Programul pilot de apărare contra urșilor

■ GPS-ul de monitorizare al ursului de la Borlești ar fi trimis localizarea acestuia din oră în oră, în zonele cu semnal ■ Băile Tușnad, orașul care a reușit să reducă prezența urșilor cu un program pilot ■

Ursul care a ajuns să fie împușcat la Borlești pare să fi fost excepția nereușită a unui program pilot de urmărire și relocare a urșilor condus de primăria din Băile Tușnad, în colaborare cu Universitatea Babes Bolyai și în coordonare cu World Wide  Fund.

O primărie care, conform primarului Butyka Zsolt, ajunsese la exasperare, laolaltă cu oamenii de acolo: ” În 2021, am avut 74 de cazuri în care urșii au intrat în locuințe sau clădiri. A fost o situație extremă. Am organizat chiar și un protest al oamenilor din oraș pe drumul european, pentru a atrage atenția asupra problemei”.

În ziua întâmplărilor din Neamț, primarul de Borlești, Gh. Mutu, a fost sunat de cineva care gestiona programul, pentru că pățaniile ursului și ale autorităților apăruseră pe televiziunile naționale. Așa au aflat cei de la Băile Tușnad că ultimul urs relocat regional de ei, dintr-un grup de 12-13, a fost ”extras”, un termen politicos pentru împușcare, iar cei de la Borlești că ursul era parte a programului pilot și că fusese ”relocat”. Cât de departe relocat, nu este foarte limpede, ursul .

Molnár József, primarul comunei Tușnad, alt loc pe unde trecuse ursul ghinionist, a declarat ”Noi, când am adormit ursul, l-am dus în cea mai îndepărtată zonă administrativă a noastră, dar nu știu cum a ajuns în Neamț”. Pe lăbuțele lui, pe roțile altora? Nu se știe.

Cei din Băile Tușnad sunt bucuroși că, după trei ani de muncă, programul pilot dă rezultate.  Primarul Butyka Zsolt:” Studenții de la Universitatea Babeș-Bolyai ne-au ajutat să identificăm zonele cu probleme, precum pomii fructiferi din oraș, pe care i-am tăiat și înlocuit cu alt tip de pomi, care nu produc fructe. Am montat garduri electrice în zonele unde locuitorii nu aveau și am inventariat urșii care frecventau orașul. De la 238 de alerte, am ajuns la doar 11 cazuri anul acesta”. Coșurile de gunoi sunt” anti-urs”, nu pot fi deschise de aceștia. Pe baza datelor colectate de biologi, care monitorizează urșii din pădure și colectează probe de excremente și păr, primarul estimează doar unul sau doi rămași în aria localității sale.

Butyka Zsolt a spus că programul ar putea fi replicat în Sinaia, Brașov și în alte zone cu probleme ”tip ursus arctos”. Este dispus să ofere consultanță pe acest program pilot, doar să i se ceară. Era bucuros că au apelat la el colegi din Covasna interesați de modul de lucru. Aflaseră după doi ani că Băile Tușnad, aflate doar la o aruncătură de băț, operau programul.

O întrebare logică: pe unde umblă ”relocații”?

Ursul capturat recent în Neamț avea un GPS de monitorizare . De ce avea? Câți urși au fost astfel? ”Doi” a răspuns primarul de Băile Tușnad, ”care veneau frecvent  în oraș și au fost prinși”. Unul a revenit în aria Tușnadului, celălalt a trecut munții spre Neamț.

Primarul de Borlești avea să afle și că GPS-ul alocat ursului nu dădea informații în timp real, ci doar” raporta” locul în care se află la 24-48 de ore și trimitea și fotografii. Neoficial, se pare că, de fapt, acel instrument de identificare de pe ursul de la Borlesti furniza date din oră în oră, cu excepția zonelor fără semnal. Traseul apare ca o linie frântă când este semnal și dreaptă când nu este și apare după un timp.

” Noi trebuie să ne ocupăm de infrastructură, nu să avem grija urșilor”

Primarul comunei Tușnad a pus problema pragmatic și realist: „Legislația s-a îmbunătățit recent, dar tot nu e suficient. Fondurile cinegetice ar trebui să se ocupe de problema urșilor, așa cum o făceau acum 20 de ani. Ei trebuie să analizeze dacă un urs e periculos și dacă trebuie eliminat. Nu e treaba primarului să decidă asta. E de neacceptat să ajungem la știri că nu am fost capabili să protejăm oamenii. În final, viața omului e mai importantă decât orice.”(…) ”Eu, ca primar, sunt trezit la 3 dimineața când un urs intră în sat. Trebuie să facem ședințe și să decidem rapid ce facem, dacă e în interiorul sau în afara satului, iar asta implică și o comisie mai mare. Este un haos total. Așa ceva nu ar trebui să fie responsabilitatea primarilor.

Chiar acum ne chinuim cu un urs care intră constant în gospodării. Zilele trecute a distrus livezi, plantații de mii de pomi fructiferi. Oamenii sună la 112, dar până ajung autoritățile, ursul a dispărut. Noi trebuie să ne ocupăm de infrastructură, să facem drumuri și să tragem țevi pentru apă, nu să avem grija urșilor.”

