Contactează-ne

Actualitate

Releul Pietricica: Speculanţii pandemiei au deja dosare penale, că-i ştie lumea, dar majoritatea vor scăpa, ca toţi ceilalţi îmbogăţiţi iliciţi ai României

Știre publicată în urmă cu

în data de

La puşcărie vor intra doar câţiva, dintre cei care au cumpărat, en gros, de la farmacii, măşti cu 2 lei şi le-au vândut cu 10, pe net. Or, poate, câte un nume mai rezonant, mai deranjant, la nivel de judeţe, or pe plan naţional, Atât. În rest, să nu-şi facă griji. Parte din milioanele lor vor intra în campania electorală, o investiţie sigură.

Nu vă frecaţi la ochi, asta e realitatea

Acum o lună şi ceva, pe 6 aprilie a.c., în Monitorul de Neamţ şi Roman, apărea o Ordonanţă Civilă, fără număr, scrisă de noi, cităm doar: „Art.1. Se suspendă orice activitate în care, sub umbrela apartenenţei politice, a funcţiei sau a influenţei, orice cetăţean român, care mimând omenia şi dragul de români, iniţiază acţiuni ilegale şi profită fără scrupule, prin arhicunoscuta metodă parandărăt, de electoratul înspăimântat de COVID-19, ca mai toată lumea. Aceste activităţi cinice, care urmăresc beneficii, precum îmbogăţiţii de război, de care am avut parte din plin, mai ales după revoluţiunea din decembrie 1989, ar fi normal să fie pedepsite cu puşcărie pe viaţă, cu temniţă grea, fără milă, întrucât, după Coronavirus, se pare, lumea se va schimba“.

Dacă în vreme de război speculanţii erau împuşcaţi, pur şi simplu, în vreme de război anticovid-19, problema speculanţilor actuali este încă în discuţie. E cam devreme de concluzii şi măsuri, aşa se promovează ideea acum, chiar la nivel de Guvern şi instituţii. Se pare că am fost cam optimişti afirmând că lumea se va schimba. Lumea, în general, da, planeta oamenilor, concepţiile, da, percepţia libertăţii, da, se vor schimba, în lume. Dar nu şi în viaţa politică românească. Aici, în România, se pare, totul rămâne îngheţat ca pe timpul dictaturii lui Ceauşescu, sau pe timpul moscovit reformator al lui Iliescu, pe vremea incert regalistă a lui Constantinescu, or pe vremea liberalului marinar Băsescu, nişte neaveniţi, nişte preşedinţi meritaţi de locuitorii unei ţări triste/ plină de umor.

Cei mai mulţi îşi vor număra banii

Nu se va schimba nimic. Vine, în anul pandemiei, în 2020, pentru unii, vacanţa, se va da aer cu porţia, vin alegerile, începe circul, măcar nu o să ne mai plictisim stând forţat acasă. Iar despre cei care au profitat de teama noastră, câştigând milioane de euro, dolari sau ruble, rămâne ca-n tren, e în mişcare, se cercetează, poate că unii, poate, vor fi chemaţi în instanţă, dar depinde de multe. De context. Cei mai mulţi îşi vor număra banii.

Vorbim aici, absolut în termeni politici, despre profitorii din opoziţie, însetaţi de putere, aflaţi în funcţii de conducere, baroni, trepăduşi, afacerişti, ciumeci, care deja au populat majoritatea celor deja 33 de dosare de la DNA, dar şi despre cei de la putere, alţi baroni, alţi trepăduşi, alţi afacerişti, alţi ciumeci, cu gura uscată. Cele 33 de dosare sunt puţine, părerea noastră, subţiri, neconcludente, având în vedere uriaşa forţă numerică, cel puţin, a oamenilor legii din România, care au această meserie, această nobilă sarcină: impunerea respectării legii şi sancţionarea celor care încalcă legea.

