Primăriile se luptă cu amenzile aplicate pentru cerșetorie, prostituție, parcări

■ între timp, faptele se prescriu ■ n deciziile Curții Constituționale se bat cap în cap cu ale Curții de Justiție a UE ■ mai multe infracțiuni grave sunt prescrise, după cum fiecare judecător apreciază legislația în domeniu ■

Ambiguitatea legislației românești și efectele acesteia  reprezintă o temă recurentă în presă.  La 13 februarie 2018 scriam în ”Monitorul” că vreo trei dintre cei mai cunoscuți primari ai timpului, Lucian Micu de la Roman, Săbărel Roșu, de la Icușești și Emil Prisecaru, de la Bahna, se plângeau că este imposibil să colecteze contravențiile primite de femeile de moravuri ușoare, cauza constituind-o faptul că acestea ”migrau” , cel mai adesea, dintr-o localitate în alta, dintr-un județ în altul și, de regulă,  sfârșeau prin ”transferul” definitiv în rețelele de prostituție și proxenetism internaționale.

Se pune întrebarea care este cauza care a condus la aberații de genul celei amintite, ca una dintre cele mai mari”plăgi” a societății zilelor noastre, prostituția, strâns legată și de traficul de droguri, de alcoolism și tabacism, să demonstreze, fără putință de tăgadă, că nu doar ”România educată” a președintelui Klaus Iohannis ar fi eșuat, ci că întreaga societate românească este suferindă. Astfel societatea, și-a demonstrat nu numai inabilitatea în ceea ce privește legiferarea, ci, mai ales în imposibilitatea aplicării legii, nu doar în litera ei, ci și în spiritul acesteia. Mai mult, deciziile administrative necesare, inclusive la nivel de ordine de ministru, pot fi anulate în instanțe.

Între administrațiile financiare (ANAF) și primării exista/și există un ”ping-pong” continuu în a-și pasa responsabilitatea imposibilității de a încasa amenzile uriașe pe care aceste ”prestatoare de servicii amoroase” le acumulează în ”rolul” lor de la fisc. Și asta în condițiile în care bugetul are nevoie continuă de bani.

Ironia este că un fost candidat la primăria Piatra Neamț propusese legiferarea prostituției pentru a putea controla fenomenul și strângetaxe pentru stat. A fost îngropat sub un cor de fluierături indignate. În 2000, Olanda a legiferat profesia, deși stigma aplicată acesteia rămâne.

Numai la Primăria Roman şase persoane ar fi trebuit să achite, la vremea respectivă, amenzi de peste un miliard fiecare. În top 5 persoane cu sancţiuni pecuniare uriaşe se aflau şi două prostituate.

„(…) La prima, cunatumul e de 270.000 de lei, iar de la a doua 165.000 de lei şi nu putem face absolut nimic pentru a le încasa. Chiar dacă noi le cunoaştem identitatea şi «aria geografică» în care lucrează ele sînt persoane majore şi nu poţi acţiona asupra lor. Nu putem noi să-i impunem unei astfel de persoane unde să locuiască şi ce să facă. Conform prevederilor legale trebuie să existe acceptul acestora ca amenzile să fie transformate în muncă în folosul comunităţii. (?!?) Neavând nici bunuri personale, nu ai cum s-o constrângi să-şi plătească amenzile şi nici nu i le poţi transforma în ore de muncă. Până nu se schimbă legislaţia nu avem cum încasa aceste amenzi. Am întocmit chiar şi un top al amenzilor neîncasate. Avem şase persoane cu sancţiuni neîncasate de peste un miliard fiecare“ declara primarul de atunci,  Lucian Micu.

Sumele provenite din aceste restanţe sunt prinse în bugetul local ca neîncasate. Amenzi mari aveau și probabil au și acum şi cei care pe fondul consumului de alcool au provocat scandal în diverse locuri publice, mai sunt amenzi de circulaţie, pentru parcări ilegale, iar o parte din „posesorii“ de sancţiuni contravenţionale erau/ sunt în stare de detenţie.

Amenzile vin în dreptul unor amărîţi cărora nu ai ce le lua

Şi în mediul rural primarii se confruntau și se mai confruntă cu aceeaşi problemă. În comuna Bahna primarul de atunci, Emil Prisecaru,  se „lăuda“ cu o practicantă a celei mai vechi meserii din lume, care avea adunate, în ani de zile,  amenzi de vreo trei miliarde vechi. Conform declaraţiilor de atunci ale edilului șef  tînăra presta ”muncă voluntară” în domeniu,  pe centura și în interiorul orașului Ţăndărei, dar și în zona Kaufland la Roman.

La Icuşeşti, primarul Săbărel Roşu (între timp pensionat n.r) declara pentru ”Monitorul” că avea de încasat amenzi de 8 de miliarde vechi.

„ Amenzile vin în dreptul unor amărîţi cărora nu ai ce le lua. Avem de încasat din amenzi aproape opt miliarde lei vechi. Ele au fost aplicate pentru sustragere de lemn, prostituţie, scandaluri pe fondul consumului de alcool la domiciliu sau în locuri publice. Am aflat că o prostituată de loc din Rocna «lucrează» pe centura oraşului Focşani. A adunat amenzi de peste 150 milioane de lei vechi. Tot vin procese-verbale cu amenzi pe numele ei. De acasă nu ai ce îi lua. Am trimis la domiciliul ei tot felul de somaţii.Nu putem transforma aceste amenzi în muncă în folosul comunităţii, pentru că familia ei declară că n-a văzut-o de ani de zile şi nu ţine legătura cu ea. Cu ceilalţi încercăm să discutăm, dar amenzile sînt extraordinar de mari şi e limpede ca lumina zilei că nu le vom putea încasa niciodată“ a spus primarul de atunci al comunei Icuşeşti.

