Sărbătoarea Întîmpinării Domnului, sau Stratenia

- sărbătoarea are adînci conotaţii, atît la ortodocşi, cît şi la romano-catolici - bătrînii spun că, dacă în această zi e vreme bună, e semn de primăvară timpurie -

Creştinii ortodocşi şi catolici, celebrează astăzi, 2 februarie, una dintre sărbătorile cu dată fixă, Întîmpinarea Domnului sau Stratenia, în popor. Această zi este prima care capătă o semnificaţie deosebită în legătură cu Mîntuitorul. Pînă la Întîmpinarea Domnului, conform Legii Vechi, toate jertfele care se aduceau la Templul din Ierusalim aveau menirea să menţină trează în popor conştiinţa vinovăţiei faţă de Dumnezeu. Chiar dacă erau curate, precum primii născuţi ai oamenilor, ai turmelor sau „floarea pîinii“, aceste jertfe nu erau depline, capabile să şteargă vina păcatului, adică să stabilească pacea între Creator şi făptura Sa. Aşa stînd lucrurile, era nevoie de o jertfă atît de curată, încît să fie vrednică de sfinţenia lui Dumnezeu şi aşa de preţioasă, încît să umple toată prăpastia dintre Împărăţia Cerului şi cea a pămîntului. Acea jertfă s-a adus, în persoana lui Dumnezeu-Omul, Iisus Hristos, pe 2 februarie, la 40 de zile de la Naşterea Domnului. Dincolo de semnificaţia religioasă, sărbătoarea este şi izvor de tradiţii, bătrîni susţinînd că se poate afla starea vremii de peste an. Dacă este cald şi ursul îşi strică bîrlogul, sînt semne bune, de primăvară timpurie. Tot în popor, în unele zone, de Întîmpinarea Domnului se sărbătoreşte şi Ziua Ursului, pentru ca fiara să nu atace vitele peste an, iar cu o zi înainte, pe 1 februarie, de Sf. Mucenic Trifon, se ţinea o sărbătoare care apără de omizi, zi în care oamenii se duc de dimineaţă la biserică, de unde-şi iau aghiazma făcută anume cu care se stropesc apoi livezile, viile şi grădinile.