„«Sã fiti statornici, fãrã schimbare» în credinta cã Hristos a înviat si toti mortii vor învia împreunã cu Acesta“

• cuvîntul de Paste al protosinghelului Iustin Pîrvu, întemeietorul Mãnãstirii Petru Vodã

Sfînta si Marea Sîmbãtã este ziua de profundã liniste si reculegere, închipuind „odihna“ în mormînt a trupului Domnului nostru Iisus Hristos. Traditia spune cã, în timpul acestor trei zile cît a stat în mormînt, s-a pogorît la Iad si a sfãrmat portile acestuia, slobozind de acolo pe Adam si Eva, precum si pe dreptii Vechiului Testament ca: „arvura mîntuirii tuturor dreptilor“. Mîntuitorul Hristos este legat de credinciosii sãi, precum este legat capul de trup. „Dacã noi credem cã Iisus a murit si a înviat, tot asa credem cã Dumnezeu, pe cei adormiti întru Iisus, îi va aduce împreunã cu El“. (Testament, cap 14, versetul 14). Cei care nu cred în învierea mortilor, tãgãduiesc de-a dreptul chiar învierea Lui Hristos. Iar, dacã Hristos nu a înviat, atunci întreaga zidire crestinã se dãrîmã (zice apostolul). Nu ati primit, încã, iertarea pãcatelor, îndreptarea, mîntuirea. Atunci cei adormiti întru Domnul ar fi pierit, cei care au murit cu credinta în Hristos, în asteptarea vietii viitoare si a învierii mortilor, cu totii ar fi pierit, ar fi rãmas osînditi la iad si la moarte, dacã nu ar fi înviere. „Dacã cei ce nãdãjduim, în viata aceasta, în Hristos ne-am însela, am fi cei mai de deplîns dintre toti oamenii“. Cãci poruncile evanghelice, lepãdarea de sine, dispretul plãcerilor vietii acesteia, alegerea cãii celei înguste, toate acestea ar fi fapte cinice si sarcini pe care nu le-am putea purta si, chiar dacã le-am purta, le-am purta zadarnic. Atunci si jertfa pentru datorie, jertfele pentru aproapele, prigoanele, primejdiile de moarte zilnice, mucenicia milioanelor de crestini pentru Hristos ar fi zadarnice si de prisos. Dacã nu credem în Înviere, vom primi de bune învãtãturile închinãtorilor de idoli si materialistilor fãrã credintã. Vom ajunge în hedonism dobitocesc, la barbarie. Atunci nu vom mai deosebi pe credinciosi de necredinciosi, pe crestini de necrestini si închinãtori de idoli. Cel care tãgãduieste învierea mortilor ajunge la rãtãcire anticrestinã, la consecinte pierzãtoare de suflet. „Însã, acum, Hristos a înviat din morti, s-a fãcut pîrgã începãturã a celor adormiti“. Învierea Domnului este o garantie sigurã, o prevestire doveditã a învierii de obste, care va veni la timpul rînduit de Dumnezeu. Dupã iarna rece si întunecoasã a mortii, va urma primãvara dulce a învierii, în care vor odrãsli trupurile strãlucitoare si slãvite ale celor înviati. Aceste trupuri se vor ridica din mormînt, sã se uneascã cu sufletele si sã se înalte în locasurile ceresti, precum s-a întîmplat cu trupul Domnului Cel înviat din morti.

Fratii mei,

„Sã fim statornici, fãrã schimbare“ în credinta cã Hristos a înviat si toti mortii vor învia împreunã cu acesta. Îngrijind de o viatã virtuoasã si duhovniceascã, sã ne-mpotrivim cu tãrie pãcatului si celui viclean, care încearcã sã ne arunce în pedeapsã, cu sufletul si cu trupul. Sã suferim cu statornicie greutãtile acestei vieti, mai cu seamã cel mai greu dintre necazuri, moartea iubitilor nostri. Sã ne mîngîiem cu nãdejdea dulce a învierii si a neamului nostru ortodox. Ne rugãm puterilor ceresti sã mai rãmînem în aceastã tarã sub binecuvîntarea ciolanelor pãrintilor nostri. Cu toatã dragostea pãrinteascã, Hristos a înviat!