Contactează-ne

Tribuna Nemțenilor

Primăria Piatra Neamţ, sub guvernarea celui de-al şaselea edil liberal consecutiv (PDL / PNL)

Știre publicată în urmă cu

în data de

Miercuri 28 octombrie, noii aleşi locali, primarul Andrei Carabelea şi consilierii aferenţi ai municipiului Piatra Neamţ, au depus jurământul, pentru a intra în atribuţiile mandatelor. După ceremonia depunerii jurământului, tânărul primar a ţinut să fixeze câteva jaloane ale intenţiilor lui viitoare, cu care vrea să ne facă să traversăm „o nouă etapă“. Merită să reţinem măcar cinci dintre aceste intenţii, pentru a avea ce comenta peste patru ani, despre cum a schiat printre jaloane.

  1. Noul şi tânărul primar ne mărturiseşte că „a câştigat acest mandat cu onestitate şi bună credinţă“. Privind scorul obţinut, eu unul zic că mandatul l-a câştigat cu mare noroc. A fost votat doar de 7.696 de pietreni, cu un entuziasm liberal redus, pe măsura tinereţii alesului. Majoritatea votanţilor săi au aplicat mai mult ştampila pe sigla PNL mai mult decât pe numele său, dovedind că nucleul dur al electoratului liberal s-a subţiat, dovadă a dezamăgirii produsă de guvernarea liberală timp de 20 de ani consecutivi a acestui municipiu. Se poate aprecia că mandatul obţinut a fost doar rodul fuzionării formaţiunii PACT cu PNL, din anul 2019. Andrei Carabelea era membru PACT, formaţiune năşită de Gheorghe Ştefan, care îl avea lider pe Sebastian Burduja. A fost infuzia de „onestitate“, pe care şi-a administrat-o PNL-ul în 2019, pentru a întineri rezerva de cadre.

  2. În seara zilei de 27 septembrie, după ce a fost declarat câştigător, Carabelea a promis că în primăria pe care o va conduce „nu vor exista sinecuri şi nepotism“. A fost declaraţia prin care Andrei Carabelea i-a pus la zid pe toţi primarii liberali de dinaintea lui, care au guvernat şi căpuşat primăria, până când a fost necesară intervenţia instanţelor. Pe internet, dintr-o poză gen „La nostra famiglia“, ne zâmbesc, încrezători în steaua lor, Andrei Carabelea, Sebastian Burduja, Mugur Cozmanciuc şi… Vasile Panaite. Din motive obiective, lipsesc din poză Gheorghe Ştefan şi Dragoş Chitic. Oricât s-ar dezice unii de alţii în PNL, nu-l pot contrazice pe domnul Carabelea când ne zugrăveşte etapa pe care ne-o promite, ca „o îmbinare perfectă dintre entuziasmul tinereţii şi previziunea celor mai înţelepţi“. Deşi este convins că „tinereţea nu este o virtute“, ne va demonstra că şi după patru ani se va relua această problemă.

  3. Andrei Carabelea ne promite că va lăsa în urma lui „un oraş mai curat, mai verde şi mai dezvoltat“. Referitor la curăţenia din oraş, noul primar atacă din interiorul PNL pe primarii liberali de dinaintea lui, arătând că aceştia nu au făcut mare lucru. Că aceştia au lăsat prea multă mizerie în urmă, care acum trebuie înlăturată. Proiectele înaintaşilor săi, cu containerizarea şi sortarea gunoiului, rămân poveşti de adormit copiii, deşi s-au cheltuit sume imense pentru aceasta. În ce priveşte dorinţa de a avea „un oraş mai verde“, cade pădurea pe noi domnule Carabelea. Sau vreţi să-l egalaţi pe primarul liberal N.N. Albu, care în perioada 1901-1904 a împădurit tot muntele Cozla? Ce a mai rămas de împădurit? Noul primar îşi doreşte un oraş mai dezvoltat, s-a pronunţat deja, anunţându-ne că „am găsit soluţii pentru proiecte mici de infrastructură“. Este înduioşătoare preocuparea noului primar pentru „mamele care nu au trotuare civilizate, pe care să îşi plimbe copiii“. În ce priveşte dorinţa de dezvoltare, să reţină noul primar că, singurele proiecte îndrăzneţe ale primarilor liberalii care l-au precedat au fost terenurile şi autorizaţiile acordate, fără discernământ, pentru dezvoltarea lanţurilor de supermarketuri, taman în zonele centrale ale micului nostru municipiu. Astfel, lucrătorii industriali au fost înlocuiţi cu lucrătorii comerciali.

