Familia Gherguț îl așteaptă acasă pe Iulian, nemțeanul răpit în urmă cu 8 ani în Burkina Faso

■ familia a aflat de la televizor despre eliberarea sa ■ în cei 8 ani de detenție rudele au făcut numeroase demersuri pe lângă Ministerul Afacerilor de Externe ■ de fiecare dată, membrii familiei primeau asigurări că este în viață ■ marea teamă a familiei este că anii de detenție i-au șubrezit sănătatea ■

Vestea eliberării în data de 9 august a lui Iulian Gherguț, nemțeanul răpit în urmă cu 8 ani în Burkina Faso, a fost primită de familia acestuia, odată cu întreaga opinie publică, care a aflat din presă despre acest lucru. La casa familiei Gherguț, din Traian(Săbăoani) a fost în ultimele zile, pelerinaj de jurnaliști de la posturile centrale și locale.

Familia Gherguț este numeroasă, soții Giurgi și Cecilia având șase copii, astăzi risipiți prin toate colțurile lumii. Frații se văd doar în luna de concediu, vara.

La ora documentării noastre am găsit acasă pe soții Gherguț, care se bucurau de concediul unuia dintre fii, Emil, sosit recent cu familia din Franța.

” Iulică lucra ca taximetrist în Iași. Absolvise Școala Profesională CFR. Era vremea în care românii plecau în Europa să-și găsească de muncă. Atunci ne-am hotărât amândoi să plecăm, la muncă, în Anglia. După ceva timp eu primit o ofertă din Franța, unde lucrez, cu ceva întreruperi, din 1994. Iulică a rămas în Anglia. În cercul în care lucra a întâlnit un coleg care se cunoștea cu șeful Agenției de securitate a minei de mangan din Tambao ( Burkina Faso), Horațiu Potra, care tocmai făcea recrutări de personal. Iulian s-a arătat entuziasmat de oferta primită. Această firmă de pază angaja, de regulă, doar foști militari, instruiți în Legiunea străină.

Pentru noi cei 8 ani, de la răpirea sa, au trecut greu, pentru că nu am reușit să aflăm vești despre el, doar din când în când, numai din presă. În toți acești ani am fost de câteva ori în audiență la Ministerul Afacerilor Externe(MAE), și de fiecare dată nu ni se spunea decât că Iulian trăiește și că se fac eforturi pentru eliberarea sa”, a povestit Emil Gherguț.

Ultima audiență la MAE a fost în 29 iunie, când cei 5 membri ai familiei lui Iulian, exasperați de lipsa de vești despre soarta ostatecului, au amenințat cu proteste în presa internațională. Famlia spune că, din păcate, cei 8 ani au trecut pentru ei îngrozitor de greu. Le venea cu atât mai greu cu cât li s-a cerut să nu dea prea multe declarații presei, pentru a nu îngreuna misiunea celulei de criză, din care au făcut parte reprezentanți ai MAE, SIE, SRI, MApN şi ai Administraţiei Prezidenţiale.

Familia se roagă pentru binele lui Iulian Gherguț: ”Nu ne dorim decât să ajungă acasă”.

Dar cea mai mare îngrijorare a familiei a fost în iulie 2017 când a apărut o înregistrare online pe SITE, un centru american specializat în monitorizarea site-urilor islamiste, în care românul vizibil îmbătrânit, cu riduri adânci, se adresa familiei cerând ajutor pentru eliberarea sa. Era o înregistrare în care Iulian Gheguț, apărea alături de alți 6 ostateci străini, între care australianul Arthur Kenneth Ekiot, în vârstă de 82 de ani și franțuzoaica Sophie Petronin.

Emil Gherguț este convins că eliberarea fratelui său, cu ajutorul servicilor secrete marocane, este o concecință a schimbărilor majore din țările africane, după tentativa de lovitură de sat din Nigeria.”Așa cum am spus și într-un interviu la Radio France International, eliberarea lui Iulian este o consecință a acestor schimbări din Africa, unde fostele colonii franceze au nevoie de reforme profunde. În goana după resurse energetice, în contextul recesiunii economice mondiale, țările africane, spoliate de resurse secole întregi, au nevoie de schimbări majore, dar care nu se fac cu ușurință. Aceste țări rămân în raza de interes a unora dintre puterile europene, tocmai din cauza acestor resurse minerale de care dispun. Când Frank Timiș a cumpărat mina de mangan pe care o păzea și fratele meu, le-a promis băștinașilor că le va asigura condiții de trai mai bune, ori asta nu s-a prea întâmplat”, a adăugat Emil Gherguț. Mina concesionată de Frank Timiș la vremea respectivă (2012) conținea unul dintre cele mai mari zăcăminte de mangan din lume.

Emil Gherguț ne-a mărturisit și faptul că, după răpirea lui Iulian, au apărut tentative ale unor grupări interesate să facă bani pe seama tragediei fratelui său. ”Am fost contactat și mi s-a propus să fac un ONG prin care să strângem fonduri pentru o eventuală răscumpărare. Am refuzat, conștientizând cât de periculos e un asemenea demers. Nici într-un caz nu am dorit să se profite pe urma tragediei, care ne-a marcat atât de mult întreaga familie”, a mai adăugat Emil Gherguț.

Mama, Cecilia, nu-și dorește decât să treacă cele 21 de zile de carantină sanitară și ca fiul său să treacă cu bine peste interogatoriile la care va fi supus, după eliberare. ”Mi s-a sfâșiat inima când am văzut cât de îmbătrânit și schimbat fizic este. Suntem siguri că va avea nevoie de asistență psihologică. În tot acești ani m-am rugat bunului Dumnezeu să nu-și piardă mințile și să revină întreg la noi. Teama noastră cea mai mare e să nu rămână cu sechele psihice. (…) Nu ne dorim decât să ajungă acasă și să-l strângem în brațe, iar noi îl vom ajuta să uite, atât cât se va putea, grozăviile prin care a trecut”, a spus mama Cecilia, ștergându-și lacrimile, care-i apăruseră în colțul ochilor.

În 2016, ziarul ”Libertatea” scria că, pentru eliberarea lui Gherguţ, autoritățile române au apelat și la Horațiu Potra, personaj controversat și influent, membru în așa-numita Legiune franceză. Acesta ar fi fost persoana care ar fi asigurat primele contacte între reprezentanții statului român și organizația care îl răpise pe Iulian Gherguț. Horațiu Potra a lucrat la cartierul general al lui Frank Timiș din Londra în 2012. El era șeful diviziei de securitate a companiei African Minerals, patronată de Frank Timiș.

La plecare am văzut pe o masă o fotografie cu frații Gherguț, toți veseli, răzând, în vremuri mai bune. ”Pot folosi fotografia?” întreb. Da, vine răspunsul binevoitor, la distanță de durerea și frica pe care lumea cea mare le-a târât pe pragul casei din Săbăoani. Lume care apoi, miraculos, s-a întors cu fiul și fratele lor, îmbătrânit, chinuit, dar în viață.