Contactează-ne

Tribuna Nemțenilor

Primăria Piatra Neamţ, sub guvernarea celui de-al şaselea edil liberal consecutiv (PDL / PNL)

Știre publicată în urmă cu

în data de

Miercuri 28 octombrie, noii aleşi locali, primarul Andrei Carabelea şi consilierii aferenţi ai municipiului Piatra Neamţ, au depus jurământul, pentru a intra în atribuţiile mandatelor. După ceremonia depunerii jurământului, tânărul primar a ţinut să fixeze câteva jaloane ale intenţiilor lui viitoare, cu care vrea să ne facă să traversăm „o nouă etapă“. Merită să reţinem măcar cinci dintre aceste intenţii, pentru a avea ce comenta peste patru ani, despre cum a schiat printre jaloane.

  1. Noul şi tânărul primar ne mărturiseşte că „a câştigat acest mandat cu onestitate şi bună credinţă“. Privind scorul obţinut, eu unul zic că mandatul l-a câştigat cu mare noroc. A fost votat doar de 7.696 de pietreni, cu un entuziasm liberal redus, pe măsura tinereţii alesului. Majoritatea votanţilor săi au aplicat mai mult ştampila pe sigla PNL mai mult decât pe numele său, dovedind că nucleul dur al electoratului liberal s-a subţiat, dovadă a dezamăgirii produsă de guvernarea liberală timp de 20 de ani consecutivi a acestui municipiu. Se poate aprecia că mandatul obţinut a fost doar rodul fuzionării formaţiunii PACT cu PNL, din anul 2019. Andrei Carabelea era membru PACT, formaţiune năşită de Gheorghe Ştefan, care îl avea lider pe Sebastian Burduja. A fost infuzia de „onestitate“, pe care şi-a administrat-o PNL-ul în 2019, pentru a întineri rezerva de cadre.

  2. În seara zilei de 27 septembrie, după ce a fost declarat câştigător, Carabelea a promis că în primăria pe care o va conduce „nu vor exista sinecuri şi nepotism“. A fost declaraţia prin care Andrei Carabelea i-a pus la zid pe toţi primarii liberali de dinaintea lui, care au guvernat şi căpuşat primăria, până când a fost necesară intervenţia instanţelor. Pe internet, dintr-o poză gen „La nostra famiglia“, ne zâmbesc, încrezători în steaua lor, Andrei Carabelea, Sebastian Burduja, Mugur Cozmanciuc şi… Vasile Panaite. Din motive obiective, lipsesc din poză Gheorghe Ştefan şi Dragoş Chitic. Oricât s-ar dezice unii de alţii în PNL, nu-l pot contrazice pe domnul Carabelea când ne zugrăveşte etapa pe care ne-o promite, ca „o îmbinare perfectă dintre entuziasmul tinereţii şi previziunea celor mai înţelepţi“. Deşi este convins că „tinereţea nu este o virtute“, ne va demonstra că şi după patru ani se va relua această problemă.

  3. Andrei Carabelea ne promite că va lăsa în urma lui „un oraş mai curat, mai verde şi mai dezvoltat“. Referitor la curăţenia din oraş, noul primar atacă din interiorul PNL pe primarii liberali de dinaintea lui, arătând că aceştia nu au făcut mare lucru. Că aceştia au lăsat prea multă mizerie în urmă, care acum trebuie înlăturată. Proiectele înaintaşilor săi, cu containerizarea şi sortarea gunoiului, rămân poveşti de adormit copiii, deşi s-au cheltuit sume imense pentru aceasta. În ce priveşte dorinţa de a avea „un oraş mai verde“, cade pădurea pe noi domnule Carabelea. Sau vreţi să-l egalaţi pe primarul liberal N.N. Albu, care în perioada 1901-1904 a împădurit tot muntele Cozla? Ce a mai rămas de împădurit? Noul primar îşi doreşte un oraş mai dezvoltat, s-a pronunţat deja, anunţându-ne că „am găsit soluţii pentru proiecte mici de infrastructură“. Este înduioşătoare preocuparea noului primar pentru „mamele care nu au trotuare civilizate, pe care să îşi plimbe copiii“. În ce priveşte dorinţa de dezvoltare, să reţină noul primar că, singurele proiecte îndrăzneţe ale primarilor liberalii care l-au precedat au fost terenurile şi autorizaţiile acordate, fără discernământ, pentru dezvoltarea lanţurilor de supermarketuri, taman în zonele centrale ale micului nostru municipiu. Astfel, lucrătorii industriali au fost înlocuiţi cu lucrătorii comerciali.

