Contactează-ne

Arhivă 2005-2017

Satul înghitit de pãmînt

Știre publicată în urmă cu

în data de

• 20 de case din satul Vlãdnicele, comuna Stãnita, sînt în pericol de a fi „înghitite de pãmînt“ • singura solutie, pe plan local, ar fi consolidarea solului cu ajutorul unor… pari • sãtenii au posibilitãti materiale reduse si sînt disperati din cauza amenintãrii alunecãrilor de teren • primarul comunei se plînge cã „nu a fost auzit“ de forurile judetene •

Satul Vlãdnicele, din comuna Stãnita, riscã sã rãmînã izolat, din cauza alunecãrilor de teren, produse în ultimii doi ani. Soarta a 20 de familii, din totalul celor 40, depinde de drumul sãtesc. Acesta se îngusteazã, într-un punct, vãzînd cu ochii. Pe acolo pot circula, în prezent, doar autoturismele si cãrutele, cu mare atentie, în rest tot ce înseamnã autovehicule cu tonajul mai mare de 3,5 tone trebuie sã întoarcã spre Todireni si Stãnita. Într-un alt capãt al satului, accesul spre Dagîta este posibil doar cu pasul. Nici un mijloc de transport nu poate rãzbate pînã la drumul judetean Dagîta-Pîncesti-Poienari. Vasile Pricope, un localnic din Vlãdnicele, încã verde la venerabila vîrstã de 86 de ani, a povestit cã oamenii încearcã sã consolideze pãmîntul cu pari din stejar si cu pãmînt tasat. „Ploile din ultimii doi ani au fãcut ravagii pe aici. Pãmîntul a început sã alunece la vale. Tot ce este pe dîmbul din apropiere este în pericol de a pleca, odatã cu pãmîntul. Sînt vreo 20 de familii de oameni mai amãrîti, care de obicei lucreazã cu ziua. N-au bani sã-si întãreascã locuintele din vãlãtuci de lut, case vechi construite la începutul anilor 1900. Avem o sperantã cã pãdurea din apropiere si puietul de salcîm pot sã mai salveze din ce se mai poate salva“, a declarat mos Vasile, a cãrui vîrstã nu o poti citi sub nici o formã pe chip. Viguros, ca la tinerete, Vasile Pricope s-a dezlipit din mijlocul oamenilor, care-i lucrau pe o suprafatã de teren si a fãcut-o pe ghidul, arãtîndu-ne ce este bun sau rãu, în Vlãdnicele. „Acest sat trebuia sã fie dãrîmat pe vremea comunistilor, însã oamenii n-au vrut sã plece de aici. Initial, satul a fost putin mai în vale, acolo unde mai existã încã o casã. Mai apoi gospodarii s-au urcat pe acest deal si au încropit case, au întemeiat familii. Dupã rãzboi, m-am întors în sat si aici am rãmas pînã acum. Nu mã pot plînge cã n-am ce face, am pãdure vreo opt hectare si teren agricol cîtiva ari. Sã îmi dea Dumnezeu sãnãtate, mie si familiei, sã putem trãi cu ce avem. Sînt veteran de rãzboi si mã mîndresc cu acest lucru. Comunistii m-au numit un fel de brigadier, i-am condus eu pe oameni cum i-am condus, însã nu prea mi-a plãcut“, ne-a relatat mos Vasile. Ne-am uitat cu fricã la cei patru stîlpi de telefonie, plecati într-o „reverentã“ cãtre pãmîntul „plimbãtor“ si apoi am aruncat o privire gospodãriei lui Costache Todireanu, cu grajdul într-o „rîlã“ si casa la fel de „soldie“. În aceastã locuintã trãiesc patru suflete. De la „ghidul“ nostru am aflat cã toti ai casei sînt plecati la muncã. Ne-am crucit cum pot locui în asemenea cosmelie niste oameni, asupra cãrora planeazã, mereu, pericolul de a se trezi fãrã agoniseala de-o viatã, fie ea putinã sau multã. Dupã cum aratã bãtãtura, sãrãcia face casã bunã cu peisajul dezolant. Dealul care a început sã se surpe mai are „rãni“ si în alte locuri. Laurentiu Todireanu, primarul comunei Stãnita, a deplîns lipsa fondurilor necesare unor asemenea lucrãri de consolidare. „Am încercat, cu beneficiarii venitului minim garantat, sã împiedicãm alunecarea terenului. Vom înfige niste pari mai lungi, la o adîncime de 1,50 metri, pe o suprafatã mai extinsã si apoi vom tasa pãmîntul, spre a consolida, cît de cît, zona respectivã. Nu stim dacã este solutia cea mai fericitã, însã este singura la care putem apela în prezent. Am anuntat forurile judetene, Inspectoratul pentru Situatii de Urgentã Neamt si Prefectura despre situatia din comunã. Sperãm sã gãsim întelegere, desi ne aflãm la «capãtul lumii» la granitã de judet si de multe ori am fost lãsati uitãrii“, a mentionat primarul Todireanu. Pînã cînd se va gîndi cineva si la „amãrãstenii“ din Vlãdnicele, acestia vor trebui sã se închine si sã se roage lui Dumnezeu, pentru ca Sfîntul Ilie sã mai „lege ploile“, în asa fel încît pãmîntul sã „mai ia o pauzã“ din alunecarea lui ireversibilã. În prezent, este în mare pericol existenta unor oameni care n-au decît o singurã vinã, aceea de a-si iubi bucãtica de pãmînt si cãsuta în care au mers de-a „busilea“ si apoi au învãtat primii pasi. FOTO: În satul Vlãdnicele, alunecãrile de teren fac ravagii