  4. Noul primar ne-a anunţat încă din prima zi de mandat că „a identificat metode prin care să reducem povara datoriei publice“. Este vorba de datoria publică a înaintaşului său Gheorghe Ştefan, care ne-a îndatorat pentru 30 de ani, cu suma de 260 milioane euro. Anul acesta, pe când mai era încă în funcţie, primarul Dragoş Chitic ne anunţa victorios că s-a reuşit reducerea poverii datoriei doar la jumătate. Cealaltă jumătate o vom plăti sub guvernarea lui Andrei Carabelea şi a cui va mai urma. La depunerea jurământului pentru funcţia de primar la Sectorul 1 Bucureşti, Clotilde Armand a promis că va începe mandatul cu realizarea unui audit asupra gestiunii primăriei, realizate de către predecesor. Având în vedere „povara datoriei publice“ pusă în spinarea pietrenilor de către primarii de dinaintea sa, mă întreb de ce noul primar nu-şi începe mandatul cu un audit, ca să nu murim proşti.

  5. După investire, Andrei Carabelea ne anunţă că lansează o primă dezbatere publică asupra viitorului pârtiei de schi. Noul primar este şocat de costurile exploatării pârtiei de schi, pe care le suportă primăria la capitolul pierderi, deşi acestea erau previzibile de la început. Sub titulatura „pârtie de schi“ intră telegondola, telescaunul, iluminatul, tunurile de zăpadă şi activităţile aferente. La care se adaugă costurile inutilităţii construcţiei faraonice din vârful muntelui, prin care bate vântul. Marea frustrare a pietrenilor, înconjuraţi de culmile Cernegura, Cozla şi Pietricica, a fost absenţa unei pârtii de schi amenajată. În 1956 s-a inaugurat actuala pârtie de schi de pe Cozla. Această pârtie era utilizată doar de împătimiţi, deoarece nu beneficia de un mijloc mecanic pentru urcare, necesar schiorilor. În 2008, a fost inaugurată telegondola, care, după epuizarea primului val de curioşi, îşi plimbă cabinele goale pe deasupra oraşului. Dacă vrei să ajungi pe Cozla, trebuie să te duci tocmai la gară, drumul pietonal de urcare fiind puţin practicabil sau aglomerat de maşini care sunt lăsate să circule în voie. Din lipsă de predictibilitate, fostul primar a considerat că gara va furniza din vagoanele trenurilor de călători un număr însemnat de turişti doritori de telegondolă. Trenuri nu există, telescaunul a înţepenit şi ruginit de atâta nemişcare, banii s-au dus pe apa sâmbetei, iar noul primar ne întreabă ce părere avem despre viitorul pârtiei?. Să facem apel la istorie. Liberalul N.N. Albu, ales ca primar în 1901, a lansat proiectul amenajării Parcului Cozla. S-a început cu împădurirea muntelui golaş şi construirea drumului spre Cozla mică (Cercul Gospodinelor) a aleilor şi potecilor în toate direcţiile, până la Trei Coline, cu ziduri de sprijin a malurilor, cu podeţe, cu pavilioane şi spaţii de popas. Parcul a fost inaugurat pe 15 august 1904, devenind un atrăgător loc de promenadă şi de popas, atât pentru pietreni, cât şi pentru turişti. Ce s-a realizat în perioada construirii telegondolei, a transformat parcul într-un kitsch nefuncţional şi costisitor. Este de recunoscut faptul că există un contrast izbitor, neplăcut, între ceea ce a fost parcul după 1904 şi ce este astăzi. Pentru a ajunge să ne gândim la viitorul pârtiei, care poate funcţiona o lună sau două pe an, dacă ninge şi nu bate soarele, readuceţi parcul, domnule primar, la ceea ce a fost odată. Începeţi cu asta, pârtia să fie doar bonusul. Aveţi astfel şansa, ca la sfârşitul mandatului, să vi se plaseze un bustuleţ lângă cel al fostului Albu.

