Resurse armonice ale cuvântului în creaţia autoarei Emilia Amariei

Cartea „Flavia“ – roman în două volume, semnat de Emilia Amariei apărut recent la Editura „Vatra Veche“; prefaţat de un rafinat artist al cuvântului, un model de competenţă şi devotament – domnul Marin Iancu – stă sub semnul cel mai de preţ al autenticităţii. Autoarea romanului Flavia – Emilia Amariei îmi este cunoscută din creaţiile literare cu rădăcini în societatea timpului (poezii, proză scurtă) publicate în revista „Agora literară“ – revistă a scriitorilor români – preşedinte Al. Florin Ţene, redactor şef Iulian Patca.

Asemenea copacilor, care datorită vieţii lor mai îndelungate, reuşesc să strângă şi să păstreze în anumite ţesuturi căldura solară captată în timpul existenţei lor, sub altă formă de energie, autoarea, Emilia Amariei, a strâns, a captat şi a păstrat iubirea în anotimpurile vieţii, materializând-o în creaţii lirice, purtând în suflet Lumina – Izvorul vieţii.

Scăldate în aura lirică, anotimpurile vieţii au infuzat în sufletul autoarei, Emilia Amariei, resurse armonice ale cuvântului. Murmurul izvorului, măreţia ahitecturală a Naturii, rămânând în sufletul autoarei, se revarsă, cu onestitate intelectuală asupra cititorului, ca un gând de bucurie sau tristeţe, învăluindu-ne într-o căldură tainică.

Cu subtilitate şi sugestie poetică, autoarea se substituie acestui personaj, Flavia, o cunoscătoare a oamenilor şi o epicuree – o fiinţă înzestrată cu talent literar, muzical şi iubitoare a valorilor spirituale, încrezătoare în sentimentul sfânt al iubirii – într-o lume în care erosul sănătos a dispărut, dar necunoscătoare a perisabilităţii condiţiei umane şi a unui iubit mai puţin cunoscut!

Gândindu-mă la prea puţina, aproape inexistenta promovare a autoarei, îndrăznesc să spun că pentru toate plătim în viaţă, cu sacrificiul vieţii noastre, mai ales pentru bunăvoinţa acordată celor care nu o merită. Zbuciumul Flaviei cere comentarii ascuţite, ascuţite! Stările Flaviei reflectă decorul nostru existenţial, ca parte organică a ritmului alert al vieţii.

Autoarea îşi descrie patria, viaţa de la ţară cu tradiţiile şi superstiţiile oamenilor simpli cunoscuţi din copilărie şi adolescenţă, impresii încântătoare desprinse din plăcerea dialectică a dialogului. Citind cu interes romanul, mă gândesc la autorul poemelor luminii – Lucian Blaga: „Nu e nevoie de conştiinţa somnului metafizic descoperită de Blaga, pentru a ne strămuta cu simţirea şi gândul regresiv către îndepărtatele ţinuturi strămoşeşeti“. Autoarea Emilia Amariei cucereşte admiraţia cititorului prin frumuseţea, inteligenţa şi talentul ei literar, întreţinând prin intensa ei viaţă literară, nostalgia şi memoria pământului natal şi a oamenilor dragi ai satului Borca.

Din sufletul autoarei curge lumină şi în troiene de amintiri învăluie oamenii dragi ai satului Borca şi locurile natale nemurite în scrierile sale. Romanul „Flavia“ al Emiliei Amariei este un roman din cele mai bune construite, iar autoarea – unul din cei mai încercaţi arhitecţi ai stilului epic.

Felicitări domnului primar Geo Ovidiu Niţă, primarul comunei Borca, pentru susţinerea potenţialului creativ al oamenilor – precum doamna Emilia Amariei, care prin activitatea şi munca Domniei Sale contribuie la îmbogăţirea patrimoniului cultural al comunei Borca şi al patrimoniului de valori culturale româneşti, la diversificarea avuţiei culturale – cartea fiind un ferment al coeziunii dintre oameni şi continuităţii spirituale.

Oameni înzestraţi precum doamna Emilia Amariei sunt o binecuvântare pentru locurile noastre, pentru cei care înţeleg menirea noastră pe pământ.

Aş încheia spunând: „Asemenea conjuncţiuni astrale nu se produc zilnic!“ Pentru mine, Emilia Amariei, autoarea romanului „Flavia“ rămâne Cetăţean de Onoare al comunei Borca!

Cu preţuire şi admiraţie, prof. Paraschiva CĂRBUNAR, membră în Liga Scriitorilor Români – filiala Cluj