Profesorul Luminița Vârlan, o „radiografie” a sistemului educațional. „Politizarea a distrus sistemul și rolul dascălului“

■ rezultatele la simularea examenului de Evaluare Națională, unde 58% dintre elevi au cunoștințe sub nota 5 la Matematică și 26% la Limba română stârnesc îngrijorare ■ fostul inspector școlar general Luminița Vârlan a realizat pentru „Monitorul” o analiză a principalelor cauze ale eșecului proiectului „România educată” ■ se pune problema reevaluării conduitei profesionale a cadrelor didactice față de o generație care nu mai are exercițiul muncii și nici răbdarea necesară muncii conștiincioase ■

Profesorul de Limba și literatura română, Luminița Vârlan, fost inspector școlar general , în perioada 2009-2012 și director general al Direcției Învățământ Liceal din cadrul Ministerului Educației între 1999-2001 a realizat o radiografie a sistemului de învățământ, analizând cauzele eșuării mult trâmbițatului proiect „România educată”, cu referire la rezultatele dezastruoase la simularea Evaluării Naționale, despre care spune că reprezintă „un moment dificil pentru învățământul din județul Neamț și din România“.

„În funcție de experiența pe care o am, apreciez că în sistemul de învățământ lucrurile au degenerat de mai multă vreme și că rezultatul acestui fenomen nu este consecința măsurilor manageriale greșite dintr-un an sau doi, ci de foarte mulți ani. Acum, pentru a ameliora ceva e nevoie ca întreg personalul didactic să-și revadă conduita profesională față de o nouă generație de elevi.

O generație care trăiește în permanență sentimentul urgenței, o generație care are nevoie de informații rapide, care nu mai are exercițiul travaliului intelectual, nu mai are răbdarea necesară de a munci consecvent și conștiincios la toate disciplinele de studiu. Că Evaluarea Națională se dă prin probe scrise la Limba și literatura română și Matematică însemnă că accentul se pune în special pe aceste obiecte.

Personal, ca profesor de Limba și literatura română, sunt îngrijorată, în primul rând, de modul în care elevii noștri scriu (cu greșeli de ortografie și punctuație, la care se adaugă cele de ortoepie – n.r.). Este necesar ca fiecare profesor, la fiecare disciplină în parte, să se gândească la metode de ameliorare a situației, punctual, în fiecare colectiv de elevi, pentru că o rețetă universală miraculoasă nu există.

Putem stabili obiective, putem stabili principii, putem avea așteptări la nivelul unei generații Însă se impune ca metodele de lucru să fie adecvate în funcție de nivelul de cunoștințe al fiecărei clase. Pe de altă parte, există și o mare inadvertență legată de faptul că la obiectul Limba și literarura română nu se mai dau teze. Evaluarea se face de către fiecare profesor, pe ceea ce apreciază el a fi conduita exprimării în scris a elevilor.

Evaluarea Națională ca și Bacalaureatul se fac în scris, prin teze. Testele sunt date de fiecare profesor, după cum apreciază. Evaluările cunoștințelor trebuie făcute în scris, pentru că una este competența de evaluare orală și alta competența de comunicare în scris, mai ales dacă se ia în calcul faptul că în scoarța cerebrală cele două puncte nu mai coincid”, este de părere profesorul Luminița Vârlan.

„Rolul școlii nu trebuie să fie acela de a transmite fericire elevului, ci, mai degrabă, plăcere, bucurie“

Fostul inspector școlar susține că învățământul românesc a rămas în urmă în raport cu graba generațiilor actuale, de unde nevoia ca sistemul să caute și să găsească metode de sincronizare a dorințelor și obiectivelor de viață ale elevilor, în concordanță cu modul în care ei s-au dezvoltat.  „Acești copii s-au dezvoltat extraordinar de rapid în relațiile cu toate elementele care înseamnă tehnică modernă. De luat în considerare și faptul că una din cauzele disfuncților din sistemul de educație o reprezintă și schimbările în conducerea ministerului de resort (29 miniștri de la Revoluție și până în prezent – n.r.).

Acest lucru a afectat puternic sistemul. Nu se pune problema ca cineva să creadă că vreunul din miniștri a fost rău intenționat. Pur și simplu a avut o altă viziune asupra sistemului, ceea ce până la un punct este absolut normal. În viață, însă, este importantă perspectiva, locul pe care stai și ceea ce vezi din acel loc. Aprioric nu putem suspecta pe nimeni de rea credință, de rea intenție, de incompetență managerială, etc. Dar, cu amendamentul că până la urmă există, totuși, unii care și-au dovedit incompetența la nivelul conducerii MEN”, este de părere Vârlan.