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Arhivă 2005-2017

Proces şi la Curte în cazul fraudelor de la postliceală

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ procurorii au atacat sentinţa prin care s-au aplicat pedepse cu suspendare şi achitări ■ 19 din cei 96 de inculpaţi au uzat de calea de atac ■ 26 de lucrări au fost anulate de instanţa de fond ■ unii elevi nici nu treceau pe la şcoală, fiind plecaţi în străinătate ■ erau promovaţi contra unor sume de 1.000 de lei ■ unii profesorii-medici pătaţi completau în locul candidaţilor testele tip grilă ■

Procesul fraudelor de la postliceala sanitară continuă la Curtea de Apel Bacău după ce sentinţa instanţei de fond a fost atacată. Au declarat apel atît procurorii cît şi parte din inculpaţi, 19 din totalul din 96, profesori care şi-au pătat onoarea la corectarea tezelor, dar şi elevi care au cotizat pentru a deveni asistenţi medicali. Reamintim că Tribunalul Neamţ a aplicat pedepse cu suspendare, iar parte dintre cei deferiţi justiţiei au fost exoneraţi de răspundere penală, fiind achitaţi. 26 de lucrări ale elevilor „cotizanţi“ au fost anulate de instanţă, titularii rămînînd fără diploma care le atesta studiile. Acuzele de dare şi luare de mită nu au putut fi dovedite nici din probatoriu, nici din interceptări şi confruntări, astfel încît profesorii şi cei din comisia de examinare au fost inculpaţi numai pentru abuz în serviciu şi fals material în înscrisuri oficiale. În ceea ce priveşte alţi acuzaţi, ei au fost trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunilor de trafic de influenţă, iar cursanţii şcolii postliceale fiind inculpaţi pentru cumpărare de influenţă. Cele două părţi vătămate din dosar, Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ şi Şcoala Posliceală Sanitară Piatra Neamţ, nu s-au constituit părţi civile în procesul penal. Curtea de Apel Bacău va da în cauză o sentinţă definitivă. Conform actelor de urmărire penală, lanţul neregulilor pleca încă de intrarea în şcoală şi se termina la finele studiilor, cu examenul de certificare, unul care era de cele mai multe ori măsluit grosolan. Oamenii legii s-au sesizat despre nereguli în 2013, iar cercetările au durat aproape doi ani. Au ajuns în faţa judecătorilor membrii comisiilor de certificare a studiilor, diriginţii celor trei clase din Piatra Neamţ care au absolvit în 2013, secretarul unei postliceale din Roman, care în anul 2013 a scos ultima promoţie, apoi şi-a închis porţile, precum şi de mulţi din cei care au cumpărat bunăvoinţa profesorilor şi a medicilor şi au cumpărat o diplomă de asistent medical, deşi în unele cazuri chiar cei din