„Satul Soimãresti – cinci veacuri de existentã demnã“

• monografia localitãtii poartã semnãtura a doi dascãli pensionari – Agripina si Vasile Preutu

Soimãresti este un sat deosebit, o comunitate ruralã de exceptie, cu valente înscrise în istoria Moldovei, dar si în opera sadovenianã, cu descendenti numerosi, care prin activitatea si instruirea lor cinstesc numele de „soimãrestean“. Spiru Haret spunea: „dacã învãtãtorul ar considera rolul sãu ca terminat, îndatã ce a dat strict cantitatea si felul de muncã pentru care este rãsplãtit, el ar fi un bun slujbas, dar nu si-ar merita numele de apostol, cu care se glorificã si nu ar fi un bun patriot“. Sotii Preutu – fii ai satului – au depus prinosul energiilor si al clipelor de rãgaz, închinînd cu dãrnicie si patriotism rîndurile acestei deosebite scrieri, un veritabil monument spiritual la soclul cãruia cei ce-l vor lectura vor putea depune florile recunostintei. Putem spune cu certitudine cã autorii au reusit sã ilustreze cei cinci sute de ani de existentã ai satului Soimãresti, cu date pline de semnificatie, rezultate din studiul amãnuntit al cadrului natural înconjurãtor si a fenomenelor sociale ale timpurilor. Vremea trece, oamenii îmbãtrînesc, lasã la rîndul lor fiilor si nepotilor, cu gînduri si înnoitoare forme de muncã, iar trecutul cu istoria lui, cu datinile si credintele lui se pierde sau se uitã odatã cu strãinismul si spoiala oraselor ce coboarã vertiginos cãtre sat. Abordînd o cercetare minutioasã si stiintificã, dar si o cunoastere profundã a Soimãrestilor, scriitorii acestor rînduri au reusit sã prilejuiascã satului o bucurie, gãsind de cuviintã sã dea viatã slovei. Monografia Soimãrestilor poate cãlãuzi pe oricine care doreste sã cunoascã sporul muncii ogoarelor, cît si evolutia pozitivã si ambitioasã a comunitãtii, reprezentînd un veritabil tãrus întelenit, care semnificã gîndul bun si cinstit, acesta va cãuta sã cãlãuzeascã pe oricine, acolo unde anii au lãsat urme, unde sporul de muncã al oamenilor a durat temelie anilor ce va sã vinã si va opri cercetãtorul mai îndelung, acolo unde si stãruinta oamenilor din trecuta vreme au statornicit o culme. Lucrarea va fi un sprijin pentru cercetãtorii ce ar dori s-o continue. La temelia lucrãrii, autorii au avut grija de a întãri si pãstra tot ce au apucat în sat, ferind, astfel, traditia bunelor îndatinãri de potopul vinovatelor înnoiri. Portul se schimonoseste, obiceiurile se uitã si curãtenia sufletelor se duce odatã cu veacul. Cãci dacã în sat s-a trãit multã vreme primitiv, mai mult prin puterea instinctelor, o tremurãtoare dorintã de ridicare a satului pe toate cãile bune a fãcut pe autori sã dezveleascã si sã rãscoleascã insusirile sãnãtoase. Plecînd de la principiul: „satul este tara“, monografia insuflã soimãrestenilor sã aibã strãdania de a fi primitori si darnici în beneficiile culturii „tara-n mic“.

„Biruit-au gîndul“

Sotii Preutu au rãscolit ciuvee, au cercetat arhive, au înfruntat neîntelese si invidioase zîmbete, dar… „biruit-au gîndul“, vorba cronicarului Miron Costin, cãci monografia s-a încheiat. Autorii au controlat cu grijã informatiile, nu asteaptã laude, ci doresc sã fie un prilej de marturie dreaptã, icoanã vie si îndrumare pentru anii viitori. Lucrarea aratã ceea ce multi nu vãd si nu stiu si poate fi un îndemn pentru cei ce vor urma. Gratie prietenilor de peste Prut, dar si a celor autohtoni, dupã o muncã de o viatã, doamna învãtãtoare Agripina si domnul profesor Vasile Preutu prezintã într-o formã exceptionalã, atît sub aspect grafic, cît si ca informatie, „Satul Soimãresti – cinci veacuri de existentã demnã“. Membrii acestei comunitãti pot fi mîndri, regãsindu-se în continutul acestei valoroase lucrãri, carte de cãpãtîi, care nu ar trebui sã lipseascã din casa fiecãrui gospodar, dar si din bibliotecile personalitãtilor remarcabile pornite din aceastã oazã de românitate. Vlad Pohila, ziarist, membru în Uniunea Scriitorilor din Moldova – care prefateazã aceastã carte – concluzioneazã: „Soimãresti e un sat deosebit, înscriindu-se pe linia acelor localitãti de exceptie, cercetate de faimoasele echipe monografice, constituite si ghidate de academicianul Dimitrie Gusti. Soimãresti meritã, trebuie sã trãiascã îndelung si prosper pe aceastã matcã strãmoseascã, prin sãtenii de azi, prin urmasii lor si urmasii acestora, care, dacã vor pleca de aici, oricum vor reveni si vor îndemna si pe altii sã se întoarcã la obîrsie. În adevãr, lucrarea reprezintã o contributie esentialã la construirea unor pagini din istoria zbuciumatã a satului Soimãresti, soimãresteanul va întîlni aici pãrintii, fratii, bunicii, prietenii, reprezintã propuneri pentru perpetuarea patriorismului local, respect pentru cei cãlãtoriti din aceastã lume, un sfat de pretuire pentru cei ce au adus luminã sãtenilor, o rugãminte pentru pãstrarea constantã si îndelungatã a tot ce s-a creat în sat, un imbold pentru intelectualii din satele vecine de a face scrieri similare despre localitãtile lor. Cartea, prin complexitatea ei, meritã sã se gãseascã în toate bibliotecile din tara aceasta, fiind, dupã pãrerea mea, un studiu monografic foarte complex, foarte competent, carte de referintã pentru cei preocupati de aceastã tematicã“.