Scriitorul Florin Bratu s-a născut într-o zi de 23 martie și a decedat tot la o dată de 23 martie

■ valoarea scriitoricească a lui Florin Bratu a trecut peste Ocean, cărțile sale fiind publicate în Canada de către Asociația Scriitorilor de Limbă Română din Quebek ■ născut la Roman, pe 23 martie 1942, a trecut la cele veșnice în ziua de 23 martie 2024 ■ ca un omagiu adus eminentului om de cultură, pr. univ. dr. Gheorghe Ionașcu, vechi colaborator al ”Monitorului”, avea să ne roage să publicăm ”In memoriam” câteva informații despre colegul său de liceu, Florin Bratu, despre a cărui moarte a aflat abia în aceste zile ■

În cea de a treia zi de Paști, aveam să primesc un telefon de la prof. univ. dr. Gheorghe Ionașcu, absolvent al Liceului ”Roman-Vodă”, reprezentant al ”generației de aur” a celor care au terminat prestigioasa instituție de învățământ romașcană și care trăiesc în București. Gheorghe Ionașcu, cel care a preluat inițiativa întâlnirii bianuale a absolvenților romanvodiști, organizate de Mica Unire, pe 24 ianuarie și de Sfânta Maria, 8 septembrie, manifestare care se ține neîntrerupt de exact 78 de ani, din 1946.

Acesta avea să mă roage să scriu despre colegul său, scriitorul Florin Vasile Bratu, născut la 23 martie 1942 la Roman și decedat la 23 martie 2024 la București, coincideță nemaipomenită a destinului de care l-a legat o colegialiate și stimă reciprocă. Fiu al preotului Constantin Bratu din Roman. Florin Bratu a absovit cursurile Școlii ”Vasile Alecsandri” din Roman, apoi ale Liceului ”Roman-Vodă” și ale Facultății de Finațe din cadrul A.S București, promoția 1965.

Acesta a făcut studii posuniversitare de Drept comercial și industrial. A lucrat ca economist, preşedinte dir. general la S.C. Industrial Export S.A. Bucureşti, vicepreşedinte al Asociaţiei Naţionale a Exportatorilor şi Importatorilor din România. Colegii de generație i-au cunoscut și activitatea scriitoricească bogată. Florin Bratu a debutat în 1982 cu romanul ”O legătură ciudată”, apărut la Editura ”Junimea”, Iași. În 1985 avea să publice la aceeași editură romanul ”Un manuscris de ocazie”, iar în 2010, la Editura ”Medailux” București, volumul ”A murit un popor. Versuri amare”.

În 2012 avea să vadă lumina tiparului un alt volum interesant – ”Povara drumului închis. Pamflete cordiale”, iar în 2012 volumul ”Durerea veșnică a neîmplinirii. Convorbiri”, toate apărute la editura bucureșteană amintită. În același an 2012, vedea lumina tiparului la editura din Piatra Neamț a criticului literar Cristian Livescu volumul ”Lacome poveri. Versuri amare” și romanul ”Drum închis”. Tot în 2013 la Editura ”Crigarux” din Piatra Neamț apărea cartea ”Sine.ira.Convorbiri”

Membru colaborator al Asociației Scriitorilor de Limbă Română din Quebek, publica aici, încă din martie 2015, o selecție a principalelor poezii. Editorii dădeau și referințe critice importante despre autor

,,Mi-au plăcut versurile matale, nu numai fiindcă unele sunt chiar reuşite, şi toate – vai! – în ton cu disperarea mea despre starea naţiei; dar, în al doilea rând şi fiindcă nu eşti molipsit de poezia postmodernă, pe care n-o înţeleg toţi aceşti <<creatori>>, care formează ca o societate secretă de admiraţie reciprocă.

Sunt, din păcate, convins că e ireversibil, că face parte, cum am mai scris pe undeva, din brutala cotitură luată acum un veac de toată cultura occidentală, semn, în opinia mea, al începutului unui nou Ev Mediu. Foarte  bune dom’le, dialogurile matale cu morţii! Apreciez mai cu seamă – în ţara asta însetată de mituri, născociri şi protocronisme – echilibrul, opiniile matale, toate <<policallycorrect>>, în adevăratul sens!” (Neagu Djuvara)

,,Poet neoromantic, Florin Vasile Bratu nu e un nume nou în lumea noastră literară. În deceniul premergător revoluţiei a publicat două romane poliţiste de succes, O legătură ciudată (1982) şi Un manuscris de ocazie (2011). Florin Vasile Bratu crede în forţa cuvântului, în lirismul funciar; e adeptul unei poezii manifeste, într-un registru liric în care convenţia poetică transgresează inspirat mesajul, din familia poeţilor stenici, poeţi ai cetăţii, în linia Octavian Goga – Aron Cotruş – Adrian Păunescu.

În volumul Durerea veşnicei neîmpliniri, Florin Vasile Bratu ne poartă pe alt drum, al istoriei, mereu sub imperiul veşniciei neîmplinite, dialogând atât cu personalităţi istorice proeminente, cât şi din lumea culturală sau necunoscută.Dialogurile sale sunt incitante, cu verb cu încărcătură densă, cuprinzând opinii proprii, pertinente, care autorul le consideră că dacă n-au fost exprimate istoric, ar fi trebuit să fie… Florin Vasile Bratu se detaşează de clişee, privind istoria din unghiuri surprinzătoare, propunându-şi perspective şi înţelegeri noi.O carte care o recomand cititorilor, o noutate prin temă şi abordare în lumea literară” (Dr. Cristian Livescu)

,,Ajuns cu stihuirea-i la Convorbiri cu Oameni despre oameni, truverul Florin Vasile Bratu, ca un alt Faust al lui astăzi, se consfătuieşte şi liric, ca şi epic, dar mai ales, dramatic, prin dialoguri interogative, rămase fără punct, ci puncte, puncte, cu câțiva super-terrienişi personalităţi accentuate şi grijuliu, aflat ca pe o Insulă Pascală de azi, voind a-i întreba precum Sphinxul din Oedip, pe aceşti coloşi, de acţiune, ori de raţiune, cum a fost, de ce şi cum va fi, acest a fi al lumii.” (Gheorghe A.M.Ciobanu)