  4. Noul primar ne-a anunţat încă din prima zi de mandat că „a identificat metode prin care să reducem povara datoriei publice“. Este vorba de datoria publică a înaintaşului său Gheorghe Ştefan, care ne-a îndatorat pentru 30 de ani, cu suma de 260 milioane euro. Anul acesta, pe când mai era încă în funcţie, primarul Dragoş Chitic ne anunţa victorios că s-a reuşit reducerea poverii datoriei doar la jumătate. Cealaltă jumătate o vom plăti sub guvernarea lui Andrei Carabelea şi a cui va mai urma. La depunerea jurământului pentru funcţia de primar la Sectorul 1 Bucureşti, Clotilde Armand a promis că va începe mandatul cu realizarea unui audit asupra gestiunii primăriei, realizate de către predecesor. Având în vedere „povara datoriei publice“ pusă în spinarea pietrenilor de către primarii de dinaintea sa, mă întreb de ce noul primar nu-şi începe mandatul cu un audit, ca să nu murim proşti.

  5. După investire, Andrei Carabelea ne anunţă că lansează o primă dezbatere publică asupra viitorului pârtiei de schi. Noul primar este şocat de costurile exploatării pârtiei de schi, pe care le suportă primăria la capitolul pierderi, deşi acestea erau previzibile de la început. Sub titulatura „pârtie de schi“ intră telegondola, telescaunul, iluminatul, tunurile de zăpadă şi activităţile aferente. La care se adaugă costurile inutilităţii construcţiei faraonice din vârful muntelui, prin care bate vântul. Marea frustrare a pietrenilor, înconjuraţi de culmile Cernegura, Cozla şi Pietricica, a fost absenţa unei pârtii de schi amenajată. În 1956 s-a inaugurat actuala pârtie de schi de pe Cozla. Această pârtie era utilizată doar de împătimiţi, deoarece nu beneficia de un mijloc mecanic pentru urcare, necesar schiorilor. În 2008, a fost inaugurată telegondola, care, după epuizarea primului val de curioşi, îşi plimbă cabinele goale pe deasupra oraşului. Dacă vrei să ajungi pe Cozla, trebuie să te duci tocmai la gară, drumul pietonal de urcare fiind puţin practicabil sau aglomerat de maşini care sunt lăsate să circule în voie. Din lipsă de predictibilitate, fostul primar a considerat că gara va furniza din vagoanele trenurilor de călători un număr însemnat de turişti doritori de telegondolă. Trenuri nu există, telescaunul a înţepenit şi ruginit de atâta nemişcare, banii s-au dus pe apa sâmbetei, iar noul primar ne întreabă ce părere avem despre viitorul pârtiei?. Să facem apel la istorie. Liberalul N.N. Albu, ales ca primar în 1901, a lansat proiectul amenajării Parcului Cozla. S-a început cu împădurirea muntelui golaş şi construirea drumului spre Cozla mică (Cercul Gospodinelor) a aleilor şi potecilor în toate direcţiile, până la Trei Coline, cu ziduri de sprijin a malurilor, cu podeţe, cu pavilioane şi spaţii de popas. Parcul a fost inaugurat pe 15 august 1904, devenind un atrăgător loc de promenadă şi de popas, atât pentru pietreni, cât şi pentru turişti. Ce s-a realizat în perioada construirii telegondolei, a transformat parcul într-un kitsch nefuncţional şi costisitor. Este de recunoscut faptul că există un contrast izbitor, neplăcut, între ceea ce a fost parcul după 1904 şi ce este astăzi. Pentru a ajunge să ne gândim la viitorul pârtiei, care poate funcţiona o lună sau două pe an, dacă ninge şi nu bate soarele, readuceţi parcul, domnule primar, la ceea ce a fost odată. Începeţi cu asta, pârtia să fie doar bonusul. Aveţi astfel şansa, ca la sfârşitul mandatului, să vi se plaseze un bustuleţ lângă cel al fostului Albu.

