România în derivă: drogurile au ajuns în interiorul statului

Când un ministru recunoaște consumul de droguri în instituțiile statului, înseamnă că statul însuși se destramă. Există momente în care o declarație publică produce mai mult decât scandal. Produce teamă. Produce neîncredere. Produce sentimentul că fundamentul unui stat începe să se clatine. Iar atunci când un ministru al unui minister-cheie al României afirmă că în instituțiile statului se consumă droguri, nu mai vorbim despre simple zvonuri sau accidente izolate.

Vorbim despre o fisură gravă în autoritatea și credibilitatea statului român.

Instituțiile publice ar trebui să fie locurile unde legea este apărată, unde disciplina și responsabilitatea sunt obligatorii, unde cetățeanul găsește ordine și siguranță. Dacă însă chiar în interiorul acestor structuri pătrunde consumul de droguri, mesajul transmis societății este devastator: statul nu mai controlează nici măcar propriile mecanisme. Cum poate un cetățean să aibă încredere într-un sistem administrativ, într-o instituție de ordine publică sau într-o structură strategică a statului, dacă există suspiciunea că deciziile sunt luate de oameni aflați sub influența substanțelor? Cum poate fi apărată legea de către oameni care o încalcă? Cum poate fi combătut traficul de droguri, dacă fenomenul a ajuns chiar în interiorul aparatului de stat? Problema devine și mai gravă prin faptul că asemenea declarații nu mai surprind pe nimeni.

Societatea românească s-a obișnuit cu scandaluri, corupție, incompetență și degradare morală.

De fiecare dată apare o nouă criză, un nou eșec, o nouă dovadă că instituțiile reacționează târziu și superficial. Însă drogurile în interiorul statului reprezintă o linie roșie. În acel moment nu mai vorbim doar despre slăbiciuni administrative, ci despre riscul dezmembrării autorității statale. Praful se alege de ideea de respect pentru instituții atunci când chiar reprezentanții lor admit că există asemenea practici. Tinerii privesc și înțeleg un lucru periculos: că regulile nu mai contează, că legea este selectivă și că nimeni nu mai deține cu adevărat controlul. Un stat puternic nu ascunde problemele, dar nici nu se limitează la declarații șocante.

Un stat puternic acționează.

Verifică. Curăță instituțiile compromise. Pedepsește fără ezitare. În lipsa unor măsuri ferme, orice discurs despre siguranță națională, ordine publică și responsabilitate devine simplă propagandă. România are nevoie mai mult ca oricând de instituții curate, credibile și funcționale. Altfel, nu doar încrederea cetățeanului se pierde, ci însăși ideea de stat.