comisia de examinare se minunau cît de neinstruiţi erau candidaţii. Acheta a relevat faptul că la postliceala din Roman succesul examenului era asigurat contra sumei de 1.000 de lei de persoană. În mod normal, taxa legal instituită era de 170 de lei, iar diferenţa pînă la 1.000 de lei însemna cumpărarea indulgenţei profesorilor examinatori. De toate demersurile s-a ocupat secretara unităţii, cea care strîngea banii de la cotizanţi, le spunea că această practică este valabilă de ani de zile şi că pentru cei care dau bani, poate rezolva problema examenului la Piatra Neamţ. Tot ea făcea drumurile la „judeţ“, unde era centru de examinare şi rezolva problema. Femeia le-a spus oamenilor legii că această taxă ilegală era de cînd lumea, că iniţial a fost mai modestă, dar că din 2009 rămăsese la pragul de 1.000 de lei. Din cei 34 de elevi înscrişi în promoţia 2010 – 2013, au venit la examenul de certificare numai 24, dar instanţa le-a anulat lucrările. Pentru unii, cursurile din cei trei ani au fost opţionale, nici măcar nu au trecut pe la şcoală fiind plecaţi la muncă în străinătate. Pentru majoritatea candidaţilor secretara le-a făcut rost şi de proiecte pe care le avea de la promoţiile anterioare. La Piatra Neamţ examenul de final costa mai puţin, cam 500 de lei. Ca orice examen şi cel de la postliceala sanitară era monitorizat audio şi video, aşa că anchetatorilor nu le-a trebuit decît niţică răbdare pentru a studia înregistrările. Aşa a ieşit la iveală că acolo unde toată comisia era „cumpărată“, medicii au muncit pe brînci, şi- au scos din poşete mai multe pixuri, au stabilit care este mai aproape de culoarea cu care s-a scris teza şi au trecut la treabă. La testele tip grilă erau întrebări care aveau unul, două sau chiar trei răspunsuri corecte. Corectorii au completat tot ce trebuia pentru note cît mai mari. Totuşi, mediciii care nu s-au lăsat cumpăraţi au rămas uimiţi de neştiinţa candidaţilor, catalogînd promoţia 2013 ca fiind cea mai slabă din istoria şcolii. La examenul din 2013 au fost un număr total de 212 candidaţi care au avut de susţinut proba scrisă şi proiectul. Dacă la cea de-a doua probă toţi au trecut cu brio, la teza scrisă, şapte candidaţi nu au reuşit să obţină minim nota 5. Din cei care au trecut însă, mulţi s-au bucurat de sprijinul comisiei de corectare, în unele cazuri modificările fiind evidente. În aceste condiţii, a fost dispusă o expertiză grafologică în urma căreia a ieşit la iveală că din totalul de 212 de teze, un număr de 113 prezintă modificări ale substanţei cu care s-a scris, dar nu s-a putut stabili dacă au făcut menţiunile pe foaie una, sau două persoane.