Citește știrea
Un comentariu

Un comentariu

  1. Mihai

    3 noiembrie 2020 at 8:59 AM

    Despre partie, Cozla, etc. Ar fi o mare greseala sa se renunte la aceste instalatii, care oricum vor trebui platite. Ideea cu partia si transportul pe cablu nu a fost rea. Dar in loc sa se faca un parteneriat public privat, s-a facut totul pe banii primariei, la costuri cel putin duble, ca asa costa in Romania lucrarile finantate din bani publici, din motivele care le stiti (furt, sinecurism, incompetenta etc.). Ce este de facut? Finalizarea cladirii de la statia de sus a telegondolri (hotel, sala de nunți etc
    ) pentru ca cetățeanul sa aiba motive de a urca pe munte. Organizarea de evenimente acolo (chiar un banal târg de imbracaminte-incaltaminte). Asigurarea apei pentru zăpada artificială din sursa ieftina (exemplu din Cuiejdi) cu un rezervor de altitudine, si nu la pretul umflat de la Apaserv. Orice inițiativă privată care să atragă lumea pe munte (stana, tiroliana, plimbare cu cai, atv-uri, certuri aline etc.). Repararea drumului pe Cozla e necesară, dar daca asta va duce la transformarea varfului de munte intr-o imensa parcare, mai bine nu!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

Cronica pisălogului. Puţină matematică

Știre publicată în urmă cu

în data de

Constantin Bîrjoveanu (1934 – 2000), scriitor, pictor, caricaturist şi vorbitor de esperanto dădea viaţă, cu ceva ani în urmă, unor tablete umoristice publicate în hebdomadarul vremii, Gazeta de Roman. În numărul de astăzi iată o altă cronică intitulată Puţină matematică, care aduce în discuţie, cu fină ironie, tare ale societăţii post decembriste, legate de: sărăcie, şomaj, turism comercial, corupţie, troc, nemulţumiri cotidiene, etc.

Problema nr.1: În speranţa că va face rost de gologani să plece la turci, să-şi aducă fitil de lampă şi cauciucuri de bicicletă, ca să-şi pună „calul pe picioare“, moş Alecu, agricultorul, care zicea odată că feciorul lui, care e profesor, l-a făcut de tot rîsul, că a cerut gologani de la elevi, ca să le pună notă mare, a adus la tîrg un ţuhal de grăunţe şi s-a aşezat în piaţă la o tarabă, la care se găsea cu nişte morcov şi moş Barbu, zarzavagiul, care are doi gineri şomeri, ce au fost daţi afară deşi erau pricepuţi şi harnici, că-n locul lor au rămas doi beţivani care cînd fac 2 şi 3 ba chiar şi la schimbul unu, aduc la fabrică ţuică de n-are poliţia atîtea fiole să-i depisteze pe toţi acei care susţin că cei doi sînt oameni de nădejde, oameni de neînlocuit.

Pentru că taraba era mare a încăput cu un coşuleţ şi moş Costică, ciobanul, pe care – la fel ca şi ceilalţi – nu îl ocoleau grijile, că a jucat şi el la FOX, şi acum, o mare parte din economiile lui s-au dus pe apa Sîmbetei. Cum oamenii buni se împacă, l-au primit lîngă ei şi pe moş Dumitru, coşărcarul, că n-avea altă marfă decît un coş de nuiele. El era cel mai mulţumit din toţi că era învăţat cu sărăcia şi acum o duce bine.

Cum clienţii nu se prea dădeau în vînt după marfa lor că lumea n-are bani, domnule, acesta-i adevărul, fiecare a cumpărat marfa unuia din a celorlalţi, dar moş Barbu care cumpărase coşul de nuiele, găsindu-i o hibă, a făcut schimb cu moş Alecu, care şi el cumpărase ceva. Moş Costică, ciobanul, nemulţumit şi el de marfa pe care o cumpărase, a propus să facă schimb cu oricare dintre ceilalţi, numai să nu i se dea grăunţe că n- are găini, că i le-a furat într-o noapte. Şi schimbul s-a făcut.

Acum, dacă nu aveţi pe cap destule probleme, socotiţi şi dumneavoastră: 1. Cu ce marfă s-a întors acasă fiecare dintre cei patru? 2. De ce nu şi-a cumpărat moş Alecu cauciucuri de la Auto-Moto- Velo? 3. De ce au fost daţi în şomaj ginerii lui moş Barbu?

