Contactează-ne

Arhivă 2005-2017

Punctul pe „i“: Pamflet computerizat

Știre publicată în urmă cu

în data de

A apãrut o nouã sectã, ce ia amploare pe zi ce trece, cea a „computeristilor“. Milioanele de adepti se închinã la Bill Gates si viseazã la Microsoft, cum viseazã musulmanii la Mecca. Sînt extraordinar de credinciosi, odatã intrati în gascã nu o pãrãsesc cu nici un chip, numai dracul îi mai poate dezlipi de calculator. Nu se despart de computere nici mãcar pentru perioade scurte, noaptea cel putin toatã secta este prezentã la adunare, cu ochii în monitoare si cu degetele butonînd în nestire. Casele de adunare, bisericile computeriste, se numesc „ Internet-Cafe“ si adãpostesc pe enoriasii mai sãraci, lipsiti de „scule“ proprietate particularã… Au limbajul lor propriu, nu întelegi nimic din computereasca lor, detin informatii buluc si ajung unde vor cînd vor. Unii „sparg“ parole si coduri, altii trag tepe pe bazã de carduri contrafãcute, sînt unii care bagã tot felul de „armaghedoane“ si fitile antiguvernamentale, ceea ce te duce la ideea de satanism si computeristi dati dracului. Asistãm fãrã îndoialã la computerizarea vietii noaste cotidiene, de unde vine si noul slogan electoral: „Ati mintit poporul cu calculatorul!“