Citește știrea
Un comentariu

Un comentariu

  1. Mihai

    3 noiembrie 2020 at 8:59 AM

    Despre partie, Cozla, etc. Ar fi o mare greseala sa se renunte la aceste instalatii, care oricum vor trebui platite. Ideea cu partia si transportul pe cablu nu a fost rea. Dar in loc sa se faca un parteneriat public privat, s-a facut totul pe banii primariei, la costuri cel putin duble, ca asa costa in Romania lucrarile finantate din bani publici, din motivele care le stiti (furt, sinecurism, incompetenta etc.). Ce este de facut? Finalizarea cladirii de la statia de sus a telegondolri (hotel, sala de nunți etc
    ) pentru ca cetățeanul sa aiba motive de a urca pe munte. Organizarea de evenimente acolo (chiar un banal târg de imbracaminte-incaltaminte). Asigurarea apei pentru zăpada artificială din sursa ieftina (exemplu din Cuiejdi) cu un rezervor de altitudine, si nu la pretul umflat de la Apaserv. Orice inițiativă privată care să atragă lumea pe munte (stana, tiroliana, plimbare cu cai, atv-uri, certuri aline etc.). Repararea drumului pe Cozla e necesară, dar daca asta va duce la transformarea varfului de munte intr-o imensa parcare, mai bine nu!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

Din ciclul „Marile gogoşi ale actualilor guvernanţi“ (II): Gogoaşa cu 80 de miliarde de euro de la UE s-a dezumflat la 30,5 miliarde

Știre publicată în urmă cu

în data de

Pe toată perioada pandemiei, preşedintele Klaus Iohannis ne-a tot dus de căpăstru, că „o să paşti murgule iarbă verde“, promiţând că vom primi moca de la UE suma de 80 miliarde de euro, cu care „Guvernul său“ va pune în mişcare Mecanismul de Redresare şi Rezilienţă. Pe baza sumei ăsteia, liberalii ne promiteau raiul pe pământul României, care nu putea fi instalat decât de ei, dacă puneau mâna pe bani.

Despre cele 80 de miliarde de euro ne cântau mandoliniştii liberali imnuri de slavă închinate lui Iohannis, pentru că le-ar fi obţinut pentru România „negociind“ la sânge, zile şi nopţi la rând, fără week-end. Bineînţeles că negocierea a fost o gogoaşă, menită să justifice deplasarea preşedintelui pentru poză la Bruxelles.

Deşi suma de 80 de miliarde a intrat în serialul „Poveşti de adormit copii, liberalii, precum deputatul Laurenţiu Leoreanu, ne prostesc servindu-ne cu o nouă gogoaşă cum că, citez „datorită implicării susţinute a preşedintelui Klaus Iohannis, a Guvernului Orban, dar şi a europarlamentarilor PNL, România va beneficia de o alocare de 30,5 miliarde de euro pentru relansarea economiei“.

Aşa de mult s-au implicat liberalii, că de la 80 de miliarde cifra a scăzut la 30 miliarde, din care jumătate trebuie să o rambursăm. Mai bine nu se implicau. Ce nu au curaj să ne spună aceşti liberali este faptul că pentru a primi aceşti bani guvernele de dreapta instalate după noiembrie 2019, trebuiau să trimită Comisiei Europene un Plan Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR), pentru a fi aprobat.