N. Red.: Rubrică susţinută de Cabinetul parlamentar al senatorului PNL, Eugen Nazarie Ţapu

Citește știrea

Actualitate

Autostrada Unirii – mic „îndreptar“ pentru politicienii care bat câmpii pe acest subiect

Știre publicată în urmă cu

în data de

Dacă până la Revoluţie, orice curiozitate despre autostrăzile din România ne-am satisfăcut-o parcurgând tronsonul de 100 kilometri dintre Bucureşti şi Piteşti, astăzi, prinzând gust de Europa, am vrea să intrăm în autostradă direct din ogradă.

Fiind firesc să ne dorim şi o astfel de fantezie, ne mirăm din ce în ce mai mult şi mai zgomotos de ce guvernanţii noştri nu au fost cu dare de mână, când au aprobat bugetele pentru autostrada Iaşi – Târgu Mureş, numită Autostrada Unirii pentru noi, sau A – 8 pentru europeni.

În perioada anilor 1990 – 2004, nişte miniştri ai Transporturilor, precum Traian Băsescu şi Miron Mitrea, ne dăscăleau că, având în vedere traficul rutier redus, România nu prea are nevoie de autostrăzi şi să fim noi capabili să menţinem viabile drumurile realizate de regimul Ceauşescu.

Ulterior, Miron Mitrea şi-a reconsiderat poziţia, susţinând că România este pregătită să-şi amenajeze câteva sute de kilometri de drumuri expres, cu care să facă apoi tranziţia către autostrăzi. Drumul expres Bucureşti – Suceava este debutul Moldovei spre autostrăzi. Odată cu preaderarea României la Uniunea Europeană, am fost obligaţi să ne conectăm la reţeaua de coridoare rutiere europene, începând să încropim autostrăzi din capete de câte 20-30 de kilometri, cu care s-au fudulit toţi guvernanţii, şi de stânga şi de dreapta, tăind tot atâţia kilometri de panglici tricolore, în prezenţa fanfarelor şi a folcloristelor. Moldova, de la Dorohoi şi până la Vrancea, s-a văzut îndreptăţită să-şi manifeste public frustrarea, nebeneficiind de nici o tăiere de panglică, cu excepţia metrului de autostradă, construit în grădina sa, de un moldovean mai hâtru.

În anul 2007, cu ocazia aderării la UE, s-a dispus realizarea unui studiu de prefezabilitate privind traseul autostrăzii A – 8, supranumită şi Autostrada Uniri, menită să lege Moldova de Transilvania, şi mai departe, de Europa.

Istoricul unei autostrăzi, de la o mare investiţie, la o mare afacere imobiliară

În mai toate ţările democratice, construcţia de autostrăzi este şi o sursă de îmbogăţire a unor indivizi, căpuşaţi pe lângă aceste mari proiecte de infrastructură.

Cum România este pe cale de a deveni o ţară democratică, modelul căpuşării a fost preluat din mers, fiind perfecţionat de la o guvernare la alta, sub toate partidele. Studiul de prefezabilitate a traseului Autostrăzii Unirii a fost desenat peste dealuri, munţi şi câmpii, în 2007.

Dar, ca orice autostradă care se respectă, la schimbarea unui guvern sau a unui ministru la Transporturi, studiul de fezabilitate întocmit de cel care pleacă, unul plătit cu bani grei de la buget, este considerat prost întocmit, de către cel care se instalează.

Astfel, în 2009, noul guvern PD-L instalat a decis întocmirea unui nou studiu de fezabilitate pentru Autostrada Unirii, cu scopul declarat că vrea să fie mai bine întocmit. Adică , pentru a i se reconfigura traseul, spre îndestularea propriei clientele de partid.

Un studiu de fezabilitate este spionat încă din faza de proiect, pentru ca samsarii imobiliari să achiziţioneze din timp terenurile de pe traseul prefigurat, pe care să le revândă apoi statului la preţuri mult mai mari. Se derulează astfel ample şi obscure operaţiuni de achiziţionare de terenuri, care trebuie să intre în caruselul exproprierilor pe bani grei, urmărite de noii guvernanţi şi de clientela lor politică.

Refacerea studiilor de fezabilitate pentru autostrăzi a fost unul din principalele mecanisme care au provocat tergiversarea construcţiei de autostrăzi din România, printre care şi Autostrada Unirii. Dacă un guvern instalat ar rezista mai mult de o legislatură, am avea mai multe şanse să avem ceva autostrăzi finalizate. D

ar în ultima vreme, România a avut parte de câte 2-3 guverne în patru ani şi în lipsa unui consens naţional, slabe şanse avem să tăiem panglica la vreo autostradă.

