Romanul de război, o cronică de pe front

Ce au in comun “Pe frontul de vest nimic nou”, “Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” si “Adio, arme”? Raspunsul se afla chiar in titlurile lor: razboiul, un subiect pe cat de funest, pe atat de ispititor pentru cititori.

Inca de la inceputurile istoriei, razboiul s-a dovedit a fi un subiect irezistibil, inepuizabil si extrem de atragator. Motivele sunt evidente: razboiul este o experienta in care emotiile si actiunile ating limita superioara a intensitatii si in care mizele sunt ridicate la maxim. Pentru individul de rand, razboiul poate insemna viata sau moartea, dar pentru o natiune sau o civilizatie, razboiul insemna supravietuirea si hegemonia sau infrangerea si distrugerea totala.

In literatura, tema razboiului a fost prezenta inca de la scrierea primelor texte. O intalnim frecvent in lucrarile popoarelor antice. Iliada lui Homer, Eneida lui Vergiliu si chiar Vechiul Testament sunt exemple concludente. Dar razboiul a fost mereu o tema actuala. Este la fel de universala ca tema dragostei sau a mortii, a timpului sau a fragilitatii umane. Proliferarea literaturii de razboi sta marturie ca razboiul este inca o problema contemporana si ca probabil nu va inceta niciodata sa fie.

Cele doua Razboaie Mondiale, cu precadere, au dat nastere unei literaturi aparte, consolidata prin puterea romanului de razboi. Ca niciun alt gen literar, romanul a reusit sa transmita cel mai bine experienta razboiului, trecuta de multe ori printr-un filtru personal. Nu putini au fost scriitorii care au luat parte la luptele de pe front.

Ernest Hemingway, Robert Graves sau Camil Petrescu s-au numarat printre scriitorii care au modificat permanent peisajul literar al campului de lupta, raportandu-se la el din prisma experientei traite in transee. Astfel, combatantul se transforma in povestitor incercand ca, prin scriitura sa, sa transcenda razboiul si sa creeze catharsisul.  

E drept ca cei mai multi dintre noi nu vom intelege niciodata viata din transee, nu vom sti cum miroase iperita, cum suna suieratul obuzelor in aer sau cum se simte caldura pustii. Dar pentru a trage cu ochiul in spatele cortinei razboiului nici nu trebuie s-o facem. Ne putem afunda in noroiul, foamea, mirosul mortii si panica razboiului citind cronicile scriitorilor epocii.

Totusi, afirmatia potrivit careia povestile despre razboi sunt doar despre departarea de casa, despre sange, gloante si durere este o aberatie. Cele mai bune povesti despre razboi sunt mult mai mult decat simple povestiri ale conflictelor armate. Ele sunt povesti despre speranta si dragoste, despre identitate si umanitate, camaraderie, curaj si spirit de sacrificiu.

Despre razboi s-au scris biblioteci intregi, printre cele mai cunoscute romane numarandu-se “Adio, arme” – E. Hemingway, “Pe frontul de vest nimic nou” – E.M. Remarque, “Razboi si pace” – L. Tolstoi, “Abatorul cinci” – K. Vonnegut, “Cei patru calareti ai Apocalipsei” – V.B. Ibanez, iar lista continua.

In ceea ce priveste literatura romana cele mai eminente romane dedicate razboiului sunt “Intunecare” de Cezar Petrescu, “Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” de Camil Petrescu si “Padurea spanzuratilor” de Liviu Rebreanu. Cel din urma s-a bucurat de notorietate inca de la inceput, fiind tradus in peste 10 limbi numai in perioada interbelica.

Daca esti pasionat de lectura si istorie, arunca un ochi in librariadelfin.ro. Aici vei gasi cele mai populare carti despre Razboaiele Napoleoniene, despre Primul si Al Doilea Razboi Mondial, despre razboaie civile si nu numai.