Schitul Ţibucani şi-a serbat hramul

■ numeroşi pelerini au luat parte la slujba dedicată Sfintei Maria Magdalena, ocrotitoarea lăcaşului monahal ■ au participat un număr mare de credincioşi şi monahi, inclusiv de la Mănăstirea Secu ■

Schitul Ţibucani şi-a sărbătorit hramul luni, 22 iulie, cinstind-o pe ocrotitoarea sa, Sfînta Mironosiţă Maria Magdalena. Ceremonialul religios a început în ajun, cu slujba de priveghere şi a continuat luni, cu Sfînta Liturghie oficiată de un sobor de preoţi şi diaconi, cu participarea unui număr mare de credincioşi şi monahi, inclusiv de la Mănăstirea Secu, de care aparţine administrativ lăcaşul călugăresc. În această zi de sărbătoare s-au împlinit şi 28 de ani de cînd arhimandritul Vichentie Amariei a devenit stareţul Mănăstirii Secu, astfel că obştea monahală a profitat de prilej pentru a-l felicita. Schitul atrage tot mai multă lume, care apreciază liniştea şi frumuseţea locului şi osîrdia călugărilor. Înfiinţat cu circa două secole şi jumătate în urmă, aşezămîntul era amplasat într-o poiană de la marginea comunei Ţibucani. Potrivit informaţiilor menţionate pe pagina oficială de internet, schitul a fost înfiinţat în a doua jumătate a secolului al XVII-lea de către un grup de monahi din obştea Sfîntului Paisie Velicicovski, care în acea vreme era stareţul Mănăstirii Secu. În timpul lui, la schit a funcţionat şi o şcoală formată din ucenici de-ai săi care au contribuit la dezvoltarea vieţii duhovniceşti şi culturale din aceste locuri. Biserica cu hramul Maria Magdalena este declarată monument istoric, fiind ctitorită de spătarul Iordachi Cantacuzino Deleanu. „A fost construită în anul 1774 din lemn de stejar, pe temelie de piatră, în formă de cruce, prevăzută cu trei turle, tencuită în interior şi căptuşită cu scîndură în exterior. Avînd un plan simplu, cu pridvor deschis, interiorul fiind împărţit în pronaos, naos şi altar, lăcaşul de cult impresionează prin forma sa generoasă. De o frumuseţe aparte este catapeteasma din lemn de tei sculptat, pictată în stil neobizantin, poleită cu aur, ce datează din secolul al XVIII-lea. În anul 1859, boierul Aga Ioniţă Botez construieşte turnul clopotniţă din piatră şi cărămidă şi retsaurează biserica, înzestrînd-o cu obiecte de cult, cărţi şi cele necesare săvîrşirii actelor liturgice“, se mai arată în istoricul lăcaşului. Schitul mai are în incinta sa o biserică mai nouă, cu hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, ce datează din 1935. Ea a fost sfinţită de către PF Patriarh Daniel în 2007, după finalizarea unor lucrări de consolidare.