Referendumul naţional, singura şansă de a avea repede autostrăzi în România

La data de 24 ianuarie 2013, de ziua Micii Uniri, premierul Victor Ponta l-a mandatat pe ministrul Transporturilor, liberalul Relu Fenechiu să se ocupe nemijlocit de Autostrada Unirii. După arestarea lui Relu Fenechiu de către DNA, responsabilitatea construirii a preluat-o noul ministru Dan Şova, care în buna tradiţie, hotărăşte refacerea studiului de fezabilitate, defalcându-l pe trei tronsoane distincte.

Aceste noi studii vor costa între 22 şi 27 milioane de euro. Licitaţia este deschisă în februarie 2015 şi studiul este lansat în 12 aprilie 2016. În martie 2017, Contractul studiului este blocat de Curtea de Conturi şi de către DNA. Strategia de implementare a proiectului Autostrăzii Unirii, a fost inclusă în Master Planul General de Transport din 2016, care s-a depus la Comisia Europeană, pentru avizarea executării celor 290 de kilometri.

Deoarece costul autostrăzii era estimat la exorbitanta sumă de peste 9 miliarde de euro, adică la 30 de milioane de euro per kilometru, cu mult mai mult decât preţurile practicate în Europa, acesta era descurajant de prohibitiv pentru orice guvernant, fie el pesedist, liberal sau userist. În consecinţă, costurile ridicate şi lipsa unei finanţări certe, au impus în mod obiectiv abandonarea proiectului pentru o perioadă.

Pentru a avea certitudinea finanţării, nu era suficientă doar voinţa politică a unei guvernări, ci de voinţa conjugată a tuturor forţelor politice din Parlament. Pe data de 7 noiembrie 2018, cu o largă majoritate, Parlamentul aprobă proiectul de Lege privind construirea Autostrăzii Unirii. Este o premieră naţională, când construcţia unei autostrăzi este aprobată prin lege. Intenţia legii respective nu este însă de a stabili şi un termen de finalizare a Autostrăzii Unirii, ceea ce ne sugerează că ritmul lucrărilor şi al finanţărilor rămâne la latitudinea oricărui guvern, indiferent care ar fi instalat.

Legea prevede că lucrările pot fi finanţate de la bugetul de stat, din credite externe, din fonduri europene nerambursabile şi/sau prin parteneriat public privat (PPP). Guvernul PSD, a agreat varianta PPP şi a lansat procedurile de realizare. În noiembrie 2019, guvernul pesedist este înlocuit cu guvernul liberal condus de Ludovic Orban. Se reînnoadă caruselul intereselor şi Guvernul Orban, cu acelaşi zel tradiţional, blochează procedurile PPP demarate, ordonând o nouă revizuire a studiului de fezabilitate, spre satisfacţia propriei clientele de partid.

În anul 2020, ministrul Transporturilor, liberalul Lucian Bode, preconiza finalizarea Autostrăzii Unirii în anul 2027, dacă guvernul nu se schimbă, ceea ce ne sugera că liberalii ar trebui să guverneze până în 2027, dacă vrem neapărat să avem autostradă. Astăzi, lucrarea privind revizuirea studiului de fezabilitate zace împotmolită la proiectantul din Madrid, care reclamă că nu are resursele necesare pentru a lucra cu o viteză optimă şi a depune lucrarea în termen.

Graţie guvernului, Autostrada Unirii nu are şanse la fondurile Europene

Preţul prohibitiv al autostrăzii ne-ar îndreptăţi să sperăm că astfel de lucrare ar putea fi realizată cu fonduri europene, chiar dacă acestea nu sunt nerambursabile. Pandemia ne-a oferit şansa unei oportunităţi, aceea de a beneficia de Planul European de Redresare şi Rezilienţă, un fel de nou Plan Marchall, în care trebuie să restituim toţi banii primiţi ca împrumut.

Nu rămânea decât ca guvernele României să includă în varianta internă PNRR (Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă), realizarea obiectivului Autostrăzii Unirii, pe care să-l înainteze Comisiei Europene pentru avizare. Guvernul Orban nu s-a dovedit capabil de a întocmi un astfel de plan, şi nici Guvernul Cîţu nu este mai breaz. Ca să se ajungă până la urmă la vorba deputatului Iulian Bulai: „de vină este pesedeul, că nu avem autostradă“.

