Contactează-ne

Arhivă 2005-2017

Protest al unui fost ofiter de Securitate în cazul Teo Peter

Știre publicată în urmă cu

în data de

• „i-am asteptat pe americani 50 de ani, ca acum sã vinã si sã ne omoare, la noi acasã“, spune Costicã Rãdulescu • el crede cã nu mai putem primi „lectii de democratie de la unchiul Sam“ care ne umileste, fãrã jenã •

Pensionarul romascan Costicã Rãdulescu (foto), în vîrstã de 79 de ani, este hotãrît sã trimitã o scrisoare de protest adresatã ambasadorului SUA la Bucuresti, împotriva „sentintei rusinoase“ pe care a dat-o un tribunal militar american în cazul sergentului Christopher Van Goethem, declarat „nevinovat“ de uciderea basistului trupei „Compact“. „Are dreptate presedintele Traian Bãsescu, cînd a declarat cã sentinta datã de tribunalul militar american, în cazul cîntãretului nostru, Teo Peter, pe care l-am iubit o natiune întreagã, înseamnã «dispret» fatã de natiunea românã. Eu mã numãr printre cele 22 de milioane de români indignati si v-as ruga ca acest protest sã ajungã si prin intermediul ziarului dumneavoastrã la Ambasada Americii la Bucuresti, personal la Excelenta SA, domnul Ambasador al SUA la Bucuresti, Nicholas F. Taubman. Sînt un simplu si umil pensionar romascan, care dupã o viatã de muncã, trãiesc dintr-o pensie de doar 3,7 milioane lei. Sînt cu atît mai revoltat cu cît i-am asteptat pe americani 50 de ani, ca acum sã vinã si sã ne omoare, la noi acasã. Stiu cã nu este de vinã poporul american pentru acest lucru, ci doar miliardarii, bogãtasii americani, care au dat mîna cu politicienii nostri si au încheiat un acord «în genunchi» cu Guvernul SUA, în care s-a prevãzut ca un american sã nu poatã fi judecat de un tribunal din tara în care a luat viata unui om. Nu este just. Ce încredere sã mai avem noi, cei cãrora ni se oferã ca exemplu modelul de justitie americanã? Cum poate fi declarat nevinovat, prin tertipuri avocãtesti, un criminal? Cum s-a putut ajunge pînã acolo încît sã se afirme cã muzicianul nostru nu era în taxiul în care a fost omorît, cînd procurorii americani au venit în România sã-l invite ca martor pe soferul de taxi? Asta nu era o dovadã? Omul a declarat aici cã l-a transportat pe Teo Peter cu taxiul în noaptea aceea. Apoi au urmat cercetãrile fãcute de politistii si procurorii români, care au constatat cã Teo Peter se afla în acel taxi, din care l-au scos cei de la Descarcerare. Nici aceste dovezi nu sînt de luat în considerare? Toate acestea mã determinã, desi, repet, mã tem pentru viata mea, sã nu mi se întîmple ceva, sã protestez împotriva sentintei Tribunalului Militar american. Am 80 de ani, am trãit demn si vreau sã mã sting la fel“, a declarat Costicã Rãdulescu.

„Îmi apãr dreptul cîstigat la Revolutie, cu sîngele tineretului….“ Reamintim faptul cã pensionarul romascan a lucrat prin anii 1950-1956 ca ofiter de Securitate, dar a trebuit sã se retragã din cauza gravelor probleme de sãnãtate pe care le-a avut. Octogenarul romascan trãieste, la vîrsta sa, intens, toate momentele politice importante, din viata acestei natiuni. El poartã o întreagã corespondentã cu mai marii care conduc aceastã tarã. Asa încît, a considerat cã dreptul de a-si spune cuvîntul si a-i fi luat în seamã, este unul „cîstigat la Revolutie cu sîngele tineretului, care a murit pe baricadele de la Timisoara si Bucuresti“ si nimeni nu mai are dreptul sã i-l ia. Dupã ce s-a închinat pentru binele tãrii, în ziua în care premierul Cãlin Popescu Tãriceanu a depus jurãmîntul, în 28 decembrie 2004, tot Costicã Rãdulescu a gãsit cã este dreptul sãu democratic, de cetãtean care a dat „un vot în alb“ sã-l tragã de „urechi“ pe premier cã nu i-a rãspuns, în decembrie trecut, fie si prin intermediul consilierilor sãi, asa cum a fãcut-o presedintele Bãsescu. Costicã Rãdulesu a trimis, în decembrie 2005, cîte o scrisoare de protest adresatã sefilor celor douã camere ale Parlamentului, una cãtre Premierul Cãlin Popescu Tãriceanu si o alta cãtre presedinte. În acestea, îsi exprima protestul, public, fatã de faptul cã Parlamentul „a uitat“ sã comemoreze Ziua Nationalã a României, în timp ce el, ca simplu cetãtean, are arborat steagul tãrii si stã cu o candelã aprinsã si se roagã, de fiecare datã cînd românii sãrbãtoresc o zi importantã sau pierd pe cineva drag. Asa a fãcut atunci cînd a fost ucis Teo Peter, asa a fãcut cînd Ludovic Spiess a murit la vînãtoare. Constantin Rãdulescu este detinãtorul unor colectii impresionante de cãrti rare, de monede, mãrci postale, reviste din strãinãtate, permise a fi citite în România, în vremea dictaturii ceausiste, memorii, documente vechi, scrise în chirilicã, documente de pe vremea lui Cuza, sufrageria acestuia fiind un mic muzeu. Ca sã poatã trãi, pensionarul a fost nevoit anul trecut, sã vîndã o parte din piesele pretioasei sale colectii, pentru a avea bani de mîncare.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Advertisement








Trending