„Purgatoriul nebunilor“. Despre mocirla politică

■ lansarea cărţii a avut loc la Roman Art Gallery, vineri, 11 mai ■ autoarea, Carmen Dumitrescu, face o radiografie a societăţii româneşti, una lipsită de repere morale ■

Roman Art Gallery a găzduit, vineri, 11 mai, un nou eveniment cultural, lansarea cărţii „Purgatoriul nebunilor“, care a avut loc în prezenţa unor scriitori, pictori, profesori universitari şi politicieni. Deaspre conţinutul tematic al volumului a vorbit profesorul română Ioan Dămoc, care a subliniat eforturile autoarei de a face o introspecţie morală a unei societăţi debusolate, în mare parte lipsită de repere morale: „Carmen încearcă să facă o revoluţie morală prin cartea ei. Ce şanse are? Nu ştiu. Dar ceea ce face şi reuşeşte este să ne prevină şi să ne demonstreze că trăim într-o lume urîtă. Cartea ei conţine puţine luminiţe. E acolo o lume care se mişcă într- un univers greoi, stupid, absurd, mizerabil, cu care nu sîntem nici unii, nici alţii şi poate nici autorii faptelor de acolo foarte mîndri. Doar le comit pentru că totul costă bani. În carte este vorba despre vinovăţie şi, mai ales, despre absenţa conştiinţei vinovăţiei. Şi, în momentul în care ţi se pare că totul îţi este permis, e grav. Dar, cel mai mult, mie mi se pare că e vorba despre demnitatea umană“. Romanul a apărut la Editura Neverland, în ianuarie 2018 şi s-a bucurat de mai multe lansări, în ţară şi la Bruxelles, în februarie. Cartea încearcă şi reuşeşte să facă o altfel de dreptate, prin puterea cuvîntului scris. „Purgatoriul nebunilor“ este insapirat din realitate, cu personaje uşor de recunoscut în fauna politică românească şi vorbeşte despre parvenitismul contemporan al unei clase lipsită de repere morale şi valorice. Cartea are un motto prin care autoarea ne avertizează că „În acest aşa zis manual de rele purtări orice asemănare cu personajele reale este absolut intenţionată“. În roman este prezentată dorinţa politicianului dîmboviţean de a se cocoţa în jilţul Puterii, necontînd preţul pe care trebuie să-l plătească. Romanul se contituie într-un rechizitoriu moral, în care baronul local populează mediul politic. „Licuţa“, personajul feminin central, subliniază trăsăturile personajelor: ambiţie, orgoliu, imoralitate, trăsături care domină, din păcate, mediul politic actual. Licuţa ajunge de la statutul de femie de serviciu la acela de parlamentar, visînd chiar fotoliul de la Cotroceni. Carmen Dumitrescu mărturiseşte că a decis să schimbe finalul romanului, personajul constatînd în final că e mai bine să fii tu însuţi. Autoarea crede că în fiecare din noi e o „Licuţă“, cu ambiţiile sale, dar că în final e bine să ştii cînd să te opreşti. Autoarea se află la a patra sa carte, după „Secretul“, „Justiţiarul“ şi „Avatar“. Originară din Neamţ, din Bicaz mai exact, Carmen Dumitrescu a mărturisit că s-a întors cu bucurie şi emoţie „acasă“, constatînd cît de uşor poţi fi fericit în ţinutul străjuit de masivul Ceahlău: „Dacă ai o zi mai proastă doar deschizi fereastra, vezi frumuseaţea din jurul tău şi.. gata. E uşor să fii fericit aici“, a spus, emoţionată, autoarea, stabilită de un deceniu pe meleagurile Teleormanului.