„Puturosul“, legende despre izvorul de la schitul Vovidenia

■ apa sulfuroasă şi sărată izvorăşte la circa 500 metri de schit şi este căutată pentru proprietăţile curative ■ arhimandritul Mihail Daniliucspune că şi voievodul Ştefan utiliza apa pentru a-şi obloji rana de la picior ■ cu mulţi ani în urmă, la Vovidenia fusese amenajată un fel de bază de tratament ■

Recenta sărbătoare a Izvorului Tămăduirii a fost şi un prilej de a readuce în atenţia comunităţilor apele ce ies din pămînt în locuri binecuvîntate de Maica Domnului, unele fiind considerate cu proprietăţi vindecătoare.

Este cazul izvorului sulfuros amplasat în apropierea Schitului Vovidenia, de lîngă Mănăstirea Neamţ, numit de localnici „Puturosul“ şi folosit de aceştia pentru tratarea durerilor de oase. Arhimandritul Mihail Daniliuc, egumenul schitului, avea să amintească, în cuvîntul său din cadrul slujbei dedicate marii sărbători creştine, de această apă vindecătoare pe care şi voievodul Ştefan cel Mare o folosea pentru a-şi obloji rana de la picior, căpătată în luptă.

Părintele amintea că în urmă cu mulţi ani, la Vovidenia exista chiar un fel de bază de tratament, unde persoane venite din alte părţi ale ţării făceau băi curative. Şi că pe vremea cînd PF Teoctist era elev la Seminarul Teologic de la Neamţ, de sărbătoarea Izvorului Tămăduirii se organiza o procesiune de amploare la această apă. Arhimandritul Daniliuc a vorbit şi în alte rînduri de acest izvor de lîngă Vovidenia şi de proprietăţile sale tămăduitoare, o înregistrare pe această temă fiind postată pe site-ul Doxologia.

„Undeva în proximitatea schitului, în pădure, cam la 500 metri de schit, se află un izvor cu apă sulfuroasă şi sărată. Popular este cunoscut sub numele de «Puturosul» de la pucioasă, de la sulf, dar şi Izvorul tămăduirii. O tradiţie locală aminteşte ca beneficiar al acestei ape tămăduitoare pe însuşi Vodă Ştefan, care ştim foarte bine, purtînd acea rană la picior, căuta fel de fel de remedii, de leacuri pentru a-şi obloji suferinţa.

Această tradiţie aminteşte de prezenţa lui Vodă Ştefan mai ales pe timpul iernii, aici, la Mănăstirea Neamţ, unde îşi lua apă de la acest izvor. Această apă tămăduitoare, în decursul timpului, a fost cunoscută nu numai pe plan local, dar şi la Bucureşti, la Iaşi. Bunăoară, la finele secolului al XIX-lea, veneau la Vovidenia foarte mulţi ieşeni, profesori, avocaţi, oameni cu stare care îşi permiteau să călătorească.

Veneau tocmai pentru a beneficia de aceste ape tămăduitoare, chiar amenajîndu-se un fel de staţiune balneară empirică, primară. Se aducea apa de la izvor cu măgari, în nişte vase speciale, era încălzită, apoi transferată prin olane de lut în nişte odăi unde erau construite băi din stejar. Acolo bolnavii se îmbăiau şi mulţi dintre ei cunoşteau rezultate foarte bune în ceea ce priveşte starea de sănătate.

Părintele patriarh Teoctist, în amintirile sale, vorbind despre Vovidenia, pe cînd era elev la seminarulul de la Mănăstirea Neamţ, spune despre o procesiune impresionantă care se făcea în fiecare an la Izvorul Tămăduirii, cu icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamţ, dar şi de la Vovidenia. Toată obştea mănăstirii, a schitului, elevi de la seminar şi credincioşi plecau în procesiune pînă la acel izvor.

Acolo se săvîrşea slujba Izvorului Tămăduirii, sfinţirii apei şi apoi se lua apă binecuvîntată şi se stropea asistenţa, poporul, dar şi mănăstirea, tot spaţiul monastic al schitului şi al Mănăstirii Neamţ. Tradiţia din păcate astăzi nu mai există, am vrea să o reactivăm tocmai în amintirea acestei frumoase întîmplări şi acestor lucruri minunate lucrate de Dumnezeu prin această apă tămăduitoare de la Izvorul Tămăduirii sau Puturosul de la Vovidenia“, spunea părintele Mihail.

Şi echipa Parcului Natural Vînători s-a implicat în promovarea izvorului, pe care l-a amenajat şi l-a inclus în traseele turistice din cadrul rezervaţiei. Schitul Vovidenia este denumit şi „Altarul din Poiana Liniştii“, fiindcă în secolele trecute era preferat de către pustnicii care se retrăgeau de la Mănăstirea Neamţ, pentru mai multă linişte. Abia în secolul al XVII-lea avea să fie cunoscut ca schit cu numele de „Slătioru“, după denumirea pîrîului care vine din pădure.

În 1790, familia banului Giosan a ctitorit aici o biserică de lemn cu hramul Sfîntul Spiridon, iar mai tîrziu schitul a fost rectitorit de către episcopul Ioanichie al Romanului. Lăcaşul a fost reînnoit, tot din lemn, între anii 1790 – 1799, prin contribuţia ieromonahul Isaia, egumenul Ioanichie de la Mănăstirea Bogdana şi stolnicul Atanasie Gosan, primind hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului.

În 1849, biserica Vovidenia a fost desfăcută şi dăruită locuitorilor din Lunca, comuna Vînători Neamţ, în acelaşi an începînd construirea actualei biserici de zid, ce a fost sfinţită în 1857. Biserica atrage atenţia prin eleganţa turlelor sale. Faţadele, de dată recentă, sînt împodobite cu o frescă în stil neoclasic, interesantă prin coloritul şi prin compunerea scenelor biblice, realizate între 1968 şi 1969 de pictorul Constantin Călinescu.

În timpul egumenului Nazarie Chirilă s-au construit trei corpuri de clădiri, s-a pictat interiorul bisericii mari şi a fost amenajat un paraclis cu hramul Sfinţii .Împăraţi Constantin şi Elena. Între 1998 şi 1999 s-a construit un nou corp de chilii cu parter şi etaj, cu o bucătărie şi trapeza, iar în 2000 s-a consolidat egumenia şi i s-a adăugat un etaj. Schitul este păstorit din 2005 de arhimandritul Mihail Daniliuc.