EPOCA de PIATRÃ. Primul calculator a fost semnalat în epoca de piatrã, de aici vine si notiunea de „hard“ (greu) întrucît computerasul cîntãrea cîteva tone, fiind din granit. E drept cã prezenta un dezavantaj la transport, dar era avantajos pentru proprietar fiind greu de furat si de obicei rãmînea în pestera în care a fost conceput. În epoca de piatrã calculatorul nu era dotat cu mouse, ci cu o rudã din pesterã a soricelului… liliacul! Prin pesteri primitivii întreprinzãtori au început sã-si tragã internet-ceaiuri, cafeaua urmînd sã fie adusã o mie de ani mai tîrziu datoritã accizelor de speriat. Computerele de primã generatie, asa primitive cum erau, au însemnat un pas important în evolutia omului, dar din pãcate au dus la disparitia dinozaurilor. Omuletii stãtau toatã ziua în fata monitoarelor si butonau în nestire, iar la orãtãnii nu le mai dãdea nimeni de mîncare, pierind una cîte una… EPOCA DE FIER-LEMN. Odatã cu descoperirea fierului, omul a evoluat rapid avînd la dispozitie butoaiele în care sã-si tinã bãutura cea de toate zilele. Metalul fãcea casã bunã si cu lemnul, astfel cã a avut loc prima mare diviziune socialã a muncii: agricultori-scînduritori-butoitori. Deci unii fãceau vinul, altii îl puneau în butoaie, cei care-l consumau non-stop ajungeau între patru scînduri, pentru cã eram destepti si nu exportam la arabi încã cheresteaua. Computerul de atunci era confectionat din aceste materiale de bazã ale epocii fierului, de aici vine si expresia aia „bã, dar ce ruginã de sculã ai“! EPOCA FEUDALÃ. În feudalism computerasele trimiteau tot soiul de e-mailuri pe la diverse turniruri, lansînd provocãri de tot felul, matracucele cãutînd companie prin Internet cît timp le erau sotii plecati la cruciade. A apãrut si un site fain pe net, care explica modalitatea de spargere a centurilor de castitate. Se aduce si cafeaua în Europa, asa cã internet-cafenelele turcesti încep sã umple lumea pe bazã de imperiu si haremuri. Inchizitia se ridicã împotriva vrãjitoarelor care ghiceau pe computere toate drãcoveniile, popalãii le prindeau pe gagici si le prãjeau la foc moderat 30 minute pe-o parte, 30 pe ailaltã. Pe Galilei îl pun la grãtar, acuzat fiind cã se tine de învîrteli. Tot atunci, un hacker frantuz pe nume Nostradamus a codat toatã treaba, de acea îsi bat popii si azi capul sã dezlege previziunile galului. EPOCA DE AUR. Noi am trecut si printr-o epocã de aur, pe vremea lui Ceascã, timpuri de tristã amintire întrucît nici vorbã de computere pe la populatie. Aveau bãietii de la Secu unul, mai aveau cabinetele unu si doi cîte ceva, dar erau prea nãtãrãi academicienii clanului ca sã lucreze pe aceste bijuterii aduse de afarã. Clasificate ca uneltele diavolului, ca si masinile de scris, erau interzise si toate sculele trimise de afarã aveau aceeasi soartã. Moartea dictatorilor a venit din lipsã de computer, de informatie, fiind complet rupti de realitate si trãind într-o lume virtualã lipsitã de virtuti. Desi unii fraieri îl plîng cu lacrimi de crocodil pe Împuscat, trebuie sã recunoastem cinstit cã n-a fost decît un amãrît de sobolan, pentru care românul era pe post de „mouse“ si-l purta cum vroia, obligîndu-l sã-i îndeplineascã toate dorintele. Amin! EPOCA REVOLUÞIONARÃ. În decembrie 1989 au intrat calculatoarele în tarã, ele au fãcut revolutia de fapt, programele fiind fãcute de mult la Silicon Valley în SUA. A început revolutia si în tehnica de calcul, românii primind zeci si zeci de TIR-uri pline cu computere second hand-ajutoare. A fost momentul cînd prin vamele românesti bãtea vîntul si intra-iesea cine care cum vroia. O groazã de virusi ne-au invadat retelele, s-au infiltrat într-o multime de locuri si posturi, copiind si resetînd în stînga si-n dreapta. Nimeni nu s-a gîndit atunci sã protejeze sãnãtatea natiunii, prezervativele trimise din occident prezentau fiecare cîte 2-3 orificii, intentionat fãcute de cei care sustineau cã ne vor binele. EPOCA MINERIADELOR. Minerii ne-au tras înapoi cu 10 ani, taman cînd o luasem si noi din