Releul Pietricica: Taxidermia salvează România

Butonând telecomanda, intru într-o emisiune de divertisment în care este invitată eterna şi fascinanta Oana Zăvoranu. De această dată este mai puţin sărită de pe fix, mai puţin exaltată, parcă şi-a mai revenit după divorţ, când posta selfie-dance-uri caraghios lascive, de toată disperarea. În schimb, lângă ea, pe canapea, îl are şi îl mângâie pe motanul Marty. Împopoţonat cu hăinuţă, cu papion şi bijuterii, ca un prinţ, adorat şi împăiat. În acelaşi timp, un reporter cu cameramanul după el vizitează casa vedetei şi transmite imagini în premieră mondială. Din studio, Oana îi ghidează către bucătărie, să filmeze şi aragazul şi hota, să vadă tot poporul cât este ea de gospodină. Nu ştiţi despre cine vorbim?! Nu se poate! Oana Zăvoranu, aia, fiica Mărioarei şi fosta soţie a lui Pepe, chiar nu ştiţi?! Aia botoxată şi siliconată, care nu-i proastă dar e exchibiţionistă din naştere. Vedetă, că a fost şi actriţă de telenovele, în fine, nu mai ştiu din ce motive, vedetă. Culmea e că pe facebook-ul ei, la aproape fiecare postare, vizualizările sar peste 50, 60, 70… de mii. Aşadar, la întrebarea, din ce în ce mai frecventă: „Pe ce lume trăim?“, răspunsul vine de la sine. În lumea Oanei, care este o extraterestră. Facebook-ul este viaţa ei, postările şi like-urile sunt aerul pe care îl respiră, în plus îl mai are şi pe palestinianul ei, iubirea vieţii ei, în afară, desigur, de motanul împăiat de un taxidermist genial de la Muzeul Antipa. Este o femeie atât de fericită şi împlinită, încât simte nevoia firească de a se da în stambă permanent, de a promova un model de viaţă perfect: viaţa ei. Şi are, se vede, succes. Or’şcât, ea este artistă, i se permit tot felul de extravaganţe, dacă ai chef o urmăreşti, dacă nu schimbi canalul. Problema cu taxidermia este alta. Schimbi canalul, dai la ştiri, dar şi acolo vezi tot felul de împăiaţi: miniştri, secretari de stat, politicieni… Se pare că taxidermia, adică meşteşugul, arta prelucrării animalelor vertebrate, arta împăierii, cunoaşte în ultimul timp o revigorare neaşteptată. Circula pe timpuri un banc macabru despre un pensionar împăiat, pus în geam de nevastă-sa ca să îl vadă poştaşul care aducea pensia. Desigur, chiar în definiţia taxidermiei se precizează că şi oamenii pot fi împăiaţi. Iar împăiaţii sunt extrem de docili, unde-i pun acolo stau, votează unanim şi aplaudă. Pe lângă ei, motanul Marty zgârie rău.