Reîntregirea neamului românesc!

Este e inutil să detaliez necesitatea acestui obiectiv de interes naţional. Doar sintetizez: Unirea face Puterea! Voi pleca de la o realitate demonstrată de-a lungul secolelor pe toate meridianele şi paralele lumii. Nici la români marile evenimente din istoria neamului nu au fost provocate de masele populare, cum tot ne-au împuiat capul politrucii partidului unic, de sorginte moscovită, cu reminiscenţe şi în prezent (PCR – PMR – PCR – FSN cu aripile PSD şi PDL). Nu, marile schimbări, au fost pregătite de grupuri mici de oameni cu viziune (pozitivă sau negativă), iar masele, atent manipulate, au marşat pline de entuziasm. Pozitiv sau negativ. Din istoria, relativ recentă, putem da exemplu Revoluţia de la 1848. În Moldova un grup de vreo 20 de revoluţionari, în Muntenia altă duzină şi în Ardeal o combinată româno-maghiară. Sau Unirea Principatelor Române de la 1859. Un grup de moldoveni şi un grup de munteni. Toţi şcoliţi în Apus, Apus care au asigurat know how- ul. Masele au venit şi au aplaudat frenetic sau au pus oarece presiune. Ştiţi unde masele populare au făcut cu adevărat istorie? În Războiul de Independenţă din 1877, când prin faptele de vitejie de la Smârdan, Griviţa, Plevna şi alte redute au pus Europa în situaţia de a recunoaşte Independenţa României, 10 mai fiind adevărata zi naţională a statului român. Ce-ar fi ca americanii să aibă Ziua Naţională ziua când Arizona s-a unit cu Statele Unite ale Americii !?! Sau alt stat al SUA până la al 50-lea. Nu, ei îşi serbează ziua naţională la 4 iulie când cele 13 colonii (Massachusetts, Virginia, New Hampshire, Rhode Island, Connecticut, New York, Georgia, New Jersey, Pennsylvania, Delaware, Maryland, Carolina de Nord şi Carolina de Sud) s-au unit în 1776 şi au obţinut independenţa. Republica Populară Română a fost instaurată de un grup de trădători, mulţi aduşi direct de la Moscova. Regele a fost alungat şi masele au dansat entuziast prin pieţe. Cât cureaua de transmisie a fost Ana Pauker s-au petrecut cele mai mari grozăvii din istoria României. Sute de mii de români, floarea naţiunii, au fost „neutralizaţi“ şi câteva zeci de mii ucişi bestial de acel grup. Pe urmă lucrurile s-au mai domolit, dar frica a fost în sufletele românilor până la expirarea Pactului de la Yalta. Când cu Revoluţia (masele populare, mobilizate de grupuri de revoluţionari) şi Contrarevoluţia (un grup de indivizi care a pus japca pe structurile de conducere). Ce fac actualii urmaşi ai comuniştilor e de ruşinea ruşinilor. Adevărata zi naţională a României, 10 mai, nu a fost recunoscută de superobezul Parlament al României nici la 28 de ani de când echipa de contrarevoluţionari a lui Iliescu a stabilit, premeditat, ziua naţională de aşa manieră ca să trezească, an de an, conflicte cu etnia de migratori venită acum vreo mie de ani pe plaiurile mioritice. O spun fără nici o urmă de răutate. E un adevăr de necontestat. I-am acceptat, aşa cum am acceptat şi celelalte 17 seminţii cu care trăim în cele mai bune condiţii, aşa cum şi alte naţiuni ne acceptă la rândul lor. Şi, în acest caz, tot nişte grupuri de indivizi toarnă gaz pe foc. Din când în când.

Reîntregirea neamului de la 1600 a fost înfăptuită tot de un grup de oameni, ca şi reîntregirea de la 1918

1 Decembrie nu poate fi ziua naţională a României din foarte multe motive. Sigur este o zi de însemnătate naţională, la fel ca şi cea din 27 martie – aderarea Basarabiei sau 28 noiembrie – actul unirii cu Bucovina, când la marea adunare de la Alba Iulia, alte provincii româneşti: Banatul, Crişana, Maramureşul şi Transilvania au cerut unirea cu ţara mamă. Dacă ţinem neapărat ca reîntregirea naţională să fie ziua naţională atunci ea ar fi pe 11 decembrie 1918, când actul Marii Uniri a fost oficializat de regele Ferdinand şi contrasemnat de primul ministru Ion C. Brătianu. De ce să facem discriminări între provincii? În fapt, Marea Unire, crearea statului naţional unitar român, a fost desăvârşită abia în 1920 prin Conferinţa de la Paris, când actul reunirii poporului român a fost recunoscut de marile puteri. Aşa că avem în faţă un lanţ întreg de evenimente pe care să le tot sărbătorim în centenarul care, în mod normal va ţine 3 (trei) ani. Abia în 28 octombrie 1920 vom putea aniversa cu adevărat, în mod oficial, reîntregirea neamului românesc. Între timp, înţelegerile secrete ale puterilor extremiste ale timpului (hitlerism şi comunism) au dus la pierderea unor teritorii ale României dodoloaţe. Deşi pactul Ribbentrop – Molotov este dezavuat, în prezent, de întreaga Europă, politicienii noştri, mulţi încă sub influenţă moscovită, nu au ridicat onest şi tranşant problema acestui rapt teritorial în Parlamentul României. Astfel, România a ratat marea oportunitate de la începutul anilor ’90, când se putea face extrem de uşor reunirea cu Basarabia, Bucovina şi ţinutul Herţa (care nici măcar nu apare în acea ticăloasă înţelegere secretă). Unele, asociaţii apărute după 1989, susţineau reunirea declarativ, iar unele nu au făcut decât să îndeplinească directivele Iliescu & Snegur de temporizare a acestui act absolut normal. Când au văzut laşitatea şi indolenţa românilor de pe ambele maluri ale Prutului, care o tot lălăiau cu „podurile de flori“, serviciile secrete răsăritene au căpătat curaj şi prin agenţi de influenţă ai etniei ruseşti, adusă şi impusă, în majoritate, cu tancurile sovietice în 1944, dar şi români au început să facă tot felul de jocuri politice. Atât la Bucureşti, cât, mai ales, la Chişinău. Iată, au trecut anii şi în 2012 un grup de bravi tineri de pe ambele maluri ale Prutului, susţinuţi şi de români adulţi sau ajunţi la vârsta senectuţii, a luat iniţiativa de a continua lupta reîntregirii neamului românesc. În condiţiile în care Europa ne arată întreaga simpatie şi susţinere. A se vedea asistenţa acordată pe ambele maluri ale Prutului.

