Punctul pe „i“: Pamflet computerizat

A apãrut o nouã sectã, ce ia amploare pe zi ce trece, cea a „computeristilor“. Milioanele de adepti se închinã la Bill Gates si viseazã la Microsoft, cum viseazã musulmanii la Mecca. Sînt extraordinar de credinciosi, odatã intrati în gascã nu o pãrãsesc cu nici un chip, numai dracul îi mai poate dezlipi de calculator. Nu se despart de computere nici mãcar pentru perioade scurte, noaptea cel putin toatã secta este prezentã la adunare, cu ochii în monitoare si cu degetele butonînd în nestire. Casele de adunare, bisericile computeriste, se numesc „ Internet-Cafe“ si adãpostesc pe enoriasii mai sãraci, lipsiti de „scule“ proprietate particularã… Au limbajul lor propriu, nu întelegi nimic din computereasca lor, detin informatii buluc si ajung unde vor cînd vor. Unii „sparg“ parole si coduri, altii trag tepe pe bazã de carduri contrafãcute, sînt unii care bagã tot felul de „armaghedoane“ si fitile antiguvernamentale, ceea ce te duce la ideea de satanism si computeristi dati dracului. Asistãm fãrã îndoialã la computerizarea vietii noaste cotidiene, de unde vine si noul slogan electoral: „Ati mintit poporul cu calculatorul!“

EPOCA de PIATRÃ. Primul calculator a fost semnalat în epoca de piatrã, de aici vine si notiunea de „hard“ (greu) întrucît computerasul cîntãrea cîteva tone, fiind din granit. E drept cã prezenta un dezavantaj la transport, dar era avantajos pentru proprietar fiind greu de furat si de obicei rãmînea în pestera în care a fost conceput. În epoca de piatrã calculatorul nu era dotat cu mouse, ci cu o rudã din pesterã a soricelului… liliacul! Prin pesteri primitivii întreprinzãtori au început sã-si tragã internet-ceaiuri, cafeaua urmînd sã fie adusã o mie de ani mai tîrziu datoritã accizelor de speriat. Computerele de primã generatie, asa primitive cum erau, au însemnat un pas important în evolutia omului, dar din pãcate au dus la disparitia dinozaurilor. Omuletii stãtau toatã ziua în fata monitoarelor si butonau în nestire, iar la orãtãnii nu le mai dãdea nimeni de mîncare, pierind una cîte una… EPOCA DE FIER-LEMN. Odatã cu descoperirea fierului, omul a evoluat rapid avînd la dispozitie butoaiele în care sã-si tinã bãutura cea de toate zilele. Metalul fãcea casã bunã si cu lemnul, astfel cã a avut loc prima mare diviziune socialã a muncii: agricultori-scînduritori-butoitori. Deci unii fãceau vinul, altii îl puneau în butoaie, cei care-l consumau non-stop ajungeau între patru scînduri, pentru cã eram destepti si nu exportam la arabi încã cheresteaua. Computerul de atunci era confectionat din aceste materiale de bazã ale epocii fierului, de aici vine si expresia aia „bã, dar ce ruginã de sculã ai“! EPOCA FEUDALÃ. În feudalism computerasele trimiteau tot soiul de e-mailuri pe la diverse turniruri, lansînd provocãri de tot felul, matracucele cãutînd companie prin Internet cît timp le erau sotii plecati la cruciade. A apãrut si un site fain pe net, care explica modalitatea de spargere a centurilor de castitate. Se aduce si cafeaua în Europa, asa cã internet-cafenelele turcesti încep sã umple lumea pe bazã de imperiu si haremuri. Inchizitia se ridicã împotriva vrãjitoarelor care ghiceau pe computere toate drãcoveniile, popalãii le prindeau pe gagici si le prãjeau la foc moderat 30 minute pe-o parte, 30 pe ailaltã. Pe Galilei îl pun la grãtar, acuzat fiind cã se tine de învîrteli. Tot atunci, un hacker frantuz pe nume Nostradamus a codat toatã treaba, de acea îsi bat popii si azi capul sã dezlege previziunile galului. EPOCA DE AUR. Noi am trecut si printr-o epocã de aur, pe vremea lui Ceascã, timpuri de tristã amintire întrucît nici vorbã de computere pe la populatie. Aveau bãietii de la Secu unul, mai aveau cabinetele unu si doi cîte ceva, dar erau prea nãtãrãi academicienii clanului ca sã lucreze pe aceste bijuterii aduse de afarã. Clasificate ca uneltele diavolului, ca si masinile de scris, erau interzise si toate sculele trimise de afarã aveau aceeasi soartã. Moartea dictatorilor a venit din lipsã de computer, de informatie, fiind complet rupti de realitate si trãind într-o lume virtualã lipsitã de virtuti. Desi unii fraieri îl plîng cu lacrimi de crocodil pe Împuscat, trebuie sã recunoastem cinstit cã n-a fost decît un amãrît de sobolan, pentru care românul era pe post de „mouse“ si-l purta cum vroia, obligîndu-l sã-i îndeplineascã toate dorintele. Amin! EPOCA REVOLUÞIONARÃ. În decembrie 1989 au intrat calculatoarele în tarã, ele au fãcut revolutia de fapt, programele fiind fãcute de mult la Silicon Valley în SUA. A început