Rămas bun, domnule Președinte

Scriu despre James Earl Carter Jr. – Jimmy Carter – al 39-lea președinte American, stins din viață la 100 de ani, cu recunoștință, în calitate de beneficiar al uneia dintre bursele Hubert Humphrey (2006-2007).

În 1978, Președintele Carter a creat bursa H.H, parte a programului Fulbright, pentru a onora memoria fostului vicepreședinte Hubert Humphrey.

A reprezentat un moment de cotitură, un punct de reflecție, una dintre acele șanse rare de a întâlni oameni care îndrăznesc să gândească altfel,” consequences be damned”. Indiferent de consecințe.

„Sunt Jimmy Carter şi candidez la preşedinţie. Nu vă voi minţi niciodată”, promisese Carter, câștigând președinția SUA. Adevărul – o unealtă dureroasă și eventual contra-productivă în politică.

Jonathan Alter, biograf, istoric modern, analist politic, descrie politica externă a Președintelui Carter drept vizionară: ”Carter a fost un ardent comandant șef neintervenționist”.

A fost catalogat ulterior, ca promovând o politică externă slabă, pacifistă, dar a pavat discret drumul către încheierea Războiului Rece: ”Realizările sale sunt puțin amintite, dar cu consecințe extinse: grațierea celor care au evitat războiul din epoca Vietnamului, obținerea ratificării tratatelor Canalului Panama, realizarea Acordurilor de la Camp David dintre Israel și Egipt, normalizarea relațiilor cu China, implementarea unei politici istorice privind drepturile omului și răspunsul la crizele din Afganistan și Polonia în moduri care au ajutat Statele Unite să câștige Războiul Rece”.

L-am întâlnit pe președintele Carter la Centrul Carter din Atlanta, în 2007. Era o întâlnire tradițională cu bursierii H.H., în cheie discretă, elegantă, ca omul însuși. Mi-a acordat un autograf binevoitor pe cartea sa, criticată intens pe atunci, preștientă cu perspectiva de azi, ”Palestina, pace sau apartheid”, analiza nuanțată a unui cunoscător al problemelor regiunii. Credincios valorilor creștine și umanitare profesate o viață, devenit recipient al Premiului Nobel pentru Pace în 2002, Jimmy Carter a creionat o perspectivă critică asupra politicii israeliene în teritoriile ocupate și a comparat tratamentul aplicat palestinienilor cu apartheidul din Africa de Sud.  ”Consequences be damned”.

”Cartea aceasta a rămas subiectul furiei evreilor americani timp de decenii”, scrie Jonathan Alter pentru Foreign Policy. ”Cu toate acestea, doar pe baza Acordurilor de la Camp David, el s-a dovedit a fi cel mai bun președinte al SUA pentru securitatea Israelului de la Harry Truman. Asta pentru că singura armată cu capacitatea de a distruge Israelul — armata egipteană — a fost neutralizată prin acorduri pentru mai bine de patru decenii”.

Cred că esența personalității sale a fost descrisă cel mai bine de fostul președinte Barack Obama:” Timp de zeci de ani, puteai intra în biserica baptistă Maranatha din Plains, Georgia și, în unele dimineți de duminică, puteai vedea sute de turiști din întreaga lume înghesuiți în strane. Stând în fața lor, clipind șugubăț din ochi și întrebând dacă sunt noi vizitatori în acea zi, președintele Jimmy Carter se pregătea să predea la școala duminicală, așa cum a făcut-o în cea mai mare parte a vieții sale de adult.

Unii care veniseră să-l audă vorbind se aflau acolo, fără îndoială, din cauza a ceea ce a realizat Președintele Carter în cei patru ani petrecuți la Casa Albă – Acordurile de la Camp David pe care le-a intermediat și care au remodelat Orientul Mijlociu; munca pe care a făcut-o pentru a diversifica sistemul judiciar federal, inclusiv numirea unei activiste și avocat de pionierat pentru drepturile femeilor, pe nume Ruth Bader Ginsburg, în funcția federală; reformele de mediu pe care le-a pus în aplicare, devenind unul dintre primii lideri din lume care a recunoscut problema schimbărilor climatice.

Alții au fost probabil acolo din cauza a ceea ce a realizat Președintele Carter în cea mai lungă și mai de impact post-președinție din istoria Americii – monitorizarea a peste 100 de alegeri în întreaga lume; ajutând practic la eliminarea bolii viermelui de Guineea, o infecție care bântuise Africa de secole; devenind singurul fost președinte care a câștigat un premiu Nobel pentru pace; și construirea sau repararea a mii de case în mai mult de o duzină de țări împreună cu iubita sa Rosalynn, ca parte a Habitat for Humanity.

Dar sunt dispus să pariez că mulți oameni din acea biserică duminica dimineața au fost acolo, cel puțin parțial, din cauza a ceva mult mai important: decența Președintelui Carter.

Ales în umbra Watergate, Jimmy Carter le-a promis alegătorilor că va spune întotdeauna adevărul. Și a făcut-o – pledând pentru binele public, să le ia naiba de consecințe. El credea că unele lucruri sunt mai importante decât realegerea – lucruri precum integritatea, respectul și compasiunea. Pentru că Jimmy Carter credea, cu profundă convingere, că toți suntem creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”.

Și în acest punct, venind cum s-ar zice acasă, trebuie să mulțumesc din nou domnului Președinte Carter pentru puterea exemplului, ca unitate de măsură și comparație, în timpuri în care valorile sunt constant negociate și relativizate.

***

Bursa Humphrey, program academic de 10 luni (fără diplomă) oferă unor profesioniști din întreaga lume, cu potential de lideri, dedicați serviciului public, șansa de a studia și a se forma în Statele Unite, posibilitatea de a stabili contacte, de a vedea cum poate arăta profesia lor din perspectiva americană.

Peste 5500 de persoane din 162 de țări au devenit bursieri Humphrey din 1979 până în prezent.