Contactează-ne

Actualitate

Preşedintele de onoare al Asociaţiei Magistraţilor, scrisoare deschisă către CSM

Știre publicată în urmă cu

în data de

Preşedintele de onoare al Asociaţiei Magistraţilor din România, judecător Viorica Costiniu a formulat o scrisoare deschisă către membrii Consiliului Superior al Magistraturii în care vorbeşte răspicat despre ceea ce se întîmplă în Justiţie.

“Modificările legislative din 2004 au asigurat parcursul ascendent al democratizării justiţiei din România. Existenţa unui CSM cu atribuţii sporite în garantarea independenţei sistemului judiciar, al judecătorilor, al statutului procurorilor într-un stat de drept a constituit un aport consistent, fundamental în integrarea României în marea familie europeană.

În evoluţia sa, CSM a traversat multiple etape, iar membrii aleşi şi-au pus  amprenta personalităţii, a profesionalismului, a înţelepciunii, a maturităţii şi a capacităţii manageriale. Preocupat de ocrotirea statutului judecătorului, a procurorului faţă de vicisitudinile vremurilor, CSM s-a străduit să facă faţă provocărilor politicului interesat de supremaţia puterii. Şi nu numai! Frecventele modificări legislative au deturnat intenţiile iniţiale şi multe dintre problemele justiţiei s-au acutizat şi încă îşi aşteaptă rezolvarea.

Derapajele inerente sunt tot atâtea exemple că tânăra noastră magistratură este într-o perpetuă efervescenţă în parcursul ei evolutiv. Şansa justiţiei este că între judecătorii şi procurorii sistemului sunt mulţi care, devotaţi principiilor, susţin o justiţie independentă, puternică, democrată. “Corpul magistraţilor” salută cu respect pe judecătorul, procurorul care, în afara străduinţelor lor de a desăvârşi actul de justiţie la cote de reală valoare, au puterea să sesizeze şi să clameze public neajunsurile ce daunează sistemului, ţinute la sertar.

Curajul, încă vorbim din păcate de curaj, de a recunoaşte public problemele grave din sistem este o dovadă a maturităţii şi a experienţei acumulate în vâltoarea încrâncenată a atacurilor nedrepte îniţiate de politic indiferent de ideologii sau vremuri, ori de trădari dinlăuntrul justiţiei pentru funcţii şi jilţuri  fără de preţ. Asistăm cu stupoare la incitarea opiniei publice împotriva judecătorilor şi procurorilor care se află doar sub paza legii, făăa vreun tratament preferenţial (nimeni nu este deasupra legii).

Guvernul îndeamnă la nerespectarea legilor, a hotărârilor judecătoreşti. În aceste momente, CSM are obligaţia constituţională şi legală de a lumina întunericul în care se zbate Executivul şi de a-l readuce în matca atribuţiilor sale menite să guverneze în temeiul LEGII. Şi CSM ce face? De 6 luni încearcă să lămurească un judecător din Neamţ că atunci când sesizează CSM  este absolut necesar să cunoască şi legea, să acţioneze în sensul ei. Nu în ultimul rând, tot în condiţiile legii, dacă o cunoaşte, judecătorul din Neamţ  trebuie să se decidă când şi cum spune legea, care este obiectul sesizării ce nu poate fi versatil modificat după împrejurări, doar doar să iasă ceva ce se urmăreşte  să aibă un rezultat şi cât mai public.

Iniţial s-a cerut apărarea reputaţiei profesionale a corpului de magistraţi/judecători, apoi s-a cerut prin concluzii scrise apărarea propriei reputaţii profesionale, ca după ce i s-a respins ca inadmisibilă sesizarea, ca un judecător competent (petent) să ceară în aceeaşi cauză cercetarea disciplinară a doamnei judecător Gabriela Baltag, membru ales CSM care prin discursul său cu ocazia bilanţului de la Tribunalul Caraş ar fi adus  ” ofensă imaginii justiţiei”.