E oarecum simplu, mai ales pentru ce care sunt pregătiţi, educaţi, şcoliţi la greu, pentru chestia asta aflată sub umbra elegantă, transparentă, a Doamnei legate la ochi, cu balanţa justiţiei în mână: Dura Lex Sed Lex. Includem aici şi serviciile secrete, cele mai numeroase, numeric, la mia de locuitori, din Europa de Est. De asta sunt ei, aceşti oameni ai legii din România, plătiţi de la buget, asta e meseria lor, asta-i treaba lor: să lupte împotriva hoţilor, a ticăloşilor, a şarlatanilor şi a celor care ameninţă siguranţa statului şi care fură românii, indiferent la ce nivel social se află aceşti hoţi care profită de spaimele semenilor.

Crezând noi, cu naivitate, că după pandemie, care nu a trecut, se va schimba ceva în bine, în România politică, recunoaştem că ne-am înşelat amarnic. Ne cerem scuze! Un gest care, dacă nu ne înşeală memoria, nu a fost folosit niciodată în viaţa politică românească. Nimeni, nici un politician român postdecembrist, absolut nimeni, niciodată, nu şi-a cerut scuze alegătorilor săi, poporului român, pentru o greşeală flagrantă, pentru o eroare, un gest care, probabil, i-ar fi adus izbăvire şi oarecare respect. Ei, politicienii români merg pe realizări, la greu, pe ce au făcut ei şi, mai ales, pe ce urmează să facă. Şi, se vede de pe lună ce au făcut ei, în ultimii 30 de ani, cu România: o ţară devalizată, cu milioane de braţe de muncă furate, umilite, cu păduri furate, cu o politică vândută, aşteptând mereu Yes-ul patronilor externi, modele de existenţă, de la profesori de-afară, de la învăţători de-afară, de la cine mai ştie ce profesionişti politici de-afară, toţi cu nişte mari ghilimele, care ne arată cât de modeşti şi jenanţi ne aflăm, noi, românii, în acest an, 2020, în Europa, la coada oricărui clasament, şi în lume: „Mândră corabia/ Meşter cârmaciul“. Oricum, s-o spunem şi pe asta, altceva decât Viorica Dăncilă, o caricatură propusă de PSD, ţaţa asta fiind răul suprem, de care am scăpat, nescăpând de boală.

Discursurile preşedintelui, chemările la ordine şi disciplină, în plină pandemie, sobre şi însufleţitoare ( se credea deja Winston Churchill pe timpul războiului), cu tricolorul şi drapelul UE pe fundal, cu sau fără mască hygienică, în comparaţie cu ilegala, incredibila, inimaginabila îngrămădeală legalizată a culegătorilor de sparanghel la frontieră, oameni cu foamea-n gât, români trimişi drept bonus Germaniei lui madam Merkel, nu se prea potrivesc. Nu găsim alte explicaţii, nu ni s-au oferit, oficial, alte explicaţii. Nici Iohannis, preşedintele tuturor, n-a suflat o vorbă pe chestia asta. Nu am văzut vinovaţi,sancţionaţi, pedepsiţi. Aşa cum nu o să vedem nici băgaţi la puşcărie pe motiv de speculă şi hoţii cu materiale medicale, multe, diverse, greu de depistat, uşor de îngropat. Poate câteva, subţiri. Să ne spălăm des pe mâini, înaintea votului

Să ne pregătim. Înainte de deschiderea teraselor, de deschiderea staţiunilor, de mărirea cu 40% a pensiilor, să ne pregătim de alegeri. Să facem mişcare, genoflexiuni, flotări, alergări uşoare. Şi să purtăm mască, aşa cum ne sfătuiesc preşedintele şi premierul. Din păcate, indiferent de unde vor veni propunerile, noi, românii, chiar nu avem de unde alege, n-avem pe cine alege, toţi sunt o apă şi-un pământ. Aşadar: la vot români, până nu revine pandemia şi o altă stare de urgenţă, or de alertă, tot un drac! Pe liste vor fi unii oarecum sătui şi alţii hămesiţi, aceste două categorii de candidaţi. Români de-ai noştri, din popor.

Şi să ne spălăm mereu pe mâini: Noi, românii, suntem iubiţi şi protejaţi total de conducătorii noştri, oameni politici care şi-ar da şi viaţa pentru noi. Dar nu şi averea. Ei se spală mereu pe mâini, ca Pilat din Pont.

