Actualitate
Releul Pietricica: Urăm tuturor candidaţilor mult succes în alegeri!

Cascadorii politicii
Poţi spune orice despre ei, îi poţi face în tot felul, folosind cele mai jignitoare cuvinte sau chiar onomatopee, dar nu poţi omite în caracterizarea acestor concetăţeni o calitate indispensabilă, care-i defineşte: curajul. Din cel puţin două motive, chiar trei: În primul rând, oamenii ăştia au un curaj nebun, vecin cu inconştienţa, când îşi schimbă culoarea.
Vorbim despre curajul de a se face de râsul lumii, de a se pune în posturi penibile, de a-şi terfeli numele şi de a-şi călca în picioare, după cum cântă muzica, nişte aşa zise convingeri politice, clamate ani în şir, ca nişte patefoane stricate. Fiindcă îţi trebuie ceva curaj să te uiţi dimineaţa în oglindă şi să-ţi probezi eşarfele roşii, albe, portocalii, albastre, galbene sau căcănii, îţi trebuie ceva tupeu să-ţi schimbi discursul politic din mers, cu scurte opriri. Iar dacă ţi-a dispărut curajul de a te întreba ce credibilitate mai ai tu în faţa ta, asta înseamnă că te-ai maturizat, că deja eşti tăbăcit, că eşti cu adevărat un politician român tipic.
Care umblă de la un partid la altul precum, scuze, băşina prin izmene (or, ca să fim politically correct, prin diverse dresuri de damă).
În al doilea rând, abia în această postură ai curajul de a intra în lupta eroică, la nivel înalt, când te expui riscului de a intra acolo unde, mai devreme sau mai târziu, simţi în ceafă gâfâitul mirosind a salam cu usturoi al gardianului de la puşcărie.
Şi nu vorbim aici numai despre politicienii din vechea gardă, ci şi despre cei din noua generaţie, nu numai despre cei de stânga, ci şi despre cei de dreapta, de centru, de colţ, despre independenţi sau dependenţi, despre aproape toţi, despre aproape toate personajele de pe scena politicii româneşti, despre aproape toată această faună caracterizată prin tupeu, ipocrizie, fariseism, demagogie cât încape şi, ca să rămânem în temă, curaj.
Exemple de foşti, actuali şi viitori puşcăriaşi le întâlneşti la tot pasul, au un comportament care-i dau de gol, un discurs politic specific, îi simţi, începi să-i miroşi de la distanţă. Au curajul de a te privi în ochi minţindu-te, curajul celor care, la un moment dat, ajunşi, au impresia că sunt invulnerabili. Fiindcă atunci când au pâinea şi cuţitul la îndemână, încep să fure fără măsură. Chiar dacă, iniţial, pot fi oarecum inocenţi, intră în malaxorul politicii româneşti, încep să-şi plătească datoriile acumulate în campanie şi încep să se gândească şi la ei şi familii. La tot felul de familii.
„Meseria mea e riscul“ este titlul unei cărţi, autobiografia lui Gil Delamare, un mare cascador francez (filme din seria Jandarmii, Fantomas, Marea hoinăreală, Omul din Rio). El îşi pregătea minuţios, profesionist, fiecare cascadorie, până când, ultima, cu o maşină decapotabilă, nu i-a mai ieşit cum plănuise.
Puştan fiind, l- am văzut la Iaşi, pe stadion, un spectacol care te lăsa cu gura căscată, făcea un turneu şi prin ţările din Est, cascadorii cu maşini şi motociclete care treceau prin perdele de foc, în fine, altă poveste. Dar povestea cascadorilor de pe 27 septembrie se apropie, iar foiala organizatorilor acestui spectacol este pe cât de periculoasă, pe atât de ridicolă. Ar mai fi de luat în calcul şi un al treilea semn de curaj:
Suntem prieteni cu şefii cei mari
La Neamţ încă urlă provincialismul în noi. Înainte de pandemia de Covid-19, politica nemţeană contactase un alt virus, devenit celebru chiar pe aceste meleaguri: folcloristele. Prieteşugul cu cei de la putere, de la Bucureşti, unde se fac cărţile. Dacă celebrul Pinalti, în telegondola liberală, cu ex-puşcăriaşa Udrea, ar fi fost exoneraţi, or dacă puşcăriaşul Dragnea ar fi fost acum în libertate, or dacă alţi mulţi puşcăriaşi şi puşcăriabili ar fi beneficiat de protecţia promisă sau dorită, cu siguranţă că în judeţul Neamţ ar curge acum lapte şi miere.
Din nefericire, pupatul în c… al şefilor de partid şi de stat de la Bucureşti, umflarea cu pompa a unor foşti miniştri burtoşi, sau tentativele unor fosile politice (Meleşcanu, Tăriceanu, Băsescu) duce la ceea ce, cineva, a numit foarte plastic: UMFLAŢIA de candidaţi.
Vorbim aici despre nişte oameni fără căpătâi, care se laudă cu experienţe jenante la nişte niveluri unde au ajuns, dar pe care nu le meritau, vorbim aici despre tot felul de candidaţi, sau susţinători de candidaţi, care, la viaţa lor, nu au ştiut să facă altceva decât măgăria asta de campanie electorală. Ingineri care habar nu au să proiecteze un pod, un podeţ, ceva, absolvenţi de facultăţi teoretice care n-au avut în viaţa lor o clasă de elevi, agronomi care au mers din eşec în eşec, gazetari cu tiraje confidenţiale, de doi lei, dar cu statistici mânărite, tot felul de escroci, cu studii falsificate şi doctorate plagiate, tot felul de rataţi bolnavi de putere, care se cred mântuitori ai unor comune, târguri, municipii, judeţe, chiar mântuitorii planetei.
Să-mi spuneţi, vă rog frumos, dacă nu am dreptate. Cu condiţia de a nu le fi rude: veri, cumnaţi, naşi, neveste, or membri de partid… Să le urăm mult succes în alegeri. Tuturor, la grămadă, căci vin peste noi grămadă, mergi pe stradă şi, chiar dacă e aproape pustie, chiar dacă magazinele sunt cu obloanele trase de faliment, de peste tot te îndeamnă la vot, din poze, candidaţii. Le urăm mult, mult succes! Meseria lor este, totuşi, riscul. Puţini dintre noi avem curajul, dar şi insomniile lor.

-
Actualitate2 zile,
MARSAT SA Roman
-
Actualitate2 zile,
Ratis Serv – angajează
-
Prima pagină2 săptămâni,
Apar în sfârșit dovezi „indubitabile” privind „ingerințele în alegerile din România”
-
Prima paginăo săptămână,
Proiect de 80 de milioane de euro pentru drumuri și poduri din Neamț
-
Eveniment2 săptămâni,
Artefactele de aur și argint din Neamț, în siguranță după furtul din Olanda
-
Prima pagină2 zile,
Camelia Stoean: o viață pentru copiii nimănui
-
Actualitate2 săptămâni,
Unirea Principatelor, la Turnul lui Ștefan. „Am făcut poate primul pas pentru a înființa România modernă” FOTO
-
Administrație2 săptămâni,
Reduceri de personal în administrație: plan național sau reacții punctuale?