Un parlamentar declara atunci că, odată cu modificările Codului penal, în februarie 2014, practicarea prostituţiei nu mai este considerată infracţiune, ci doar contravenţie, astfel că amenzile continuă să se adune scriptic la primării, care se învârt în cercul vicios al imposibilităţii de a le colecta. Potrivit articolului 328 din vechiul Cod penal prostituţia era definită ca fapta persoanei care îşi procură mijloacele de existenţă practicînd în acest scop raporturi sexuale cu diferite persoane, faptă care se pedepsea cu închisoare de la trei luni la trei ani. În noul Cod Penal au rămas incriminate doar proxenetismul şi traficul de persoane în scopul exploatării sexuale.

Judeţele din Regiunea de Nord-Est, care sînt şi cele mai sărace din ţară, rămân o sursă pentru traficanții de carne vie.

Nu pare să se fi schimbat nimic între timp, nu-i așa?

Între timp, în același tipar, aflăm că la Neamț Gabriela Ivan, în vârstă de 39 de ani, din Roman, nu va executa pedeapsa aplicată pentru comiterea infracţiunilor de trafic de persoane şi proxenetism, fiind condamnată, în urmă cu mult timp, la 7 ani de închisoare. Și nici nu va plăti vreun șfanț din milioanele de lei amenzi contravenționale pentru că faptele s-au prescris.

Zilele trecute, judecătorii de la Tribunalul Neamţ au constatat că a intervenit prescripţia executării sancţiunii pentru infracţiunile comise, încă de când era minoră, în 2001-2002. Făcea parte dintr-o grupare care racola tinere, acestea erau duse în străinătate și obligate să practice prostituţia.

Cerșetorie, prostituție, parcări – toate sub aceeași pălărie

De la intrarea în vigoare, în 2019, a normelor privind Regulamentul General de Protecție a Datelor(GDPR) munca de colectare a amenzilor, de exemplu, e și mai dificilă. ”Amenzile acum nu mai sunt ținute pe categorii:de circulație, cerșetorie, prostituție, parcări, etc. Ele sunt evidențiate toate la grămadă, așa încât sunt și mai greu de colectat”, a declarat Mihai Bârjoveanu, șef Birou organizare evenimente la Primăria Roman.

Problema prostituției, ridicată la nivel de partid

Și primarul PNL al comunei Bahna,Gheorghe Pătrașcu,  este nemulțumit de faptul că primăriilor li s-a pus în cârcă și obligația de a colecta aceste amenzi, care nu pot fi strânse și grevează mult bugetele locale, până ajung să se prescrie. ”De 3 ani am reușit să scap de acea prostituată, de la care ne-au rămas amenzi necolectate de 30.000 lei. Se aciuase pe la o rudă și, când a venit să-și reînoiască buletinul, nu i-am mai dat adeverință. Eu am ridicat problema aceasta a amenzilor, pe care unii de dau și alții trebuie să le recupereze, și la nivel de partid”, a declarat primarul actual al comunei Bahna.

Dura lex, sed lex, deficiens lege

Luiza Moisescu, studentă  la Facultatea de Drept a Universității ”Titu Maiorescu” din București, realiza pe site-ul ServiciiJuridice.ro (28 august 2023),  un material sinteză de analiză, pe baza studierii mai multor decizii ale unor instanțe românești și internaționale de la Curtea de Justiție a UE, din care  rezultă cauza haosului general,  în ceea ce privește aplicarea, de către instanțe a actelor normative referitoare la prescripția unor fapte,  în practica judiciară din România.

”Ceea ce a reprezentat o adevărată lovitură a sistemului nostru de drept, a fost Decizia nr. 358 din 26 mai 2022 a CCR, prin care s-a statuat că <<deși Curtea Constituțională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidențiind reperele unui comportament constituțional pe care legiuitorul avea obligația să și-l însușească, aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca, o permisiune acordată de către instanța de contencios constituțional organelor judiciare,  de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripției răspunderii penale>> și, prin urmare s-a creat  un gol legislativ, în perioada dintre cele două decizii. Legiuitorul a modificat conținutul art. 155 alin. (1) al Codului penal, prin O.U.G. nr. 71 din 30 mai 2022. Acest lucru a dus la prescrierea răspunderii penale în numeroase dosare, din simplu fapt că actualul cod penal a rămas fără o reglementare concretă a vreunei cauze de întrerupere a prescripției”, demonstrează  studenta.

Continuând analiza actelor normative care reglementează prescripția, Luiza Moisescu se referă și la Hotărârea Curții de Justiție a UE în care se poate concluziona că cele două decizii ale CCR aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, prin urmare instanțele naționale au obligativitatea de a le lăsa neaplicate, în contextul supremației dreptului Uniunii față de dreptul național. Și atunci rămâne la latitudinea instanțelor de judecată să decidă cine are prioritate, de unde harbabura de care vorbeam.