Expresia „a se spăla pe mâini ca Pilat din Pont“ are sensul: „evitarea unei răspunderi de mare responsabilitate“. Asta fac ei, oamenii politici, dintotdeauna: vorbesc. De asta nu avem autostrăzi, spitale, altele. Dar vorbesc tot timpul, ca nişte caţe. Şi sunt omniprezenţi în media, nu scapi de ei. Sănătate!

Actualitate

Femeie arsă de vie

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

O femeie a ars de vie, sâmbătă, 10 aprilie, în urma unui incendiu izbucnit într-o gospodărie din satul Doina, comuna Girov.

“Prin apel la 112, în jurul orei 09:00, pompierii au fost înștiințati despre producerea unui incendiu la o locuință din localitatea Doina, comuna Girov.

La locul solicitării s-au deplasat patru echipaje pompieri cu trei autospeciale de stingere și o ambulanță SMURD din cadrul Detașamentului Piatra Neamț și voluntari din cadrul SVSU Girov.

Incendiul se manifesta generalizat în interiorul unei locuințe

Forțele de intervenție au localizat și lucrează pentru lichidarea incendiului.

Din păcate,  în interiorul locuinței a fost găsit trupul carbonizat al unei femei de 59 de ani”, au transmis reprezentanţii ISU Neamţ.

Vom reveni.

Citește știrea

Actualitate

A ieşit cu maşina în decor. Două victime

Știre publicată în urmă cu

în data de

Un accident rutier produs sâmbătă dimineaţă, 10 aprilie, în localitatea Adjudeni s-a soldat cu două victime.

“Prin apel la 112, pompierii au fost înștiințati despre producerea unui accident rutier pe DJ 201C, pe raza localității Adjudeni. Un autoturism a părăsit partea carosabilă,  rezultând două victime încarcerate. În autoturism se aflau două persoane.

La locul solicitării s-au deplasat două echipaje de pompieri cu o autospecială pentru descarcerare grea și o ambulanță SMURD din cadrul Detașamentului Roman și un echipaj cu ambulanță de la SAJ.

La sosirea forțelor de intervenție cele două persoane care s-au aflat în autoturism erau evacuate.

Paramedicii au acordat primul ajutor calificat pasagerului ( bărbat de 35 de ani), acesta refuzând transportul la spital.

Șoferul autoturismului (barbat de 32 de ani) a fost preluat de echipajul SAJ și transportat la CPU Roman.

Pompierii au asigurat măsurile de prevenire și stingere a incendiilor”, au transmis reprezentanţii ISU Neamţ.

Citește știrea

Actualitate

Eroi învăţători din Bicaz şi Valea Muntelui în Războiul Sfânt din vara anului 1941 (II)

Știre publicată în urmă cu

în data de

Aşa cum ne-am propus, vom evoca figurile de eroi din zona Văii Muntelui, începând cu localitatea Bicaz, cu locotenentul în rezervă de Vânători de munte Constantin Vlase. Refugiat din Ardealul ocupat, în toamna anului 1940, învăţătorul a fost încadrat la Şcoala 1 Bicaz, unde a funcţionat tot timpul până la declanşarea războiului din iunie 1941.

Amintim că înainte de refugiu a fost învăţător la şcolile din Ticoş şi Bicazu Ardelean, judeţul Ciuc. Născut la 17 noiembrie 1910, în comuna Ghergheasa, judeţul Râmnicu-Sărat, la toate şcolile unde a funcţionat, Vlase a lăsat urme adânci, datorită conştiinţei cu care înţelegea să-şi indeplinească misiunea. Era un dascăl luminat, activ şi foarte muncitor, având gradul II în învăţământ. Căsătorit cu Veronica Vlase, tot învăţătoare, are un copil, Ovidiu.

Iată mai departe caracterizarea acestuia, în afară de cele spuse, precum şi sfârşitul în războiul sfânt: „În afară de activitatea misionară de învăţător, el a fost în toate satele pe unde a trecut comandant al Subcentrelor Pregătirii Premilitare, iar în Ticoş şi Bicazul Ardelean, a fost şi director de şcoală. În toate aceste situaţii, Constantin Vlase a dat strălucite dovezi de bun român şi bun gospodar.

