Punctul pe „i“: Pamflet de post

Am intrat în post si vã spun cã tranzitia nu este altceva decît un Post Continuu. Similitudinea este evidentã cu atît mai mult cu cît întrebarea de bazã rãmîne aceeasi: CE E VOIE (adicãtelea e de post) si CE NU E VOIE (adicã e de frupt). De pildã e voie sã te îmbolnãvesti, e de post, pentru cã în spitale se posteste cel mai tare fãrã mîncare, fãrã medicamente, fãrã nimic. Dar nu e voie sã întrebi unde-s banii pentru sãnãtate, opriti lunar pe statul nostru de platã, e de frupt! E voie în schimb sã stai în somaj de la 18 la 65 de ani, sã tai frunzã la dulãi, sã crapi de foame, merge pentru cã e de post. Nu e voie sã întrebi unde sînt locurile de muncã promise de 16 ani încoace, cei aflati pe scãunele înalte vãzîndu-si periclitate astfel posturile lor. E voie sã cari tone de colive si pomeni la popã, pentru cã e o chestiune de post. Nu e voie sã întrebi, e de frupt, de ce enoriasii calicesc, iar sfintia sa si-a luat masinã de cîteva mii de parai. E voie, e de post, sã te lovesti peste tot de o puzderie de cersetori. Dar nu-i voie, e de frupt, sã recunosti cã semãnãm tot mai mult cu africanii ca nivel de trai si culoare. Ne mai lipseste Ebola, cã de struti am fãcut rost. E de frupt, nu-i voie sã te iei de „cel de sus“ care-ti bagã mîna în buzunar si te furã pe fatã. E voie sã rabzi, tu sã respecti postul negru si seful sã se înfrupte, de parcã n-ar fi tot om si ar avea patru burti. E voie sã cresti preturile zi de zi în functie de dolar, euro, FMI, muschii celor din UE, ca sã-i faci pe oameni sã posteascã. Dar nu-i voie, e de frupt, sã le acorzi bonuri de masã sau cresteri salariale. E voie sã te atîrni în caz de disperare de-o grindã în pod, e voie cã-i de post. Nu e voie însã sã-ti culci seara copiii cu burta plinã si tu sã adormi fãrã grija zilei de mîine. Nu-i voie, de asemenea, e de frupt, ca profesorii sã ducã si ei un trai decent, sã nu le mai chiorãie matele de foame prin clase. E de post, e voie ca dumnealor sã se hrãneascã din plin cu hranã spiritualã, pentru cã mîncarea multã prosteste. E voie ca tãranul român sã posteascã, iar mãlaiul de la alimentarã sã fie import unguresc. Dar e de frupt, nu-i voie, sã se compare cãpsuna de Barcelona cu cea de Vînju Mare. E voie, e de post, ca sã votãm cu totii sperînd cã ãstia n-or fi la fel de ticãlosi ca ãilalti. Dar e de frupt, nu-i voie adicãtelea, sã le aduci aminte ce-au promis atunci si ce fac acum…