Președinții României care au facut preș din Constituție

Nu mai este un secret faptul că românii manifestă din ce în ce mai puţină încredere faţă de legile ţării şi mai ales faţă de aplicarea acestor legi de către  autorităţile statului de drept.

Mai îngrijorător este faptul că de circa 20 de ani, în România au devenit un sport naţional încălcările flagrante şi repetate ale prevederilor Constituţiei, de către  preşedinţii ţării.

Constituţia României statuează că principalele funcţii ale preşedintelui sunt cele de garant al respectării acesteia, de mediator între puterile statului de drept şi de mediator social.

Totodată Constituţia prevede şi principiul neafilierii politice a unui preşedinte, acesta fiind obligat să fie deopotrivă preşedintele tuturor românilor, fără a  manifesta preferinţe faţă de vreo forţă politică.

Toate aceste prevederi constituţionale, precum şi altele asemenea, care jalonează  traseul unui  preşedinte, pentru a nu o lua pe arătură, s-au dovedit în timp că au fost flagrant şi repetat încălcate de către unii din vestiţii noştri preşedinţi.

Prevăzând posibilitatea unor astfel de derapaje, Constituţia României a stabilit modul de sancţionare a unui preşedinte, care nesocoteşte obligaţiile mandatului acordat de către români.

Aceste obligații sunt considerate veritabile „linii roşii”, peste care un preşedinte, interesat să nu-şi piardă autoritatea nu poate călca, decât călcând cu bocancii Constituţia, ca pe un simplu preș pus la intrarea în Cotroceni.

Conform prevederilor Constituţiei, articolul 95 aliniatul (2), Preşedintele României poate fi suspendat din funcție „în cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei”.

Curtea Constituţională a României a stabilit că pot fi considerate „fapte grave” acele acte de decizie ale preşedintelui, prin care acesta se sustrage de la îndeplinirea unor obligaţii sau restrânge drepturile şi libertăţile cetăţenilor, menite să tulbure ordinea constituţională.

Una din principalalele linii roşii, încălcate cel mai des, care au provocat tensiuni în România, a fost şi este obligaţia preşedintelui de a fi echidistant politic, de a fi preşedintele tuturor românilor.

Ultimul preşedinte, din şirul preşedinţilor care au pretins că au fost aleşi liber de către români, despre Nicușor Dan este vorba, a călcat prea des peste liniiile roșii trasate de Constituţie, în primele cinci luni de mandat. Acest lucru a început deja să îngrijoreze, cel puţin pe cei care nu l-au votat, deoarece prezența lui la Cotroceni pentru următorii ani devine insuportabilă.

Una din  ultimele decizii  neconstituţionale ale lui Nicușor Dan, este  implicarea  sa făţişă în lansarea candidaturii la funcţia de primar al Bucureştiului a fostului său coleg de partid, Cătălin Drulă.

Cătălin Drulă şi-a lansat candidatura încă din luna iulie, când nu se ştia data alegerilor, imediat după întrevederea de taină a acestuia cu Nicușor Dan la Cotriocceni, proaspătul preşedinte al României.

Prezent la adunarea USR, din ziua de duminică 2 noiembrie, unde se lansa  validarea candidaturii lui Cătălin Drulă, Nicușor Dan şi-a încheiat alocuţiunea de susţinere cu o promisiune anticonstituțională, că „formaţiunea va avea în el un partener”.

Prin decizia sa neconstituţională, Nicușor Dan ne obligă să vedem că există  o similitudine între scenariul lansării sale în cursa pentru Cotroceni, încă din 16 decembrie 2024, şi scenariul lansării lui Drulă pentru Primăria Bucureştiului, încă din iulie 2025, în care păpuşarii sunt aceeaşi.

Pentru a testa până unde merge echidistanța politică a lui Nicușor Dan, ar fi firesc să aflăm dacă acesta este dispus să fie prezent şi la lansările celorlalţi candidaţi pentru Primăria Bucureştiului, în calitatea sa constituţională de „preşedinte al tuturor românilor”. Nu se va întâmpla. Trebuie să i se aducă la cunoştinţă lui Nicușor Dan că pentru o decizie relativ similară a preşedintelui Ion Iliescu faţă de PDSR, partidul de guvernământ, în zilele de 4 şi 7 iulie 1994, în Parlamentul României a fost lansată de către  PNȚ-cd procedura  de suspendare din fucție a acestuia. Propunerea  PNȚ-cd a fost respinsă cu 242 voturi contra şi 166 voturi pentru.

Lista liniilor roşii încălcate de către Nicușor Dan nu se limitează  doar  la „cazul Drulă”, care este grav.

