Români captivi în tara lor

• atunci cînd îsi cer redobîndirea cetãteniei, locuitorii din Soroca au declarat cã sînt ignorati, aruncati în hãtisurile birocratiei si, mai grav, sînt taxati ca „bolsevici“, de cãtre cei care ar trebui sã îi apere

Viata românilor de peste Prut constituie, în prezent, o problemã mult dezbãtutã pe toate canalele mass-media din tara „mamã“ dar foarte putini sînt cei care stiu cã informatiile savurate sînt „selectate“ cu grijã. Cu tot afluxul de stiri si noutãti, care parcã au saturat presa românã, realitatea de zi cu zi, pe care o trãieste basarabeanul de rînd, nu ajunge la urechile publicului interesat. Doar cei care hotãrãsc sã vadã cu ochii lor cum stau lucrurile îsi pot da seama de faptul cã, ceea ce credeau cã stiu, reprezintã foarte putin si, de cele mai multe ori, tocmai pe dos, iar adevãrul a fost trunchiat cît s-a putut. Un redactor de la „Monitorul de Roman“ a avut sansa de a se convinge de cele spuse si de a revedea micul orãsel, de pe malul Nistrului, Soroca, unde, pentru cei circa 30.000 de locuitori, lucreazã un numãr mic de ziaristi de la Publicatia Periodicã Independentã „Observatorul de Nord“. Acestia sînt printre putinii oameni de presã, care cautã, cu disperare, sã facã lumii cunoscutã realitatea din tara lor. Localitatea de granitã, aflatã la 170 kilometri de capitala Moldovei, Chisinãu, este o asezare istoricã, iar oamenii care vietuiesc acolo sînt parcã desprinsi dintr-o frescã. Pentru runda schimbului de experientã moldo-românã a ziaristilor din presa localã, scopul lãuntric al jurnalistului din Roman a fost de a încerca sã cunoascã viata realã a sorocenilor si a locuitorilor de la sate, precum si de a confirma sau infirma zvonul despre presupusa sãrãcie a acestei tãri. În scriptele oficiale sînt trecuti aproape 40.000 de locuitori, dar, în realitate, numãrul lor s-a împutinat, deoarece foarte multi soroceni au luat calea pribegiei prin tãri strãine, în cãutarea unei slujbe mai bine plãtite, ca si la noi. Existã chiar si un zvon, care spune cã aproape jumãtate din populatia Republicii Moldova ar fi peste granite. Una dintre problemele majore care existã este legatã de lipsa informatiilor sau, mai bine zis, de îngrãdirea accesului liber la stirile de interes public. Legea le dã dreptul ziaristilor sã afle aproape tot, dar sistemul birocratic este astfel alcãtuit, încît oricine întreabã, are toate sansele sã se lase pãgubas. Într-o astfel de documentare, alãturi de reporterul Vadim Sterbate, pentru descîlcirea itelor unui caz de tentativã de omor, traseul investigatiei a fost barat de un „zid“ invizibil. Acelasi lucru s-a întîmplat si în cazul unui presupus grãnicer înecat, în timp ce ar fi încercat sã prindã o ratã aflatã pe Nistrul înghetat bocnã. Oficialitãtile au pãrut amabile, au cooperat într-un fel, dar informatiile exacte nu au fost dezvãluite sau au fost negate. În viata de zi cu zi, existã, pentru soroceni, si momente impresionate. Asistarea la o petrecere organizatã de Liga Femeilor de Afaceri din Soroca, în cinstea zilei de „Valentine’s Day“ a constituit o adevãratã revelatie. Întreprinzãtoarele locale au ales sã le ofere cîteva ore de bucurie unor cupluri de pensionari, care, timp de decenii, au rezistat si au arãtat cã dragostea si iubirea nu are vîrstã. Specificul întîlnirii, de la restaurantul „La Cetatea Veche“, neobisnuit în România, a fost punctat cu dansuri, cîntece, întreceri amuzante, fãrã plictiseala specificã spectacolelor similare de la noi. Pînã la urmã, printre picãturi, a fost aflat si secretul ce îi caracterizeazã pe moldovenii din cetatea lui Stefan cel Mare, si anume ospitalitatea desãvîrsitã. Nu conteazã categoria socialã din care fac parte cetãtenii, important este modul în care îi cinstesc pe cei care vin în „ospetie“. De la bucatele puse pe masã si pînã la grija deosebitã, cu ajutorul cãreia este înconjurat musafirul, nimic nu este lãsat la voia întîmplãrii. De acest lucru s-a convins, încã o datã, jurnalistul român atunci cînd a fost gãzduit la familia Cobãsneanu, Victor si Elena, cei care conduc sãptãmînalul local, cu mai bine de 7.000 de abonati. Pe lîngã cele spuse, mai existã un aspect prezent la toti basarabenii si anume iubirea fatã de România. Oare cîti români iubesc Basarabia? Asa cum ei considerã, sînt prizonieri în propria tarã, neluati în seamã de nimeni. Atunci cînd îsi cer, de drept, redobîndirea cetãteniei, pe care au pierdut-o si au plãtit acest pret cu sînge, sînt ignorati, aruncati în hãtisurile birocratiei si, mai grav, sînt taxati ca „bolsevici“, de cãtre cei care ar trebui sã îi apere, adicã de români. FOTO: Soroca, localitate istoricã, locuitã de români fãrã cetãtenie