În iunie 1941, a plecat, cu tot avântul lui tineresc, să- şi apere ţara de cotropitori, pe care îi ura mai mult decât oricare alţii. Când a căzut, în fruntea ostaşilor cu care plecase la luptă, le-a spus acestora: «Mergeţi înainte, băieţi şi nu uitaţi nici un colţ de pământ românesc»“, ne spune Alexandru Gh. Iliescu din Bicaz în revista Apostolul din mai 1942.

Vasile Mustea, Iorgu Popescu, Gheorghe Cotosa…

Avem a aminti de Vasile Mustea, sublocotenent de rezervă de Infanterie, fost învăţător la şcoala din Audia – Hangu. Caracterizat ca un tânăr inimos, Mustea „era un răsfăţat în cercurile cunoscute. Totdeauna la datorie, fiind stăpânit de un simţ al dreptăţii foarte dezvoltat.

Sârguincios şi mândru, în înţelesul bun al cuvântului, avea ambiţia totdeauna sa fie cel dintâi la datorie. A fost unul dintre cei dintâi jertfiţi pentru izgonirea duşmanului care ne călcase ţara. Tot în această regiune plină de istorie şi legendă „bun şi optimist întotdeauna“, învăţătorul Iorgu Popescu de la Buhalniţa, locotenent rezervă, scria de pe front celor rămaşi acasă în iunie 1941: „Măi puişorilor, dacă cineva mi-ar fi dat lumea întreagă nu m-aş fi simţit mai fericit decât mă simt când mă gândesc că eu cu 4 mitraliere şi vreo patruzeci de oameni făceam parte dintre cei chemaţi să reîntregim hotarul ce am avut“ Mândru de a-şi face datoria către Ţară, el cade la 8 iulie lovit de o schijă (nu se specifică locul – n.n.), pe mitraliera cu care trăsese toate cartuşele în duşmani.

Gheorghe Cotosa s-a născut la 21 aprilie 1916 la Hangu. După ce absolvă cursurile primare, se înscrie la examenul de admitere pentru Şcoala Normală de Băieţi din Piatra Neamţ, în anul şcolar 1928-1929. După ce o termină, va fi pedagog şi ajutor de secretar. După terminarea Şcolii Militare de Ofiţeri de Rezervă, s-a întors la Şcoala Normală, continându-şi funcţia de ajutor de secretar, la care a adăugat de această dată şi cea de comandant al Subcentrului Premilitar Piatra Neamţ.

După cum ne relatează Ion Arnăutu, secretarul contabil al Şcolii Normale de Băieţi Piatra Neamţ, a plecat în luptă alături de Batalionul Vânători de Munte „despre care vorbea întotdeauna cu o admiraţie nemărginită“. Undeva, pe pământul scump al Basarabiei, în care dorea să fie învăţător, batalionul din care făcea parte a înaintat glorios şi zilnic, „Gică“, după cum era alintat de camarazi în intimitate, şi-a făcut pe deplin datoria. A căzut, ca şi alţii, în încleştarea cu trupele Armatei Roşii.

Şcoala din Taşca a fost numită Vasile Mitru

Vasile Mitru, fost şi el locotenent de rezervă de infanterie, a „păstorit“ ca învăţător şi director al şcolii primare din Taşca, fiind supranumit de colegi „Argint viu“, pentru energia sa. Din scurta sa biografie, mai reţinem că era un dascăl „totdeauna activ şi preocupat de şcoala sa“ şi a muncit toată viaţa pentru a o înzestra cu tot ce-i trebuie.

Şi-a construit un local de şcoală de toată frumuseţea, gospodărindu-l apoi cu toată grija pentru a putea servi de model satului său. Prin curajul de care a dat dovadă în luptele purtate pentru redobândirea teritoriilor strămoşeşti, Mitru al nostru îşi câştigase încrederea comandanţilor şi subalternilor. Nu întâmplător jertfa lui pe câmpul de onoare îndreptăţeşte şcoala, colegii şi mai ales pe tovarăşa lui de viaţă, d-na Virginia Mitru, să-i poarte cu măreţie amintirea lui nepieritoare.

