Scuipatul

De nu stiu cîte ceasuri, stau înmãrmurit în fata telaevizorului, care repetã stereotip cã ucigasul lui Teo Peter a fost gãsit nevinovat de cãtre un tribunal din SUA, campioana democratiei, libertãtii si dreptãtii. O curte martialã recrutatã dintre mutantii infanteriei marine americane, cu creiere bine spãlate, a scos basma curatã un ucigas. Dar vina principalã nu este a lor, ci a modului nenorocit în care devenim periodic un popor bun de îngitit cu smerenie scuipatul celor mari. Nu asa s-au purtat de-a lugul istoriei recente nici ungurii, nici polonezii, nici cehii, nici… Capul plecat sabia nu-l taie! Interesul national deasupra tuturor celor omenesti! Trece de la noi si acest pahar! Cu asfel de lozinci, imperiul rus a colonizat Siberia cu moldoveni, cel austro_ungar a maghiarizat sute de mii de ardeleni, cel fascist a dus tinerimea noastrã sã piarã pe Volga si în Crimeea, cel comunist ne-a jefuit pãdurile, petrolul si uraniul, ne-a ucis cãrturarii si mai ales ne-a aplecat si mai mult spinarea spre a primi scuipatul marilor puteri. Un parlament somnolent a votat un acord prin care un ucigas american nu poate fi judecat de noi, desi ucide în România. Nu curtea martialã americanã, pe care nu dau doi bani, ci însusi parlamentul nostru poartã vina principalã si rusinea acestui nou si lat scuipat pe fruntea unui popor umilit încã o datã! Mã frige pãmîntul Frantei sub tãlpi. Neputincios în fata acestei nemernicii, în sfîrsit înteleg de ce francezii sînt atî de antiamericani. Teo a murit a doua oarã, lipsit de apãrare si acoperit de un imens scuipat al nesimtirii nationale si puterii strãine.