştiinţe la UMF Carol Davila Bucureşti:

„Mă abţin, nu sunt doctor în teologie. Nici în exorcisme. Sunt doctorand în Neuroştiinţe la UMF Carol Davila din Bucureşti sub bagheta venerabilului maslestru al creierului şi a fiziologie umane, domnul profesor doctor Leon Zagrean. Sper să primesc binecuvântare de la IPS Teofan să îl finalizez. Mi-a spus ultima dată că sunt sensibil şi mă protejează ţinându-mă ascuns…

Îmi este greu! Nu mai am încredere în nimeni! Niciodată! Sunt foarte dezamăgit de oameni… de mine! Lăcrimez acum… sunt pe drum spre Bucureşti… nu protestaţi! Vă implor! O să îmi fie bine! Am îngerii cu mine… 8 zile din 7… Cu rugăciune şi binecuvântare, Hrisostom cel mic“. Iată şi un episod trecut din viaţa preotului. Hrisostom Filipescu a dispărut fără urmă de la schitul din Neamţ la finele lunii octombrie 2018, dar şi-a anunţat revenirea în ţară din germania, unde fusese la tratament, printr-un mesaj postat pe blogul său, unul datat 8 martie 2019:

„Iubiţi credincioşi şi dragi prieteni, Cu ajutorul lui Dumnezeu, după perioada de absenţă, am ajuns cu bine în ţară. Sunt sănătos şi în ascultare faţă de Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. Pentru o vreme mă voi întoarce în Mănăstirea Secu, mănăstirea mea de metanie şi v-aş fi foarte recunoscător dacă mi-aţi putea îngădui liniştea duhovnicească, specifică rânduielilor monahale“.

Citește știrea

Actualitate

Scrisoare din „lagăr“

Știre publicată în urmă cu

în data de

Îmi place să citesc. Şi, de câte ori îmi cumpăr o carte nouă o deschid şi îmi afund faţa în ea ca să simt mirosul hârtiei. Altfel spus iubesc hârtia poate şi pentru că aceasta îmi aduce aminte de o întâmplare din anii copilăriei, din satul natal, Poiana Sibiului.

În 1957 satul era înconjurat de trupele Securităţii şi la fiecare poartă de casă era postat un soldat. Vă veţi întreba de ce se întâmpla aceasta ? Pentru că la noi în sat a fost, în acel an, arestat comandantul partizanilor anticomunişti din munţii Sibiului.

S-a stabilit mai apoi că în sat era centrul de comandă al partizanilor anticomunişti din munţii Cibinului. Un lucru explicabil prin faptul că Poiana Sibiului era un sat de oieri care îşi aveau stânele în munţi. Supravegherea satului nu a însemnat numai faptul că nu puteai ieşi sau intra în sat, precum şi în locuinţă decât sub supravegherea soldaţilor.

Într-o noapte zeci de familii bănuite de legături cu „partizanii“ au fost urcate în camioane militare şi duse în Bărăgan. Supravegherea şi deportarea au fost completate de percheziţii amănunţite în casele cadrelor didactice şi ale funţionarilor din sat.

Ce însemna aceste percheziţii ? La casa noastră au venit soldaţii şi ne-au aruncat în curte toate cărţile din bibliotecă şi le-au dat foc. Mama nu era acasă, era la şcoală, fiind învăţătoare. Iar Tata lipsea de mult, nici nu l-am cunoscut decât din fotografii, fiind dat ca „dispărut în război“.

Şi soldaţii au venit şi au luat toate cărţile din biblioteca noastră, le-au aruncat în mijlocul curţii şi le-au dat foc. Priveam din podul casei, unde mă „chitulasem“, cum se spune pe la noi şi mă gândeam cu groază că arde şi o carte de poezii a lui Octavian Goga pe care era semnătura tatălui meu. Singura dovadă, pentru mine, a existenţei sale.

Dar, la un moment dat, soldatul care supraveghea „incinerarea“ a ieşit din curte să discute cu soldatul care stătea de pază – zi şi noapte – la poarta casei noastre. Atunci, când am văzut că aieşit din curte, am dat fuga şi am luat din grămada de cărţi care ardeau un volum de poezii a lui Octavian Goga şi l-am ascuns în fânul din podul grajdiului.

Am şi acum acea carte şi, când o deschid, îi mângâi foile de Hârtie groasă şi parcă simt atingerea îmbrăţişerii părinţilor mei.

Constantin Horia ALUPULUI RUS

Citește știrea

Trending