Citește știrea

Arhivă 2005-2017

Releul Pietricica

Știre publicată în urmă cu

în data de

Fluturi, bufnite si nuduri deasupra cartierului Precista

1. Petru Diaconu, un boem total, fãrã mamã, fãrã tatã, nãscut de o mãtusã, rudã de sânge, totusi, cu Henri-Julien-Felix Rousseau (cunoscut ca le Dournier, Vamesul) a dat sfoarã-n Piatra si si-a adunat prietenii la un vernisaj, pe un deal, la Sestri Art Gallery, deasupra cartierului Precista. Acolo, împreunã cu mai tânãrul sãu camarad Bogdan Enache au pus-o de o expozitie de picturã, fiindcã ei asta stiu si asta fac: picteazã. În plus, omul acesta cu ochi limpezi de viezure tânãr, de o generozitate elegantã, cum rar mai întâlnesti în ziua de azi, se dovedeste de o consecventã înspãimântãtoare. El picteazã bufnite, frunze, nuduri, fructe tãiate în douã, ca sã li se vadã semintele, fântâni, puturi de fântânã în care se vede cerul si în care se vãd frunze, nuduri, seminte din fructe tãiate în douã, bufnite, poate si câte o oalã de lut preistoricã, devenind astfel mai împãmântenit decât ne putem imagina noi, care îl vedem doar un pictor recunoscut ca pictor fiindcã asa a vrut el: sã fie pictor. Fiecare lucrare a sa este de o minutiozitate exemplarã. Rousseau Vamesul opunea impresionismului arta naivã, visarea, fantezia, fiind definit drept un pictor neoprimitv genial. La fel e si Petricã Diaconu, un pictor absolut fascinant, de o energie debordantã si cu o fantezie care-l duce în visãrile lui pe pânzã. E unic, fiindcã e prea destept, prea citit ca sã fie pus în categoria pictorilor naivi, motiv pentru care cautã si titluri de expozitii, cautã cuvinte, cautã motive care sã-l desprindã de un fel de etichetã care, habar n-are el, s-a desprins de mult de lucrãrile sale. Si-a intitulat expozitia: Cãlãtorie în imaginar, iar tablourile sale au nume ca niste versuri. Nu le-am vãzut, dar a promis sau chiar a fãcut niste tablouri mari, gen Visul (1910 Museum of Modern Art, New York), Vamesul, o fi în stare. El îmi aduce aminte, mereu, de ce a spus cândva Janis Lyn Joplin: Nu sunt cea mai bunã, dar sunt unicã. 2. Si fiindcã vreau sã mã pãstrez în aceastã rubricã a Monitorului: pot fi invidiat pentru ziua de marti. Din marea cea mare a majoritãtii care si-a petrecut ziua de marti la televizor, privind si ascultând ineptiile zilei, care, desigur, au fost deja uitate, am avut sansa de a merge acolo, unde televizoarele erau oprite si unde oamenii se întâlneau, se salutau, unii se îmbrãtisau si se uitau pe pereti, la tablouri. Am stat la un pahar cu vin, am vorbit, am râs, l-am ascultat pe cel care a fãcut, elegant si scurt, vernisajul, cu multe glume, cu imaginatie, apoi iar am stat la taclale, am mai bãut un pahar cu vin, oameni frumosi, femei si bãrbati de toate vârstele, îmbrãcati îngrijit, civilizati, atenti la cei de lângã ei, distinsi. Pietreni distinsi. Oameni cu grijã de ei si de cei de lângã ei, oameni inteligenti, fãrã ifose, aflati într-un loc unde se simteau bine si, care, din când în când, se uitau si la motivul acelei întâlniri de searã: pe pereti. La tablouri. Un motiv absolut normal. A fost o searã frumoasã, în care nimeni nu a simtit nevoia sã se de-a balenã în apã micã. N-am vãzut politicieni. Singurul ales, Petru, nu mai termina sã se autoironizeze si avea si un fular alb în jurul gâtului. Totul a fost atât de firesc, de normal, cu oameni normali, încât pãrea anormal. Între timp, din balconul locantei, iluminat de Crãciun, începeau sã zboare pe deasupra cartierului Precista fantasmagoriile pictate de Petru Diaconu. Bufnitele si nudurile lui, frunzele si fluturii lui, în culori de normalitate. Un artist, iar acea punere în scenã, acea mise-en-scene, pãrea cã va putea fi reluatã si mâine, si poimâine. M-a cuprins o stare de bine. Coborând scãrile de la stadion, intram într-un oras frumos, iar pe cer… ce sã vã mai spun?! Acasã am gresit si am dat drumul la televizor, la stiri. Se vorbea despre scandalul, despre circul din Parlament. Am închis si am preferat sã scriu aceste gânduri. Ies pe balcon sã mã uit la cer, poate mai vãd ceva urme de culoare.

Citește știrea

Arhivă 2005-2017

REABILITAREA SI INTEGRAREA TURISTICĂ A MONUMENTULUI ISTORIC: BISERICA SF. GHEORGHE

Știre publicată în urmă cu

în data de

Citește știrea

Trending