Scrisoarea unui copil din România către Moș Crăciun și Guvernul României

Dragă Moș Crăciun,

Și… dragă Guvern al României,

Eu sunt Andrei. Am zece ani și locuiesc într-un oraș mic, pe o stradă unde asfaltul are mai multe găuri decât bradul nostru globuri. Mama zice că nu-i frumos să mă plâng, dar anul ăsta m-am gândit să-ți scriu nu doar ție, Moșule, ci și celor care conduc țara mea. Poate-poate mă aude și cine trebuie.

Moș Crăciun, ție îți cer lucruri simple.

Guvernului… lucruri normale.

Dragă Moșule,

Mi-aș dori o pereche de ghete noi, să nu-mi mai intre apă în ele când merg la școală. Și poate și o cutie de creioane colorate, că ale mele s-au făcut mici de tot.

Mi-aș mai dori să fie sănătoasă mama, că muncește mult și vine seara foarte obosită. Când o văd așa, îmi vine să-i pun sub brad nu un cadou, ci o odihnă lungă și calmă.

Și dacă se poate, Moșule, să nu mai fie frig la noi în clasă. Să nu mai stăm cu mănușile în mână când scriem. Nu cer minuni, doar puțină căldură.

Dragă Guvern al României,

Ție nu-ți cer jucării. Ție îți cer lucruri pe care, zice tata, ar trebui să ni le dai fără să te rugăm.

Îți cer ca școala mea să nu mai fie un loc unde plouă prin tavan.

Îți cer ca bunica să-și poată lua medicamentele fără să aleagă între ele și mâncare.

Îți cer ca mama să nu mai lucreze două joburi ca să putem pune ceva sub brad.

Îți cer ca profesorii mei să zâmbească mai des, nu doar când își iau salariul.

Îți cer ca ai mei colegi să nu mai plece din țară cu părinții. Să nu ne mai golim clasele și curțile de joacă.

Și mai am o rugăminte, poate cea mai mare:

Să faceți o țară în care copiii să vrea să crească, nu să viseze cum să plece.

Moș Crăciun, poate îi ajuți tu… că uneori pare că nu aud.

Sau poate s-au obișnuit să primească scrisori doar în campanie.

Eu tot sper. Și scriu. Și cred că într-o zi o să fie bine.

Că România e țara mea, chiar dacă uneori pare că e uitată de cei mari.

Cu drag,

Andrei, 10 ani, România