PNRR a fost trimis, dar a fost respins ca fiind lipsit de valoare, pentru a fi refăcut. Dacă PNRR refăcut de isteţii Guvernului Cîţu va fi considerat satisfăcător, poate vom primi pe el patru miliarde de euro care se vor risipi ca praful de pe toba bubuitoare a promisiunilor noii guvernări. După cum cei 80 de miliarde s-au dus pe apa Sâmbetei, cea a promisiunilor deşarte, pe aceeaşi apă se va duce şi suma de 30,5 miliarde de euro.

Dacă în 2019, sub guvernarea PSD, România redusese gradul de îndatorare la 35,4% din PIB, acum, după ce Cîţu ne-a îndatorat, pentru nu ştim ce, cu 27 miliarde de euro, gradul de îndatorare aproape s-a dublat. Transparenţa guvernamentală este atât de opacă, încât nu se poate desluşi pe ce s-au cheltuit aceşti bani împrumutaţi, pe care va trebui să-i restituim din buzunarele noastre.

Gogoaşa „României normale“ este plină de curbe de sacrificiu

Trebuie să ne intre bine în cap, că orice guvern de dreapta nu ne poate oferi decât austeritate, drumul României fiind presărat cu curbe de sacrificiu. Pe un drum plin de curbe de sacrificiu, economia nu poate prinde niciodată viteză.

După Guvernele Ciorbea şi Radu Vasile au urmat guvernele Boc, Cioloş, Orban şi Cîţu. Fiecare dintre aceste guverne de dreapta au lăsat în urmă datorii publice mult mai mari şi căderi economice, deşi au făcut uz de curbe de sacrificiu prin tăieri salariale sau plafonări de salarii şi pensii.

În plină pandemie, când guvernanţii noştri erau sub presiunea coronavirusului, aceştia nu pridideau cu osanalele la adresa corpului medical, pe care îl ridicaseră la rangul de eroi ai neamului. Acum, dirijaţi de limitele ochelarilor de cal ai ideologiei lor de dreapta, guvernanţii şi-au propus să taie sporurile medicilor şi personalului sanitar, acordate pentru condiţii periculoase sau de suprasolicitare neuropsihică.

În extenso, toată polologhia tăierilor salariale sau a plafonării pensiilor este coordonată de ministrul Muncii, această Raluca Turcan, cu care am căzut din lac în puţ, dacă ţinem seama că nivelul priceperii ei în ce priveşte munca, salariile şi pensiile nu depăşeşte genunchiul broaştei. Tăierea transportului gratuit pe CFR pentru studenţi nu s-a făcut din raţiuni bugetare, pentru că suma nu reprezenta mai mult de 0,01% din PIB.

Suma reprezenta o gură de oxigen pentru CFR călători, care se scaldă între insolvenţă şi faliment. Nicăieri în lume, transportul de călători pe calea ferată nu este rentabil şi de aceea, acest transport trebuie subvenţionat de către stat, prin acordare de facilităţi. În UE, subvenţionarea directă este interzisă şi guvernul PSD găsise forma de subvenţionare prin acordarea de transport gratuit studenţilor şi implicit o formă de ajutor bănesc acordat familiilor acestora.

Raţiunea tăierii transportului gratuit oferit studenţilor a fost că această facilitate, fiind acordată de PSD, trebuia anulată. Întrebat de ce taie transportul, premierul Cîţu a oferit o explicaţie ideologică nu financiară. Şi anume că un guvern de dreapta nu oferă gratuităţi, aşa că desfiinţează CFR , sau le vinde.

După guvernanţii de astăzi, o „Românie normală“ nu poate fi construită decât pe avize negative

Vineri 19 februarie, Guvernul Cîţu a încheiat o rundă de ciondăneli între PNL şi USR – PLUS şi a aprobat proiectele de buget pentru anul 2021. Aceste proiecte de buget au primit avize negative din partea Consiliului Economic şi Social (CES), ceea ce l-a făcut pe Cîţu să acuze instituţia de pesedism.