O altă mare problemă a a sistemului de învățământ este, în opinia Luminiței Vârlan, politizarea acestuia, lucru făcut de toate guvernările post-decembriste. „Că uneori a existat și șansa ca unul dintre miniștri să fie și o capacitate și să fie dedicat sistemului, să înțeleagă resorturile sale intime, asta e cu totul altceva. A fost vorba despre o întâmplare fericită, pentru că am avut și situații în care scaunul de ministru a fost ocupat și de persoane care n-au predat o oră la catedră și nu cunosc ce înseamnă învățământul preuniversitar.

În această situație, necunoscând în intimitate sistemul s-au făcut mari greșeli din neștiință”, a apreciat sursa citată. Este de partea „conservatorilor“, care cred că o altă mare greșeală este aceea de structurare a anul școlar de la trimestre la semestre și acum la module, lucru de natură a crea mari probleme, cu desele vacanțe intercalate între perioadele de studiu. Iar acestă situație rupe ritmul de învățare al copiilor.

Una dintre cele mai importante probleme este cea legată de rolul cadrului didactic care trebuie să transmită „cunoaștere, care nu înseamnă „stare de fericire”, de care se tot vorbește în ultima vreme. „Cred mai degrabă că rolul școlii nu trebuie să fie acela de a transmite fericire elevului, ci, mai degrabă, plăcere, bucurie. Cunoașterea este și ea un act subiectiv. Cred că în școală trebuie să cultivăm plăcerea intelectuală.

Una pe care o putem determina la copil prin insuflarea seriozității, prin conștientizarea la elev a necesității studiului temeinic, al perseverenței sau prin tot felul de resurse pe care un dascăl trebuie să le găsească. Până la urmă, trebuie să recunoaștem că există și o stare de mare presiune pe cadrele didactice, pentru că a fi pedagog, a fi specialist în domeniul tău de predare, a fi expert, a fi părinte, a fi filosof nu este la îndemâna oricui.

„Până la examen nu se pot face minuni”

Meseria de profesor este una vocațională, în care trebuie să te dedici altora. În sinteză, pot  aprecia că toate aceste schimbări de miniștri de care pomeneam au condus la o altă realitate de netăgăduit: aceștia nu au avut răgazul să-și pună în practică ideile, pe care nu le-au putut finaliza pentru că au fost schimbați. Pe de altă parte, există și un alt aspect, respectiv acela că nu toți miniștri au avut onestitatea de a recunoaște ce a făcut bine predecesorul său și au aruncat în sertar proiectele acestuia.

Fiecare a simțit nevoia să aducă un element de «originalitate»,  care nu știu cât bine a făcut sistemului”, a opinat Luminița Vârlan. Aceasta subliniază și faptul că perioada pandemică a însemnat o provocare la care sistemul de învățământ de la noi nu a făcut față. „Profesorii au fost puși în situația de a face față unei activități pentru care nu aveau pregătirea necesară, ca și în multe alte situații în care a fost nevoie să facă lucruri noi.

Ni se reproșează că noi, profesorii, nu avem abilitatea de a vedea în copil nu știu ce situație, de a fi anticipat nu știu ce criză sanitară. Au fost puse în cârca profesorului tot felul de însărcinări care nu țineau de domeniul său de activitate. Pe de altă parte, există și o anume reticență pe care ți-o dă vârsta de a intra în relație cu toate aceste device-uri, mai spune cadrul didactic, care adaugă și faptul că profesorul de Limba română trebuie să opereze cu afectivitate.

Cu sentimente, cu abilitatea de a crea o atmosferă emoțională, lucru imposibil de realizat atunci când lucrezi pe un calculator și trebuie să analizezi un text poetic, de exemplu. În opinia fostului inspecror școlar general este foarte dificil ca la ora la care mai vorbim să se remedieze multitudinea de deficiențe scoase la lumină de simulare, din cauza faptului că una este să așterni pe hârtie un plan remedial și alta e să reușești să-l aplici, cu rezultatele scontate.

„Este o chestine extrem de complicată. Problema este aceea de a găsi variantele de lucru pentru ameliorarea unei situații, prin adecvarea stilului de lucru la fiecare colectiv de elevi în parte. Măsura stadard de a face ore de pregătire suplimentară înseamnă în realitate de a vedea ce faci în acel timp și ce poți remedia. Nu poți face același lucru acolo unde media clasei e 5 cu ceea ce trebuie să faci la o clasă unde media este 7.

La fiecare clasă în parte trebuie făcut cu totul și cu totul altceva, pentru că până la examen nu se pot face minuni”, a concluzionat Luminița Vârlan, care a spus că o mare importanță în ecuația învățării o are clasica triadă: elev – cadru didactic – părinte, fiecare cu rolul său în procesul instructiv-educativ. Între acești trei factori trebuie să existe o înțelegere și o colaborare benefică scopului comun de formare a elevului, de transferare a unor experiențe comunicabile de la unii la ceilalți.