loc, ne-au stricat toate calculele si calculatoarele. Praf le-au fãcut ! Împinsi de foame, lipsuri, promisiuni si Aghiutã, bietii mineri au fost manipulati de politicienii disperati cã-si pierd alisvelisurile si cã sînt dati deoparte. Ciocanele n-au mai spart huila, ci capetele studentilor bucuresteni, computerele din universitãti, dar mai ales au distrus toatã admiratia si simpatia lumii cîstigatã de români la revolutie. Luceafãrul huilei a mintit cu nerusinare tot timpul, Miron Cozma s-a gîndit mai mult la Marinela Nitu, decît la ortaci. EPOCA ILESCIANÃ I. Nea’ Nelu a fost de la început pro-computerist, a declarat chiar chestia aia cu calculatorul/cap de elev, dar s-au ales puradeii pînã la urmã cu „cornul & laptele“/ stomãcel de scolãrel. S-a dovedit cã presedintele Iliescu era singurul specialist în calculatoare la vremea aceea, calculînd la fix cum sã-i ia gîtul premierului Roman cu ajutorul bãietilor cu lãmpasul si tîrnacopul. Primul prezident liber ales a folosit dischetele alea vechi, pe care le avea de la Moscova din timpul studentiei, de aceea a umplut de virusi noua conducere democraticã a tãrii, rezultînd un capitalism cu fatã umanã, adicã nimic. EPOCA „ÞAPUL“. Prezidentul tãrãnist ne-a convins cã trebuie sã avem fiecare calculatorul nostru, cã, dacã ne luãm dupã calculele altora, e jale si rãmînem profund dezamãgiti. A fost greu de crezut cã ãia 15.000 de specialisti socoteau de fapt pe degete, cã n-avea nici unul computer. Þãrãnistii s-au dovedit incapabili sã rezolve programele enuntate în campania electoralã, fiind preocupati de împãrtirea colivei de partid. Acuma, ca o scuzã fatã de dezastruasa guvernare, Emil ne-a dãruit 15.000 de volume, care nu folosesc la nimic. În zadar încearcã revenirea, românul nu mai poate fi pãcãlit, se pare cã „l-a citit“ din prima! EPOCA ILESCIANÃ -II. Cea ce a doua domnie a adus lapte-corn în loc de calculatoare prin scoli, ceea ce este bine întrucît lãptoasele si cornoasele nu consumã curent electric. Avem mari promisiuni cã o sã plouã cu computere de la NATO si de la Uniunea Europeanã, ne mai trebuie un cincinal de asteptare activã. Timp în care remaniem-coafãm guverne dar nu le anticipãm, modificãm coduri penale si constitutii de unicã folosintã, în general facem totul pentru…dar nu se cunoaste nimic. De dragul populismului ieftin si din dorinta de a fi trecut în rîndul sfintilor neamului, mãsurile radicale antipopulare sînt evitate cu siretenie politicã de mare clasã. Si uite asa batem pasul pe loc, tot mirîndu-ne cã au trecut deja13 ani din ãia 20 ai lui Brucan si nu se vede nici un drac de luminitã… EPOCA POP. Pall Mall-RO spunea cã „ secolul XXI va fi computeros, sau nu va fi deloc“. Popimea s-a urcat pe vãtrai, lumea o duce nasol si se refugiazã prin biserici cerînd sprijinul divin. Acolo o ia în primire clerul nostru drag, pus pe cãpãtuialã în cea mai mare parte. Cu toate cã de o vreme evidenta colacilor si lumînãrilor, al pomenilor, se tine pe calculator si beneficiile se raporteazã periodic protopopiatului, apar masini si vile din ce în ce mai bengoase prin sãracele parohii. Si la ei ca si la noi, sînt preoti someri care n-au din ce trãi si popalãi miliardari care au o groazã de „ochiul dracului“ prin bãnci. Doamne, iartã-mã ! EPOCA BÃSESCU. Marinarul a adus un nou tip de computer în politica românescã, un calculator care nu se bagã-n prizã ci în crizã. Computer marinãresc ce se enerveazã mereu si care aruncã peste bord tot si toate: Stolo, Gusã, Tãriceanu, etc, scl, samd. Se bazeazã pe un rîs non-stop, chiar si în caz de inundatii dezastruase, de asemenea pe axa New York-Londra-Bucuresti-Mãrãcineni… Mos Darwin avea dreptate cã ne tragem din maimutã si cã unii nu ne-am tras încã de tot. Curba evolutionistã este discutabilã, nu se stie cît din evolutie înseamnã de fapt regres, nu se stie dacã nu cumva am luat-o hãisa si sîntem de fapt într-o cãdere liberã de neoprit, dacã nu cumva ne sãpãm singuri groapa.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Arhivă 2005-2017