Încă de la începutul mandatului său, Nicușor Dan a provocat o criză  guvernamentală gravă pentru economia și securitatea României. A refuzat timp de o lună, total nejustificat, de a desemna un premier pentru formarea Guvernului României. În acest interval, Nicușor Dan a luat decizia de a se substitui atribuţiilor Guvernului, pentru a rezolva problemele „TVA-ului” şi a „Deficitului bugetar”, domenii care nu ţin de fișa postului şi nici de competențele sale profesionale.

După cinci luni de mandat extrem de controversat, Nicușor Dan nu a desemnat nici acum directorii principalelor servicii secrete, SRI şi SIE, perturbând activitatea acestora.

Conform legilor în vigoare, aceşti directori conduc intreaga activitate a  serviciilor  respective şi totodată reprezintă  aceste servicii în raporturile lor cu instituţii ale statului şi cu organisme similare din străinătate.

Tergiversarea numirii directorilor respectivi, este o moştenire preluată de la fostul preşedinte Klaus  Iohannis, aceasta ridicând serioase semne de întrebare.

Toate încălcările liniilor roşii constituţionale, de către Nicușor Dan, constituie motive suplimentare de fragmentare a societăţii româneşti, ceea ce îl îndepărtează pe acesta de dezideratul de a deveni „preşedintele tuturor românilor”.

În acest sport naţional, de încălcare a prevederilor constituţionale, Nicușor Dan are ca precursori de marcă, pe Traian Băsescu şi Klaus Iohannis.

Traian Băsescu este campionul încălcării liniilor roşii

Traian Băsescu a fost primul preşedinte suspendat, şi nu o dată, ci de două ori.

În data de 18 ianuarie 2007, PSD a iniţiat procedura de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu pentru dese încălcări ale prevederilor constituţionale.

În data de 19 aprilie 2007, Parlamentul reunit a decis suspendarea din funcţie a lui Traian Băsescu cu 322 voturi pentri,  108 voturi contra şi 10 abţineri.

La referendumul din 19 mai 2007, românii au fost de altă părere, 74,5% dintre aceştia repunându-l în funcţia de preşedinte pe Băsescu.

În data de 5 iulie 2012, USL (PSD + PNL) lansează în Parlament o nouă  procedură de suspendare din funcţie a lui Traian Băsescu.

În Parlament s-a aprobat  suspendarea cu 256 voturi pentru şi 114 contra.

La referendumul din 29 iulie 2012; 7,4 milioane de români (80% din cei prezenţi la vot) au votat pentru demiterea lui Băsescu.

După publicarea rezultatelor acestui referendum, a avut loc prima implicare majoră a CCR într-o lovitură de stat în România, invalidând rezultatul acestui referendum. S-a recurs la un scenariu straniu, în care CCR a motivat invalidarea referendumului prin confecţionarea la comandă a unei „erate”, prin care a susţinut că numărul românilor cu drept de vot trebuia să fie mai mare decât numărul oficial publicat la declanşarea referendumului, pentru a motiva astfel neîndeplinirea cvorumului.

Într-un fel, procedura CCR privind invalidarea referendumului din 2012 a fost la fel de „ortodoxă” ca şi procedura de invalidare şi anulare a  alegerilor prezidenţiale din 2024, o veritabilă lovitură de stat.

În 2012, președinte al CCR era Augustin Zegrean, omul lui Traian Băsescu, care provenea din PD-L.

În 2024, preşedinte al CCR era Marian Enache, omul pus de PSD în acea funcţie.

Este greu de stabilit numărul cazurilor în care Traian Băsescu a tratat Constituţia ca pe un simplu preș în faţa uşii.

Prima suspendare a lui Băsescu a fost motivată de faptul că „începând cu 6 decembrie 2009 (data alegerii sale) democraţia şi statul de drept au cunoscut un puternic proces de  erodare, de substituire a instituţiilor statului de drept cu voinţa unui singur om”.

În timpul mandatelor sale s-a încălcat deseori principiul separaţiei puterilor în stat, acesta declarându-se „preşedinte jucător”.

Rămâne de pomină în Istoria României momentul creării „Binomului DNA-SRI”, prin care Băsescu a promovat implicarea serviciilor secrete în Justiţie, având ca efect numerose victime.

Cei care  l-au  inspirat pe Băsescu, pentru a crea  acel „Binom” de tristă amintire, încearcă acum să-l convingă şi pe Nicușor Dan să reia experimentul implicării SRI în justiţie, ca singura soluţie de a combate corupţia în România. Coşmarul Băsescu revine.