Ofuscat că aceste bugete nu sunt apreciate ca operă de artă în materie, Cîţu a acuzat CES-ul că, în perioada anilor 2017-2019, a avizat pozitiv bugetele PSD-ului, care a distrus România, una pe care el trebuie s-o „refacă din temelii“. După mintea Cîţului, creşterea economică a României, de 4-5 % în perioada 2017-2019, poate fi definită ca distrugere, iar creşterea propusă de el pentru anul 2021, de circa 4% este adevăratul progres.

Făcând recurs la istorie, aflăm cu uşurinţă că premierul Cîţu minte, aşa cum respiră. Pentru că în anul 2018, bugetele au fost avizate negativ de către CES. Ministrul Justiţiei, Ion Stelian, această „somitate în drept“, care şi-a făcut ucenicia ca deputat în Parlament, în perioada 2016-2020 şi-a văzut visul cu ochii. A terminat de scris proiectul de lege privind desfiinţarea Secţiei de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie, pe care un guvern îngenuncheat de coaliţia cu USR – PLUS l-a aprobat în noaptea zilei de joi 18 februarie.

Plin de importanţă, imberbul ministru a ieşit imediat pe post, trâmbiţându-şi victoria, pe care a numit-o pompos „un pas spre normalitate“. Adică fabricarea dosarelor penale pentru judecători, din nou de către procurorii DNA, este considerată „normalitate“ de către noul ministru. Pentru desfiinţarea SIIJ, Ion Stelian nu are decât o singură justificare, că această secţie a fost înfiinţată de către PSD şi că ei, useriştii şi-au inclus-o în program, încă de la înfiinţarea ei. Realitatea este că PSD a fost singura formaţiune politică care a scos Secţia de investigare a magistraţilor de sub influenţa politică a DNA şi USR – PLUS.

Pentru Guvernul Cîţu nu contează acum faptul că asociaţiile profesionale ale magistraţilor, ICCJ-ul şi CSM-ul, s-au pronunţat categoric împotriva desfiinţării SIIJ. Pentru ministrul Justiţiei, această pronunţare nu valorează nici cât o ceapă degerată. Sfidând avizul negativ al Consiliului Superior al Magistraturii, Ion Stelian este de neclintit în intenţia sa de a controla politic justiţia. Aşa cum au controlat-o Traian Băsescu şi Laura Codruţa Kovesi. Deşi astăzi există suficiente mărturii şi dovezi publice, privind modul abuziv şi nelegal în care DNA a efectuat anchete penale împotriva magistraţilor, ministrul Ion Stelian o ţine langa că „el are încredere în DNA“, de parcă pe părerea lui dă cineva doi bani.

PSD a fost permanent acuzat zgomotos de către USR – PLUS că a atentat la independenţa justiţiei, deşi scopul real al PSD-ului a fost salvarea lui Dragnea. Acum scopul real al Guvernului Cîţu este să atenteze la independenţa justiţiei, dar acuzele PSD-ului sunt făcute cu batista pe ţambal.

Gogoaşa că „minerii au fost numai uneltele stângii“ se dezumflă analizând profitorii mineriadelor

Curbele de sacrificiu ale Guvernului Cîţu au fost aplicate ca experiment anticipat pe minerii din Valea Jiului, prin neplata drepturilor salariale. Minerii au reintrat în atenţia opiniei publice, pentru că au îndrăznit să protesteze împotriva acestei samavolnicii experimentale, prin care guvernul testează limitele răbdării lor. Cele cinci zone miniere ale României, Valea Jiului, Deva, Rovinari, Motru şi Baia Mare, au făcut subiectul unui amplu „Program de restructurare“ între anii 1997 -2007.

În cei 10 ani de restructurare, guvernele succesive ale CDR, PSD şi PNL au închis 556 de mine şi au disponibilizat 650.000 de mineri şi fără a pune ceva în loc, au creat grave probleme sociale în acele zone. În prezent, Comisia Europeană, sensibilă la problemele zonelor miniere din Europa, prin derularea Iniţiativei Regiunilor Carbonifere şi-a propus obiectivul de a mobiliza fonduri pentru investiţii destinate regiunilor respective, printre care şi cele din România.