Proces şi la Curte în cazul fraudelor de la postliceală

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ procurorii au atacat sentinţa prin care s-au aplicat pedepse cu suspendare şi achitări ■ 19 din cei 96 de inculpaţi au uzat de calea de atac ■ 26 de lucrări au fost anulate de instanţa de fond ■ unii elevi nici nu treceau pe la şcoală, fiind plecaţi în străinătate ■ erau promovaţi contra unor sume de 1.000 de lei ■ unii profesorii-medici pătaţi completau în locul candidaţilor testele tip grilă ■

Procesul fraudelor de la postliceala sanitară continuă la Curtea de Apel Bacău după ce sentinţa instanţei de fond a fost atacată. Au declarat apel atît procurorii cît şi parte din inculpaţi, 19 din totalul din 96, profesori care şi-au pătat onoarea la corectarea tezelor, dar şi elevi care au cotizat pentru a deveni asistenţi medicali. Reamintim că Tribunalul Neamţ a aplicat pedepse cu suspendare, iar parte dintre cei deferiţi justiţiei au fost exoneraţi de răspundere penală, fiind achitaţi. 26 de lucrări ale elevilor „cotizanţi“ au fost anulate de instanţă, titularii rămînînd fără diploma care le atesta studiile. Acuzele de dare şi luare de mită nu au putut fi dovedite nici din probatoriu, nici din interceptări şi confruntări, astfel încît profesorii şi cei din comisia de examinare au fost inculpaţi numai pentru abuz în serviciu şi fals material în înscrisuri oficiale. În ceea ce priveşte alţi acuzaţi, ei au fost trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunilor de trafic de influenţă, iar cursanţii şcolii postliceale fiind inculpaţi pentru cumpărare de influenţă. Cele două părţi vătămate din dosar, Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ şi Şcoala Posliceală Sanitară Piatra Neamţ, nu s-au constituit părţi civile în procesul penal. Curtea de Apel Bacău va da în cauză o sentinţă definitivă. Conform actelor de urmărire penală, lanţul neregulilor pleca încă de intrarea în şcoală şi se termina la finele studiilor, cu examenul de certificare, unul care era de cele mai multe ori măsluit grosolan. Oamenii legii s-au sesizat despre nereguli în 2013, iar cercetările au durat aproape doi ani. Au ajuns în faţa judecătorilor membrii comisiilor de certificare a studiilor, diriginţii celor trei clase din Piatra Neamţ care au absolvit în 2013, secretarul unei postliceale din Roman, care în anul 2013 a scos ultima promoţie, apoi şi-a închis porţile, precum şi de mulţi din cei care au cumpărat bunăvoinţa profesorilor şi a medicilor şi au cumpărat o diplomă de asistent medical, deşi în unele cazuri chiar cei din comisia de examinare se minunau cît de neinstruiţi erau candidaţii. Acheta a relevat faptul că la postliceala din Roman succesul examenului era asigurat contra sumei de 1.000 de lei de persoană. În mod normal, taxa legal instituită era de 170 de lei, iar diferenţa pînă la 1.000 de lei însemna cumpărarea indulgenţei profesorilor examinatori. De toate demersurile s-a ocupat secretara unităţii, cea care strîngea banii de la cotizanţi, le spunea că această practică este valabilă de ani de zile şi că pentru cei care dau bani, poate rezolva problema examenului la Piatra Neamţ. Tot ea făcea drumurile la „judeţ“, unde era centru de examinare şi rezolva problema. Femeia le-a spus oamenilor legii că această taxă ilegală era de cînd lumea, că iniţial a fost mai modestă, dar că din 2009 rămăsese la pragul de 1.000 de lei. Din cei 34 de elevi înscrişi în promoţia 2010 – 2013, au venit la examenul de certificare numai 24, dar instanţa le-a anulat lucrările. Pentru unii, cursurile din cei trei ani au fost opţionale, nici măcar nu au trecut pe la şcoală fiind plecaţi la muncă în străinătate. Pentru majoritatea candidaţilor secretara le-a făcut rost şi de proiecte pe care le avea de la promoţiile anterioare. La Piatra Neamţ examenul de final costa mai puţin, cam 500 de lei. Ca orice examen şi cel de la postliceala sanitară era monitorizat audio şi video, aşa că anchetatorilor nu le-a trebuit decît niţică răbdare pentru a studia înregistrările. Aşa a ieşit la iveală că acolo unde toată comisia era „cumpărată“, medicii au muncit pe brînci, şi- au scos din poşete mai multe pixuri, au stabilit care este mai aproape de culoarea cu care s-a scris teza şi au trecut la treabă. La testele tip grilă erau întrebări care aveau unul, două sau chiar trei răspunsuri corecte. Corectorii au completat tot ce trebuia pentru note cît mai mari. Totuşi, mediciii care nu s-au lăsat cumpăraţi au rămas uimiţi de neştiinţa candidaţilor, catalogînd promoţia 2013 ca fiind cea mai slabă din istoria şcolii. La examenul din 2013 au fost un număr total de 212 candidaţi care au avut de susţinut proba scrisă şi proiectul. Dacă la cea de-a doua probă toţi au trecut cu brio, la teza scrisă, şapte candidaţi nu au reuşit să obţină minim nota 5. Din cei care au trecut însă, mulţi s-au bucurat de sprijinul comisiei de corectare, în unele cazuri modificările fiind evidente. În aceste condiţii, a fost dispusă o expertiză grafologică în urma căreia a ieşit la iveală că din totalul de 212 de teze, un număr de 113 prezintă modificări ale substanţei cu care s-a scris, dar nu s-a putut stabili dacă au făcut menţiunile pe foaie una, sau două persoane.