Liniile roşii încălcate de Klaus Iohannis

Klaus Iohannis a preluat de la Traian Băsescu, cu ajutorul serviciilor, nu numai  președinția României, ci şi atributul de „preşedinte jucător”.

Totuşi, cu tot efortul „lucrului bine făcut”, Klaus Iohannis nu a reuşit să călărească la fel de mult Constituţia, oricât ar fi vrut să-l egaleze pe Băsescu.

Din palmaresul încălcărilor liniilor roşii ale Constituţiei, nu poate lipsi momentul august 2019, când Iohannis a refuzat cu obstinaţie să respecte decizia CCR de a revoca miniştrii demişi de premierul Viorica Dăncilă, provocând astfel artificial un blocaj guvernamental.

Deşi articolul 80 din Constituţie îl obliga pe Klaus Iohannis să fie un mediator social, acesta nu s-a putut abţine de a ieşi în stradă, în seara zilei de 22 ianuarie 2017, îmbrăcat într-o geacă roşie, pentru a participa la un miting neautorizat, care încerca o lovitură de stat, prin demiterea Guvernului Grindeanu (PSD), guvern ales legitim de către Parlament. Acest derapaj a devenit istoric. Iohannis a fost susţinătorul fervent al celor care  clamau „PSD – Ciuma roşie!” sau vânturau plăcuța suedeză.

A profitat de tragedia de la „Colectiv” pentru a-şi plasa „Guvernul zero” condus de Cioloș.

S-a implicat făţiş în treburile interne ale PNL, susţinând candidatura lui Florin Cîțu la preşedinţia acestui partid, un experiment ratat.

Perla coroanei iohannisiene o constituie marea sa lovitură privind anularea alegerilor prezidenţiale din 24 noiembrie 2024, act neconstituţional şi nedemocratic, validat de CCR. Nici astăzi, după un an de zile, nu există vreo dovadă a motivelor invocate de CCR, o instituţie căzută în disgraţia unei mari părţi din populaţia României.

Deşi mandatul său de preşedinte a expirat în data de 21 decembrie 2024, Iohannis şi-a prelungit mandatul abuziv, cu ajutorul aceluiaşi CCR, uzurpând astfel funcţia de preşedinte.

Klaus Iohannis a fost obligat de sistem să-şi dea intempestiv demisia în februarie 2025, pentru a face loc interimatului Ilie Bolojan, un substituit al „preşedintelui onest” Nicușor Dan.

Noul preşedinte Nicușor Dan este atât  de onest, că nu avem timp să ne mai şi mândrim cu el.

Singurul moment de satisfacţie, care ni s-a oferit în ultimii 21 de ani, a fost cel al unicului „lucru bine făcut” realizat de Klaus Iohannis, care în perioada 2017 – 2018 ne-a scăpat de prezenţa „Binomului DNA-SRI”, acel organism de coşmar pentru români.

În data de 12 ianuarie 2017, generalul SRI Florian Coldea a fost suspendat din funcție, rămânând să se ocupe de propriile dosare penale.

În data de 9 iulie 2018, Procurorul şef DNA, Laura Codruța Kovesi, care era vizată în 18 dosare penale, a fost revocată din funcţie, ca urmare a unei decizii CCR, care căuta să se reabiliteze astfel în fața românilor.

Coldea şi Kovesi s-au remarcat prin „lupta lor anticorupţie”, în numele căreia au adus, trofeu după trofeu, un maldăr de dosare penale, majoritatea respinse sau clasate de către instanțe, după ce nenorociseră tot atâtea destine.

Astăzi asistăm cu îngrijorare cum sub mandatul lui Nicușor Dan se încearcă  repunerea în funcţie a „Binomului DNA-SRI” sub acelaşi pretext al luptei anticorupţie, pe care  Nicușor Dan o consideră model de succes a mandatului lui Traian Băsescu. Nicușor Dan vrea să ne potcovească cu resuscitarea acestui model de justiţie, în lipsă de altceva, anulând-ne astfel singura satisfacţie trăită în cei 21 de ani pierduţi sub nişte  preşedinţi aiuriţi, aroganţi sau nevolnici, niciunul mai de doamne ajută.

În final, nu putem ignora faptul că singura şansă a momentului ne-o oferă tot Constituţia României, care ne pune la dispoziţie procedura democratică de suspendare din funcţie a unor astfel de preşedinţi, salvând astfel Constituţia şi implicit România.

Nevolnicii din Parlament trebuie să înţeleagă că poporul i-a trimis acolo şi  pentru a repara erorile unor alegeri prezidenţiale fraudate. Noi nu trebuie să aşteptăm să vină alte alegeri, ci să ieşim în întâmpinarea lor.

Ioan Bivolaru