Dar pentru a avea acces la aceste fonduri, România trebuie să realizeze şi să depună în termen proiecte, pe care nici guvernele Orban şi Cîţu nu dau semne că ar avea chef de ele. Dacă celelalte ţări cu industrie minieră, precum Polonia, Germania, Cehia, Grecia, Slovacia, Spania şi Slovacia au negociat cu UE, ca proiectele lor să se deruleze până în 2050, Guvernul Orban abia a obţinut ca termen limită anul 2030. După Marea Reformă a anilor 1997- 2007, din cele 15 mine din Valea Jiului au mai rămas deschise doar patru, în condiţiile în care zona a rămas monoindustrială.

Pe baza programelor guvernelor de dreapta, instalate după noiembrie 2019, doar 25.000 de minieri din Valea Jiului mai au un loc stabil de muncă. Guvernul Cîţu, nu numai că i-a ignorat complet pe mineri, dar i-a şi întărâtat prin declaraţiile imbecile ale reprezentanţilor acestuia din teritoriu. Minerii, aşa cum sunt, au ajuns subiect de batjocură la cotă maximă. Minerii, nebăgaţi în seamă, au ameninţat că dacă guvernanţii nu vin la ei, vor veni ei la Bucureşti.

Pe Cîţu l-au trecut apele reci, amintindu-şi de venirea lor din 14-15 iunie 1990. Memoria scurtă a primului ministru Cîţu, dar şi a atâţia altora, trebuie împrospătată, deoarece minerii din Valea Jiului au pornit spre Bucureşti de cinci ori, de fiecare dată pentru alte scopuri, dintre care nu toate erau ale lor. Despre aceste cinci mineriade, voi vorbi în numărul viitor celor care vor să cunoască realitatea, nu fabulaţiile.

Citește știrea

Actualitate

Din ciclul ,,Marile gogoşi ale actualilor guvernanţi” (I)

Știre publicată în urmă cu

în data de

În consecvenţă cu zicala românească ,,Dacă nu esti şi fudul, nu eşti prost destul”, narcisismul Guvernului Cîţu a depăşit cu mult graniţa fuduliei.

România este blestemată să fie condusă de unii oameni care se cred providenţiali, care vor să o reformeze din temelii. Pentru asta ne obligă să scoatem din pământul ţării şi temeliile sănătoase, ca să pornim de la zero.

Premierul coaliţiei conjuncturale, despre Florin Cîţu este vorbire, se vrea a fi un astfel de providenţial, care îşi propune ,,reformarea din temelii a întregii Românii”. Taman când începusem a ne plictisi de sloganele reformatoare, reale baloane de săpun, ale preşedintelui Iohannis.

Astăzi, premierul Cîţu se miră ca Frosa în târg, de ce nu a fost până acum remarcat ca cel mai progresist liberal, care s-a şcolarizat la locul de muncă ca ministru al Finanţelor. Pentru a pune în manoperă visul demolator începând cu temelia, Cîţu a ajuns să transpună în ,,politici publice reformatoare”, tot felul de slogane răsuflate ale capitalismului timpuriu.

În politica românească dintre anii 1990 şi 2019, nu a existat o coaliţie de guvernare mai slabă decât cea a Convenţiei Democratice (CDR) instalată în 1996. Fudulă nevoie mare, CDR şi- a etalat cu surle şi trâmbiţe cei ,,15.000 de specialişti”, care au clocit cele mai mari fraude din România. Rămân de pomină Fondul Naţional de Investiţii (FNI) al lui Sorin Ovidiu Vântu, falimentul Bancorexului, al altor bănci private, precum şi mega frauda naţională numită ,,privatizarea pe un leu”. Tot atunci s-a produs şi cea mai mare inflaţie, în urma căreia cursul dolarului s-a dublat. Guvernarea coaliţiei CDR, din anii 1996 – 2000, a fost cea mai coruptă şi imbecilă, fiind întrecută doar de guvernarea sub Carol II. Apoteotic, dărâmarea guvernului CDR, de sub conducerea premierului Ciorbea, a fost opera unui ministru al Transporturilor, pe numele său Traian Băsescu.