Ordonanța de urgență 81 din 21 iulie 2021privind aprobarea metodelor de intervenție imediată pentru prevenirea și combaterea atacurilor exemplarelor de urs brun a apărut ca efect al situației din teren, ajunse până la demonstrații publice, cum s-a întâmplat . Noua modificare a legii, de anul acesta, nu are încă norme metodologice zic primarii.

Modificarea a determinat și o reacție a ONG-urilor de profil. WWF-România, împreună cu alte 20 de organizații nonprofit de protecția naturii, majoritatea membre ale Coaliției Natura 2000, a semnat și depus la Comisia Europeană o sesizare referitoare la încălcarea Directivei Habitate (Directiva 92/43/CEE) de către statul român, prin adoptarea legii 242/2024. ”Solicităm Comisiei Europene să inițieze o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor (infringement) împotriva statului român și să ia măsurile necesare pentru a suspenda aplicarea până se va asigura conformitatea legii 242/2024 cu Directiva Habitate.” se arată în sesizarea adresată Comisiei Europene.

De partea celaltă a baricadei, primari, vânători, oameni care locuiesc pe Valea Muntelui în Neamț consideră, din contra, că legea nu este decât un paleativ la o situație devenită cronică.

Schimbările climatice au avut un impact semnificativ asupra comportamentului urșilor. Perioada de hibernare s-a redus considerabil din cauza iernilor mai blânde, iar urșii rămân activi mai mult timp. În plus, din cauza secetei și a diminuării resurselor de hrană în zonele montane, urșii migrează tot mai des către zonele colinare și de șes, unde găsesc mai ușor hrană în apropierea comunităților. S-a observat și o creștere a numărului de pui pe care îi fac anual, ajungând frecvent la 3 pui la fiecare fătare, comparativ cu 1-2 pui în vremurile normale. În general, în localități ajung ursii mai mici dau femelele cu pui care caută mâncare și caută să-și protejeze puii, să nu fie uciși de urșii dominanți din interior. Toate acestea pun o presiune suplimentară pe resursele disponibile și mărește numărul de urși care intră în contact cu oamenii.

În principiu, după calculele optimelor pe fonduri cinegetice făcute în 2002, rezulta cam un urs la 1000 de ha de pădure în zona de munte, ca areal. Dacă zona are ”ofertă bună” de hrană, liniște, adăpost se poate merge până la 2 urși la 1000 ha de pădure. În 2023, România avea 6.459.925 ha suprafață de pădure. În România sunt 6700 de urși, susține site-ul WWF. Adică un urs la 1000 de hectare, ideal ca dimensionare.

O serie de canale oficiale au rămas înghețate din 2016 și susțin că ”nu se știe”. Ca să cităm un celebru personaj: ”es-clus”.  Pentru că există statistici oficiale anuale, corespondență, documentații întocmite și predate la agențiile pentru protecția mediului și centralizate national. Numai în Neamț estimarea urcase la 620 față de un 200 relativ normal.

Costuri și costuri

Programul de relocare al urșilor este un proces costisitor, al cărui rezultat este greu de judecat, având în vedere faptul că arealul necesar fiecărui urs pe teritoriul pădurilor României a ajuns să fie neîndestulător. În consecință, dacă arealul este s-a redus, unde vor fi mutați urșii?! Să adăugăm faptul că urșii relocați se reîntorc în locurile pe care le cunosc sau se îndreaptă spre livezi și gospodării favorabile. Un urs învățat la tomberoane, printre mașini și case, eventual hrănit din mână, care nu fuge de oameni, greu mai poate fi recuperat. În nici un caz urșii ”relocați” nu dispar.

Pentru programul cu numărătoarea urșilor pe bază de ADN, citez un expert:” Numărătoarea pe bază de ADN, la fel ca cea bazată pe drone, camere de monitorizare, puncte de hrănire sau observații pe toată perioada anului, ține de seriozitatea cele implicați. Orice metodă ține de oamenii implicați ca să aibă rezultate. Degeaba ne amăgim că doar așa vom ști câți sunt, dacă în teren mulți nu cred în proiect sau nu respectă protocolul de recoltare de probe ADN, care e destul de pretențios”.

Toate acestea arată ca soluții lipsite de finalitate, la fel ca și comisiile care cuprind primari, veterinari, pompieri, jandarmi și alte autorități, comisii mâncătoare de timp și de bani.

Să adăugăm sumele necesare pentru plata pagubelor produse în gospodării. Nu există echivalent pentru persoanele rănite, îngrozite sau pentru viețile luate, ca efect secundar al unei decizii legislative care datează din 2016. Întregul proces este scump, greoi, deseori periculos pentru cei implicați și transferă întreaga responsabilitate unor autorități care în realitate nu au competență, respectiv primăriilor, prefecturilor, adică unor autorități birocratice.

Măsurile cumulate ocolesc faptul că legea a fost modificată fără a se calcula efectele în timp, și nimeni nu îndrăznește acum să scoată din baltă bolovanul aruncat în urmă cu opt ani. Ar trebui ca autoritățile statului român să ia decizii pe baza unor calcule care însumează costurile directe și adiacente – nu doar în bani – situației create în țara europeană cu cel mai mare număr de urși bruni și cu un număr semnificativ al atacurilor asupra populației.