Acest PNRR, în care trebuia inclusă şi Autostrada Unirii, ar trebui să primească şi girul Parlamentului, pentru a deveni operă comună şi obligatorie pentru toate forţele politice. Implicarea Parlamentului în elaborarea PNRR este refuzată cu obstinaţie de guvern şi preşedinţie, acest refuz fiind deja semnul unui eşec previzibil.

Proaspăt instalat ca ministru al Transporturilor, Cătălin Drulă ne asigură că poate la finele anului 2021 se vor scoate la licitaţie două capete de autostradă, unul de 23 km dinspre Târgu Mureş şi unul de 24 km, dinspre Târgu Neamţ. Capete pe care ar dori să le introducă în PNRR, ca să ni le aprobe Bruxelles-ul. Întrebat, ce şanse are România de a introduce Autostrada Unirii în PNRR, comisarul european penntru economie, Paolo Gentilioni a dat un răspuns care în traducere românească ne duce cu gândul la Paşte. Adică, la Paştele cailor.

Citește știrea

Actualitate

Cronica pisălogului. Iorgu de la Expres

Știre publicată în urmă cu

în data de

După Revoluţia din decembrie ’89, Constantin Bîrjoveanu (1934- 2000), scriitor, pictor, caricaturist şi vorbitor de esperanto dădea viaţă unor tablete umoristice publicate în hebdomadarul vremii, Gazeta de Roman. În numărul de astăzi, o altă cronicuţă intitulată „Iorgu de la Expres“, care descrie fidel atmosfera din străvechea Gară Roman, cu forfota ei de altădată, cu lumea pestriţă care o şi o mai populează. Poate azi ceva mai pustie ca altădată, din cauza circulaţiei mai reduse a trenurilor pe Căile Ferate Române, intrate şi ele într-o stare de decădere, ca atîtea alte activităţi din „Românica“ postdecembristă.

Nod de cale ferată. Lume pestriţă, geamantane, genţi de voiaj, buccele, saci, forfotă, hoţi de buzunare,de bagaje,de inimi, ziare, fotografii deocheate, trenuri care pleacă şi vin, alba-neagra, Carpaţi la tarabă şi un bufet de-i zice „Expres“. Intru. Acadele, televizor color, rom, rachiu de mere, gumă americană, cicolată turcească, siropuri greceşti şi un barman tînăr de-i zice Iorgu.

De unde ştiu? Cînd a plecat din local o doamnă tînără, blondă, belă şi bine făcută, care între două trenuri a ţinut să vadă Twin Peaks-ul, tînărul i-a şoptit: „Dacă aveţi probleme cu borfaşii pe peron, să ziceţi că sînteţi mătuşa lui Iorgu de la Expres!“. După ce mi-am băut suta în tihnă, ca să trag de timp, mi-am luat valiza ş-am plecat.

Într-un con de umbră şi singurătate, doi indivizi vin la mine, c-o fi, c-o păţi, că-s bătrîn, şi nici una nici alta pun mîna pe bagaj ca să mă ajute, chipurile, să mă duc la tren. I-am mirosit. Cred că mă urmăriseră din local, unde un consumator spusese despre o mare personalitate, că face parte dintre primii douăzeci de bogătaşi ai ţării şi ca să nu mă las mai prejos (aşa-i cînd te mănîncă limba) m-am lăudat că şi eu fac parte din primii 13 milioane de bogătaşi. S-or fi gîndit săracii- săraci să fie de păcate – că vor da lovitura. Pînă în noaptea aceea n-am ştiut că pot juca şi teatru.

Calm, cu o uşoară tentă de recunoştinţă în glas, zic: „Nu vă deranjaţi, băieţi, vine imediat să mă ajute nepotul meu, că eu sînt moşul lui Iorgu de la Expres“. Extraordinar! Cei doi s-au volatilizat cît ai zice peşte. Dacă treceţi vreodată pe acolo, să nu care cumva să vă lăudaţi că aţi mîmcat cartofi! Şochează, bate la ochi: Acesta-i plin de bani! Şi dacă totuşi aveţi probleme, nu uitaţi: „Iorgu de la Expres!“

N. R.: Rubrică realizată cu sprijinul Cabinetului parlamentar al senatorului PNL, Eugen Nazarie Ţapu

Citește știrea

Trending