Simetria istorică nu este deloc întâmplătoare. Doar trebuie să înlocuim perioada 1996 – 2000 cu perioada 2019 – 2022, guvernarea CDR cu guvernarea PNL – USR PLUS şi UDMR, Ciorbea cu Cîţu şi Băsescu cu Orban. Deosebirea este că, astăzi, teza lui Cîţu, aceea ,,a schimbării României din temelii”, pentru profani, este teza mişcării globaliste mondiale privind ,,Marea Resetare”.

Gogoaşa cu tăierea pensiilor speciale. Nu s-a tăiat nici o pensie specială.

Coaliţia de guvernare, sensibilă la suferinţa celor peste cinci milioane de pensionari cu pensii de subzistenţă, a declanşat o operaţiune propagandistică, numită ,,tăierea pensiilor speciale”. Naivii au crezut că sumele obţinute din tăiere vor fi adăugate la pensiile mici, dar s-a dovedit a fi doar o fentă.

Deoarece Guvernul Cîţu a amânat mărirea punctului de pensie până în 2022, revoluţionarul Ludovic Orban şi-a asumat meritul de a repara această nedreptate prin tăierea ,,pensiilor speciale” ale parlamentarilor.

Această operaţiune de fentă socială se dovedeşte că nu este decât o grosolană manipulare, menită să ascundă bâlbele, promisiunile neonorate şi tunurile guvernării de dreapta.

În atmosfera de circ parlamentar al operaţiunii, Ludovic Orban şi Dan Barna au vrut să convingă populaţia că tăierea pensiilor speciale ale parlamentarilor este semnalul că ,,marea reformare a României” a început. În realitate, aceştia nu vor să se vadă că operaţiunea de tăiere a pensiilor speciale s-a poticnit tocmai în faţa uşii marilor beneficiari ai pensiilor speciale.

În România există vreo 12 categorii socioprofesionale, a căror salariaţi, la pensionare, primesc beneficii numite pensii speciale, pensii de serviciu sau indemnizaţii, pentru care statul acordă de la buget suma de 4,5 miliarde de lei anual. Pensiile speciale variază între suma medie lunară de 1.500 lei, acordată foştilor salariaţi de la ministerele de Interne şi de Apărare, şi suma de 8.300 lei sau de 9.150 lei, acordate judecătorilor şi procurorilor, respectiv personalului aeronautic.

Parlamentarii pensionari primesc o sumă medie lunară de 3.800 lei. Astăzi sunt în plată 827 pensionari speciali, foşti parlamentari, pentru care se plăteşte în total suma de 62 milioane de lei anual, sumă care reprezintă doar 1,38% din suma totală de 4,5 miliarde lei.

Anularea acestor beneficii speciale, cuprinse sub genericul de ,,pensii speciale”, a fost obiectivul declarat al coaliţiei de guvernare, ca posibilă măsură de asigurare a fondului de pensii acordate pe bază de contribuţie.

În Parlament existau trei proiecte de legi, privind anularea pensiilor speciale, depuse de PNL, de USR – PLUS şi de PSD. Dacă primele două proiecte vizau tăierea pensiilor speciale ale diverselor categorii de pensionari, proiectul PSD viza numai tăierea indemnizaţiilor speciale ale parlamentarilor.

Miercuri 17 februarie, pe o procedură ,,repede înainte”, a fost votat în unanimitate proiectul PSD. UDMR s-a abţinut să voteze, parlamentarii respectivi susţinând că trebuia să aibă loc tăierea tuturor pensiilor speciale, nu doar ale parlamentarilor. Prin ce s-a votat acum, toate pensiile speciale au rămas neatinse, printre care, în mod deosebit, cele mai mari pensii speciale ale celor din procuraturi, judecătorii şi servicii secrete. Cât timp nu se atinge de aceste pensii speciale, actuala coaliţie speră să-şi asigure liniştea, inclusiv din partea DNA, pe care vor să-l reintroducă în drepturi, prin desfiinţarea SIIJ.