În sfârşit, un alt erou din această zonă plină „de credinţă, de vitejie, de cărturărie şi de artă“, cum ne spunea fostul învăţător şi prefect de Neamţ, Leon Mrejeru, în „Eri şi Azi. Contribuţii la istoricul învăţământului primar din judeţul Neamţ. Revăzute şi completate“, Piatra Neamţ, 1940, p.1, este învăţătorul Nicolae Găină, sublocotenent de rezervă, originar din Bicazu Ardelean, de unde a venit în judeţul Neamţ în 1940 (comuna a fost sub ocupaţie horthystă – n.n.).

Se spune că era un tânăr „cu ochi albaştri de o strălucire uimitoare şi avea totdeauna o înfăţişare dârză şi plină de energie, iar în învăţământ ca şi în armată era iubit de toţi“ (nu este specificat în documentele cercetate şcoala unde a profesat, oricum tot în Neamţ – n.n.).

Iată o parte din caracterizarea făcută de camarazii de luptă, învăţătorii de pe front, care au luptat alături de acesta în cele 33 de zile de conflict dintre Prut şi Nistru: „Elevii lui erau totdeauna vrăjiţi de glasul lui dulce şi sonor.

În clasă, la N. Găină era o atmosferă de familie, pentru care elevii învăţau cu toată dragostea aşa că înrâurirea lui asupra elevilor se făcea din plin. În oştire era comandantul de pluton iubit de ostaşi, camarazi şi superiori. Ostaşii erau una cu comandantul, suflet din sufletul lui, urmat orbeşte oriunde şi oricând.

Cei rămaşi îşi amintesc cum îi ducea în luptă, prezent peste tot… Apoi îşi amintesc cu durere cum în toiul focului o schijă duşmană a lovit în frunte pe bravul lor comandant, care a murit în floarea vârstei (27 de ani – n.n.), cu mâna încleştată pe un proiectil de brandt, pe care şi mort l-ar fi trimis duşmanului“.

„Dreptatea lui Dumnezeu şi dreptatea istoriei se vor înfăptui la ceasul sorocit, dar numai cu munca şi cu jertfele noastre“

De fapt, toţi învăţătorii din această vatră strămoşească, şi nu numai, au răspuns îndemnului fostului dascăl Leon Mrejeriu. Care spunea următoarele, la 10 septembrie 1940: „Recâştigarea pământurilor româneşti şi a fraţilor cari ni s-au răpit pe nedrept şi samavolnic în vara anului 1940 (28 iunie, 30 august şi 7 septembrie, aluzie la datele rapturilor teritoriale asupre Basarabiei, Bucovinei de Nord, Ţinutului Herţa, Ardealului şi Cadrilaterului – n.n.) cere pregătire serioasă, educaţie sănătoasă şi solidă, muncă pricepută şi neîntreruptă, solidaritate neştirbită, ordine netulburată şi disciplină de fier. Cu superficialităţi şi glume nu se poate înfăptui nimic temeinic şi durabil…

Dreptatea lui Dumnezeu şi dreptatea istoriei se vor înfăptui, de bună seamă, la ceasul sorocit, dar numai cu munca şi cu jertfele noastre ale tuturor. Şcoala românească trebuie să întreţie permanent în sufletele tinere icoana întunecată a nedreptăţilor ce ni s-au făcut şi să netezească drumurile care duc la realizările luminoase de mâine.

Imaginea tuturor românilor în hotarele fireşti ale neamului trebuie să fie icoana la care să ne închinăm de la pruncie până la înfăptuire, din rând în rând de români…“. Considerăm că previziunea, intuiţia eminentului dascăl, mai apoi prefect de Neamţ, a devenit un apostolat pentru „tagma“ învăţătorilor nemţeni, şi nu numai. Dovada: comportamentul lor în luptele aprige pentru glia din stânga Prutului. Cinste şi onoare pentru cei jertfiţi!

Citește știrea

Trending