Rãcnet didactic: Privatizarea învãtãmîntului prin lichidare

A început scoala pe nou, pentru cã pe vechi ea va începe cînd va fi gata orarul. Pînã atunci toti o bat în cap. Întrebarea din învãtãmînt este cea din politicã: mergem pe nou sau pe vechi? & Pe nou înseamnã reformã în scoli, adicãtelea înfiintarea de facultãti si universitãti particulare prin toate comunele si satele, chiar dacã acolo studentii n-au bani si taxele se plãtesc în barabule, lapte, carne, ouã. Nu asta conteazã, conteazã ca tot peizanul sã aibã diplomã, sã punem occidentul în poponeatã de-atîta inginerime, doctorime, licentiati si doctoranzi, sã se-nvîrtã Ceascã în mormînt de invidie. & Pe nou înseamnã manuale alternative, în care îi poti gãsi pe aceeasi paginã pe Stefan cel Mare si Andreea Esca, înseamnã pregãtirea temeinicã a elevului pentru a deveni un somer de nãdejde al patriei noastre dragi, Republica Capitalistã România. & Învãtãmîntul de tip nou se face cu salarii vechi, cadrele didactice n-au decît douã alternative ca sã supravietuiascã: meditatiile sau donatiile. Si într-un caz si în altul în final tot te leagã, ori în cãmasã de fortã la Socola, ori în lanturi la Balta Albã. & Elevii nu mai învatã de nici o culoare, pentru cã domnul profesor cu pantalonii rupti în fund si pãrintii cu datorii la toate bãncile nu-i pot convinge pe puradei cã zicala „ai carte, ai parte“ se referã la tocit si nu la poker. Cînd o groazã de analfabeti, repetenti si dementi rîgîie de-atîtea parale si cînd atîta amar de intelectuali ies în stradã grevuind si tot cersind mila guvernantilor, e tot mai greu sã-l faci pe ãl mic sã învete. Kakaia motivatia? & La putere azi este „scoala vietii“, subcultura de cartier, acolo unde se dau lectii dure despre supravietuirea într-o lume plinã de minciunã si jaf. Pe ritm de hip-hop se fac cursuri seral pe stradã, acolo nu se pun note, acolo unde esti eliminat din prima dacã nu stii lectia. Cei mai buni absolventi, sefii de promotie, pleacã la specializare în Germania de unde se întorc plini de mãrci si masini bengoase. Care se mai întorc. & Desi majoritatea pãrintilor vãd ce se întîmplã în jurul lor, îsi rup în continuare de la gurã si hîiesc de-i ia naiba, ca sã-si tinã odraslele la studii înalte 4-5 ani, chiar dacã pruncul e tîmpit 100%. Dupã ce cheltuiesc zeci, sute de milioane, se trezesc cu uimire cã în ciuda diplomei obtinute problema este aceeasi, mostenitorul n-are loc de muncã. & Vechea teorie marxist-leninistã conform cãreia dacã înveti ajungi om mare, nu ne iese din cãpãtînã si va mai crea încã ravagii o bunã bucatã de timp. Atîta timp cît românul va merge pe principiul „cã-i bunã o diplomã în buzunar, dacã se întoarce iar si vin vremuri mai bune?“ & Care vremuri mai bune? Alea în care se produceau ingineri-doctori-profesori pe bandã rulantã, absolventi de liceu sau de zece clase în mod obligatoriu, alea în care profesorul trebuia sã meargã acasã la domnul corijent sã-l treacã. Cîti din noi s-au întrebat de ce trebuie sã fim noi neapãrat o tarã de savanti, cînd în toatã lumea civilizatã tineretul se apucã de treabã întîi si apoi studiazã, se perfectioneazã dacã-l duce capul si punga. Si ies ingineri si doctori adevãrati. Au rîs frantuzoii de au lesinat cînd le-am povestit cã noi, practic, pînã la 24 – 25 de ani învãtãm, nu muncim. M-au întrebat, pe bune, „dacã jumãtate de viatã nu munciti, cum o sã vã apucati de treabã în jumãtatea ailaltã?“ & Spune lumea cã înainte se fãcea carte, asa cã hai înapoi. Adicãtelea începerea anului scolar sã se facã nu ca acum, ci ca pe vremuri: 1-2 luni Strîngerea Recoltelor, 1-2 luni Cîntarea României si restul Daciada. Se poate. De strîngerea recoltelor nu poate fi vorba la noi, cã n-avem ce strînge. Dar tinerii nostri au început sã strîngã recoltele altora: culeg mãslinele la greci, citricele la israelieni, viile frantuzilor, cãpsunile la spanioli, etc, scl, samd. Acolo unde se duc, pentru a intra în gratiile strãinilor fac Cîntare României, adicã ne cîntã peste tot ce conditii minunate avem si cum nu mai putem de bine. Daciada nu se poate face decît în tarã si Ministerul Educatiei Nationale va introduce aceastã miscare sportivã din nou. Elevii vor sta la întersectii si, profitînd de stopuri, vor spãla parbrizele Daciilor, fondurile realizate constituind bugetul scolii respective… Lãsînd suguiala deoparte, sã ne amintim cã a început un nou an scolar, cu fel de fel de idei pro si contra reformã, cu fel de fel de nostalgii de toamnã, de gînduri pierdute în ceata tranzitiei. Un singur lucru este clar pentru toatã lumea, scoala nu este timp pierdut decît într-o singurã conditie, dacã te duci acolo si tragi cu dintii ca sã fii cel mai bun. Asa ai o sansã, numai asa rãzbati. Dacã te duci de chelea mînzului, cu asta o sã te alegi în viatã, pentru cã lumea în care trãim a devenit o competitie pe viatã si pe moarte.