Duminică a avut loc Adunarea Generală a membrilor Platformei Unioniste Acţiunea 2012

Însă, reunirea nu se poate cu forţa. Reunirea, nu unirea cum tot aud de ani de zile. Reunirea, căci uniţi am fost de la primele entităţi statale feudale, desprinse din marele Regat al lui Burebista. Vă amintiţi, acum vreo 200 de ani s-a făcut troc peste capetele noastre de imperiile otoman şi cel rus. Unul a vândut ce nu-i aparţinea, celălalt a luat hulpav cu ambele mâini. Obicei arhicunoscut de-a lungul istoriei, practicat de curând de ruşi prin biata Ucraină de sud. Cică Crimeea ar fi a lor. Eu ştiam de la bunicul că este, de fapt, a tătarilor! Noi, românii, nu vrem decât ceea ce-i al nostru de la Dumnezeu şi regele Burebista lăsat. Ne unesc limba, credinţa, obiceiurile şi tradiţiile comune. Cu particularităţile absolut normale de la o provincie la alta. Sunt ţări în lume, unde sudul vorbeşte o limbă, nordul alta, dar toţi ţin la aceeaşi patrie. Du-te în Franţa şi spune unui negru că nu-i francez, sau în Marea Britanie unui indian, să vezi reacţie vehementă! Sau în SUA, Canada… Ce-au făcut membrii Platformei Unioniste Acţiunea 2012 e de notorietate, deşi miticii din mass media, nu aş spune trădători in corpore, dar multora li s-a cumpărat în mod evident tăcerea, tratează expeditiv acest ideal naţional sau chiar bagă strâmbe cu o fi sau o păţi, stai să vezi, ce să facă două sărăcii?, românii sunt aşa şi pe dincolo, basarabenii nu vor… Jenant! Formule şi sloganuri pentru prostime! Mulţi uitându-şi rădăcinile strămoşeşti. Nu putem vorbi decât de câţiva politicieni şi ziarişti cu adevărat patrioţi. Restul par a fi zombie! Nu exagerez cu nimic. Cu majoritatea politicienilor dâmboviţeni ne-am cam lămurit. Ca şi majoritatea de la Chişinău. Sunt mai atenţi să-şi umple buzunarele decât să urmărească interesul naţional. Parlamentul nostrum (al nostru?) a devenit un furnizor de penali, fapt unic în UE. Au tupeul doar să-şi facă legi care să Ie legalizeze activităţile de vandalizare a banului şi bunurilor publice şi să-şi tot voteze noi şi noi avantaje! Constat că a apărut pe plaiurile basarabene o binecunoscută javră naţională, care vrea să confişte şi această mişcare. 27 de ani nu a întreprins nimic, deşi a deţinut tot timpul funcţii importante, iar acum se bate cu pumnul în piept că-i adeptul reunirii. Tare mi-e teamă că e, de fapt, tot un agent de influenţă al Răsăritului, ca Dodon, şi va da lovitura pe la spate, cum a făcut şi cu partidele istorice în România. În condiţiile în care Parlamentul tace, Biserica tace, Academia tace, Justiţia tace, Presa tace, marile universităţi, fermentul oricărei naţiuni, tac, noua echipă de conducere a Acţiunii 2012, George Simion, Cătălin Marin, Alex Olaru, Alexandru Rotaru, Gheorghe Cătălin, Cornel David, Ştefan Lupu, Sergiu Croitor, Mariana Solonari, Iulia Modiga şi Aron Dumitrescu, are nobila misiune de a da jos cortina pe care scrie Pactul Ribbentrop-Molotov şi să arate lumii mândra Românie Mare. Pas cu pas! Vedeţi ce fac cei din jurul României şi faceţi comparaţie cu adormiţii noştri, pomeniţi mai sus, cărora li se cântă de 28 de ani Deşteaptă-te române! Cu siguranţă, poporul va aplauda, ca de fiecare dată, la sfârşit, dacă dă Domnul să se facă reunirea neamului într-o bună zi! Succes, copii, măcar voi, dacă noi nu am fost în stare! P.S.: Nu abordez subiectul zilei Kovesi, pe simplul motiv că dansul abia începe! Ţineţi-vă bine! Vor fi nişte hore prin pieţele patriei şi Parlament, valsuri şi rock-uri prin spatele uşilor închise spre deliciul ţugulanilor şi spaima bubulilor din politica dâmboviţeană. Presa mercenară, slugă declarată a guzganilor roşii, va fabrica noi probe „zdrobitoare“ la adresa domnişoarei Codruţa. Vor apărea, însă, şi adevăraţii specialişti în Drept, care vor demonta toate aberaţiile acestui ministru al infractorilor, care s-a făcut şi ne-a făcut de râsul curcilor. Toate bune?