revolutia si în tehnica de calcul, românii primind zeci si zeci de TIR-uri pline cu computere second hand-ajutoare. A fost momentul cînd prin vamele românesti bãtea vîntul si intra-iesea cine care cum vroia. O groazã de virusi ne-au invadat retelele, s-au infiltrat într-o multime de locuri si posturi, copiind si resetînd în stînga si-n dreapta. Nimeni nu s-a gîndit atunci sã protejeze sãnãtatea natiunii, prezervativele trimise din occident prezentau fiecare cîte 2-3 orificii, intentionat fãcute de cei care sustineau cã ne vor binele. EPOCA MINERIADELOR. Minerii ne-au tras înapoi cu 10 ani, taman cînd o luasem si noi din loc, ne-au stricat toate calculele si calculatoarele. Praf le-au fãcut ! Împinsi de foame, lipsuri, promisiuni si Aghiutã, bietii mineri au fost manipulati de politicienii disperati cã-si pierd alisvelisurile si cã sînt dati deoparte. Ciocanele n-au mai spart huila, ci capetele studentilor bucuresteni, computerele din universitãti, dar mai ales au distrus toatã admiratia si simpatia lumii cîstigatã de români la revolutie. Luceafãrul huilei a mintit cu nerusinare tot timpul, Miron Cozma s-a gîndit mai mult la Marinela Nitu, decît la ortaci. EPOCA ILESCIANÃ I. Nea’ Nelu a fost de la început pro-computerist, a declarat chiar chestia aia cu calculatorul/cap de elev, dar s-au ales puradeii pînã la urmã cu „cornul & laptele“/ stomãcel de scolãrel. S-a dovedit cã presedintele Iliescu era singurul specialist în calculatoare la vremea aceea, calculînd la fix cum sã-i ia gîtul premierului Roman cu ajutorul bãietilor cu lãmpasul si tîrnacopul. Primul prezident liber ales a folosit dischetele alea vechi, pe care le avea de la Moscova din timpul studentiei, de aceea a umplut de virusi noua conducere democraticã a tãrii, rezultînd un capitalism cu fatã umanã, adicã nimic. EPOCA „ÞAPUL“. Prezidentul tãrãnist ne-a convins cã trebuie sã avem fiecare calculatorul nostru, cã, dacã ne luãm dupã calculele altora, e jale si rãmînem profund dezamãgiti. A fost greu de crezut cã ãia 15.000 de specialisti socoteau de fapt pe degete, cã n-avea nici unul computer. Þãrãnistii s-au dovedit incapabili sã rezolve programele enuntate în campania electoralã, fiind preocupati de împãrtirea colivei de partid. Acuma, ca o scuzã fatã de dezastruasa guvernare, Emil ne-a dãruit 15.000 de volume, care nu folosesc la nimic. În zadar încearcã revenirea, românul nu mai poate fi pãcãlit, se pare cã „l-a citit“ din prima! EPOCA ILESCIANÃ -II. Cea ce a doua domnie a adus lapte-corn în loc de calculatoare prin scoli, ceea ce este bine întrucît lãptoasele si cornoasele nu consumã curent electric. Avem mari promisiuni cã o sã plouã cu computere de la NATO si de la Uniunea Europeanã, ne mai trebuie un cincinal de asteptare activã. Timp în care remaniem-coafãm guverne dar nu le anticipãm, modificãm coduri penale si constitutii de unicã folosintã, în general facem totul pentru…dar nu se cunoaste nimic. De dragul populismului ieftin si din dorinta de a fi trecut în rîndul sfintilor neamului, mãsurile radicale antipopulare sînt evitate cu siretenie politicã de mare clasã. Si uite asa batem pasul pe loc, tot mirîndu-ne cã au trecut deja13 ani din ãia 20 ai lui Brucan si nu se vede nici un drac de luminitã… EPOCA POP. Pall Mall-RO spunea cã „ secolul XXI va fi computeros, sau nu va fi deloc“. Popimea s-a urcat pe vãtrai, lumea o duce nasol si se refugiazã prin biserici cerînd sprijinul divin. Acolo o ia în primire clerul nostru drag, pus pe cãpãtuialã în cea mai mare parte. Cu toate cã de o vreme evidenta colacilor si lumînãrilor, al pomenilor, se tine pe calculator si beneficiile se raporteazã periodic protopopiatului, apar masini si vile din ce în ce mai bengoase prin sãracele parohii. Si la ei ca si la noi, sînt preoti someri care n-au din ce trãi si popalãi miliardari care au o groazã de „ochiul dracului“ prin bãnci. Doamne, iartã-mã ! EPOCA BÃSESCU. Marinarul a adus un nou tip de computer în politica românescã, un calculator care nu se bagã-n prizã ci în crizã. Computer marinãresc ce se enerveazã mereu si care aruncã peste bord tot si toate: Stolo, Gusã, Tãriceanu, etc, scl, samd. Se bazeazã pe un rîs non-stop, chiar si în caz de inundatii dezastruase, de asemenea pe axa New York-Londra-Bucuresti-Mãrãcineni… Mos Darwin avea dreptate cã ne tragem din maimutã si cã unii nu ne-am tras încã de tot. Curba evolutionistã este discutabilã, nu se stie cît din evolutie înseamnã de fapt regres, nu se stie dacã nu cumva am luat-o hãisa si sîntem de fapt într-o cãdere liberã de neoprit, dacã nu cumva ne sãpãm singuri groapa.