Linişte va fi şi din partea Curţii Constituţionale, deoarece tăierea indemnizaţiilor speciale ale parlamentarilor nu se echivalează cu o tăiere de pensii speciale şi se mizează că nu pot fi contestate. Aceasta este şi logica aprobării de către coaliţie a proiectului PSD, fapt menit să contrazică logica plăcuţei suedeze. Cinic, dar din cele 62 milioane de lei economisite din tăierea indemnizaţiilor speciale ale parlamentarilor, nici măcar un bănuţ nu se regăseşte adăugat la una din multiplele pensii existente, sub limita decenţei. Nu se regăsesc aceşti 62 milioane de lei în pensiile unor pensionari necăjiţi, deoarece nu provin din pensii speciale tăiate. Coaliţia guvernamentală ne-a minţit pe toţi. Nici o pensie specială nu a fost tăiată, să nu se îmbete nimeni cu apă rece.

Citește știrea

Actualitate

REVOLTĂTOR: Bătrân cu piciorul amputat, abandonat de autorităţi. Nu vă e ruşine?

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ un bătrân de 72 de ani, cu un picior amputat, este abandonat de autorităţi ■ medicul de familie ar refuza să se deplaseze la domiciliu ■ cei de la Ambulanţă spun că nu pot veni nici ei ■ bătrânul a fost îngrijit de o asistentă medicală din altă comună ■

Un caz absolut revoltător ne-a fost adus la cunoştinţă, vineri, 19 februarie, de un cetăţean din comuna Negreşti: un bătrân de 72 de ani, cu un picior amputat, este abandonat de autorităţi. Conform celor declarate de cetăţeanul care ne-a sesizat, nici medicul de familie nu vrea să se deplaseze la domiciliul bătrânului, nici cei de la Serviciul de Ambulanţă Roman. Noroc că s-au găsit nişte oameni de bine care au reuşit să convingă o asistentă medicală dintr-o altă comună să vină şi să îi schimbe pansamentul săracului bătrân.

“Mă numesc Ungureanu Ludovic-Petrișor, consilier local în cadrul primăriei Negrești, și vă aduc la cunoștință un caz deosebit de grav ce s-a petrecut în comuna noastră.

Pe data de 05.02.2021 i-a fost amputat un picior unui cetățean din comuna noastră pe nume Guțu Vasile, externat la data de 11.02.2021 acesta având vârsta de 72 ani și o pensie de 800 lei.

La apelul telefonic al fetei acestuia către doctorul de familie Vădeanu Andrei, acesta a refuzat să se deplaseze la domiciliul domnului din diferite pretexte. Fiica acestuia văzând că starea de sănătate a tatălui său se agravează a apelat din nou la domnul doctor iar acesta i-a închis telefonul spunându-i să îl ducă la spital că dumnealui nu vine și nici nu trimite asistenta la domiciliu.

S-a apelat și la serviciul de ambulanță Roman, aceștia spunând că este o distanță prea mare și nu au posibilitatea să ajungă pentru a-i acorda ajutorul medical necesar domnului Guțu Vasile pentru a-i schimba pansamentul și a-i scoate firele.

Chiar și la insistențele unor persoane doctorul Vădeanu refuză în continuare să vină la acest bolnav pentru a-l trata.

Vă mai aduc la cunoștință că în comuna noastră, Negrești, mai sunt cazuri de persoane în vârstă care necesită tratament și acesta refuză deplasarea la domiciliul acestora refuzând totodată și tratamentul lor.

Un alt caz foarte grav, o persoană depistată pozitiv cu virusul Covid-19 a apelat telefonic la doctorul Vădeanu pentru a-i elibera o rețetă pentru această boală iar acest medic refuză eliberarea rețetei”, este mesajul primit pe adresa redacţiei Monitorul.

SE AUDE? Un bătrân de 72 de ani, cu un picior amputat, e abandonat în casă şi toţi cei care sunt plătiţi din bani publici se fac că nu aud şi nu văd? Nu vă e ruşine?

Citește știrea

Trending