Citește știrea

Arhivă 2005-2017

Releul Pietricica

Știre publicată în urmă cu

în data de

Fluturi, bufnite si nuduri deasupra cartierului Precista

1. Petru Diaconu, un boem total, fãrã mamã, fãrã tatã, nãscut de o mãtusã, rudã de sânge, totusi, cu Henri-Julien-Felix Rousseau (cunoscut ca le Dournier, Vamesul) a dat sfoarã-n Piatra si si-a adunat prietenii la un vernisaj, pe un deal, la Sestri Art Gallery, deasupra cartierului Precista. Acolo, împreunã cu mai tânãrul sãu camarad Bogdan Enache au pus-o de o expozitie de picturã, fiindcã ei asta stiu si asta fac: picteazã. În plus, omul acesta cu ochi limpezi de viezure tânãr, de o generozitate elegantã, cum rar mai întâlnesti în ziua de azi, se dovedeste de o consecventã înspãimântãtoare. El picteazã bufnite, frunze, nuduri, fructe tãiate în douã, ca sã li se vadã semintele, fântâni, puturi de fântânã în care se vede cerul si în care se vãd frunze, nuduri, seminte din fructe tãiate în douã, bufnite, poate si câte o oalã de lut preistoricã, devenind astfel mai împãmântenit decât ne putem imagina noi, care îl vedem doar un pictor recunoscut ca pictor fiindcã asa a vrut el: sã fie pictor. Fiecare lucrare a sa este de o minutiozitate exemplarã. Rousseau Vamesul opunea impresionismului arta naivã, visarea, fantezia, fiind definit drept un pictor neoprimitv genial. La fel e si Petricã Diaconu, un pictor absolut fascinant, de o energie debordantã si cu o fantezie care-l duce în visãrile lui pe pânzã. E unic, fiindcã e prea destept, prea citit ca sã fie pus în categoria pictorilor naivi, motiv pentru care cautã si titluri de expozitii, cautã cuvinte, cautã motive care sã-l desprindã de un fel de etichetã care, habar n-are el, s-a desprins de mult de lucrãrile sale. Si-a intitulat expozitia: Cãlãtorie în imaginar, iar tablourile sale au nume ca niste versuri. Nu le-am vãzut, dar a promis sau chiar a fãcut niste tablouri mari, gen Visul (1910 Museum of Modern Art, New York), Vamesul, o fi în stare. El îmi aduce aminte, mereu, de ce a spus cândva Janis Lyn Joplin: Nu sunt cea mai bunã, dar sunt unicã. 2. Si fiindcã vreau sã mã pãstrez în aceastã rubricã a Monitorului: pot fi invidiat pentru ziua de marti. Din marea cea mare a majoritãtii care si-a petrecut ziua de marti la televizor, privind si ascultând ineptiile zilei, care, desigur, au fost deja uitate, am avut sansa de a merge acolo, unde televizoarele erau oprite si unde oamenii se întâlneau, se salutau, unii se îmbrãtisau si se uitau pe pereti, la tablouri. Am stat la un pahar cu vin, am vorbit, am râs, l-am ascultat pe cel care a fãcut, elegant si scurt, vernisajul, cu multe glume, cu imaginatie, apoi iar am stat la taclale, am mai bãut un pahar cu vin, oameni frumosi, femei si bãrbati de toate vârstele, îmbrãcati îngrijit, civilizati, atenti la cei de lângã ei, distinsi. Pietreni distinsi. Oameni cu grijã de ei si de cei de lângã ei, oameni inteligenti, fãrã ifose, aflati într-un loc unde se simteau bine si, care, din când în când, se uitau si la motivul acelei întâlniri de searã: pe pereti. La tablouri. Un motiv absolut normal. A fost o searã frumoasã, în care nimeni nu a simtit nevoia sã se de-a balenã în apã micã. N-am vãzut politicieni. Singurul ales, Petru, nu mai termina sã se autoironizeze si avea si un fular alb în jurul gâtului. Totul a fost atât de firesc, de normal, cu oameni normali, încât pãrea anormal. Între timp, din balconul locantei, iluminat de Crãciun, începeau sã zboare pe deasupra cartierului Precista fantasmagoriile pictate de Petru Diaconu. Bufnitele si nudurile lui, frunzele si fluturii lui, în culori de normalitate. Un artist, iar acea punere în scenã, acea mise-en-scene, pãrea cã va putea fi reluatã si mâine, si poimâine. M-a cuprins o stare de bine. Coborând scãrile de la stadion, intram într-un oras frumos, iar pe cer… ce sã vã mai spun?! Acasã am gresit si am dat drumul la televizor, la stiri. Se vorbea despre scandalul, despre circul din Parlament. Am închis si am preferat sã scriu aceste gânduri. Ies pe balcon sã mã uit la cer, poate mai vãd ceva urme de culoare.

Citește știrea

Arhivă 2005-2017

REABILITAREA SI INTEGRAREA TURISTICĂ A MONUMENTULUI ISTORIC: BISERICA SF. GHEORGHE

Știre publicată în urmă cu

în data de

Citește știrea

Trending