Motivul: doamna judecător Baltag a avut curajul să spună lucrurilor pe nume, ce înlăuntrul sistemului se cunosc şi a căror rezolvare se aşteaptă nu în ultimul rând din partea CSM. Oare unii dintre noi au totuşi proprietatea temenilor (!?) Hotărârea nr 808 din 4.06.2020 a Secţiei pentru judecători, explicită şi pentru novicii care nu cunosc legile, îndeamnă la reflexie şi la cunoaşterea legilor inclusiv de către judecătorul din Neamţ nehotărât în demersurile sale care nu-i onorează defel reputaţia şi nici nu aduce servicii imaginii justiţiei ce îl preocupă în subsidiar. Multe semne de întrebare se ridică! Oare de ce intrigă adevărurile din justiţie “ascunse sub preş de ochii soacrei” cum spune povestea, adică în termeni moderni – publicul larg, cetăţeanul care se loveşte zilnic de neajunsurile din justiţie, de conduite neadecvate şi limbaj reprobabil?

Câtă vreme NU avem curajul să le recunoaştem, să ni le asumăm, NU vom găsi nici soluţii şi lucrurile se vor perpetua în aceeaşi măsură, consolidând neîncrederea în actul de justiţie, întâi prin noi şi faptele noastre şi apoi, mai ales faţă de cei care le cunosc şi nu le rezolvă. Nu puneţi pumnul în gura celui care cu bună-credinţă grăieşte cu durere despre aspecte care ruşineaza sistemul judiciar, poate nu atât prin ele însele, cât prin faptul ca ele sunt ascunse şi-i ascunde şi pe alţii şi mai ales nu există voinţa ca ele să se rezolve. Evident, oprobiul public nu va viza pe cei care întreprind un act de curaj, semnalând cu sinceritate şi responsabilitate atitudini, practici care nu fac în niciun caz faima justiţiei.

Colegii din Caraş au apreciat laudativ discursul doamnei judecător Baltag şi alţi judecători şi procurori au achiesat la mesajul sincer, responsabil, asumat, exprimat liber de un membru al CSM care se bucură de RESPECT şi CONSIDERAŢIE,  de credibilitate, cu un renume consolidat prin eforturile sale de apărare a independenţei judecătorului, a magistraturii, a drepturilor de care azi se bucură, cu un zâmbet larg şi pe facebook judecătorul din Neamţ. Discursul doamnei judecător Baltag este al unui judecător care chiar cunoaşte problemele justiţiei, pentru care a propus multiple soluţii şi a luptat pentru ele în timp ce alţii şi-au văzut de cariere şi statutul de judecător le-a fost cartea de vizită pentru alte cariere ce pentru unii au devenit, în timp, prioritare funcţiei generatoare de beneficii carieristice.

În opinia multor colegi-judecători şi procurori în activitate şi retired people, mesajul doamnei judecător Baltag este un BONUS pentru justiţie în faţa opiniei publice care se simte mai în siguranţă dacă justiţia, ea însăşi, prin organismele sale, acţiuni întemeiate pe lege, îşi foloseşte mecanismele pentru a găsi soluţii legale în a anihila neajunsurile inerente în loc  să le ignore cu bună- ştiinţă, să dea bine, eventual, la un bilanţ profesional formal. Profesionalismul, devotamentul pentru edificarea unei justiţii drepte, parcursul carierei nu  se clamează public, cu CV-ul pe facebook şi cu bucuriile maritale împărtăşite la vedere pentru a-ţi câştiga o bună reputaţie profesională şi nu numai.

În anonimat, judecătorul clădeşte adevărul judiciar, are conştiinţa actului său, transformă noaptea în zi, se instruieşte în tăcere pentru ca hotărârea lui să vorbească pentru el. Dar ca în orice domeniu şi în justiţie sunt excepţii, doar purtători de robă fără vocaţie, pentru că şi judecătorii şi procurorii provin din aceeaşi societate românească bulversată, iar hotărârile acestora nu sunt decât oglinda fidelă a acesteia.

“Sistemul are pârghiile legale să înlăture pe cei ce nu-i fac cinste”

În lumea politică, adversităţile, limbajul licenţios, habarnismul legislativ, desconsiderarea principiilor fundamentale ce stau la baza drepturilor cetăţenilor, clamate pentru publicul larg, dar strivite de ignoranţa şi reaua-credinţă a politicienilor de toate culorile, sunt o realitate ce nu poate fi contestată. Aceste “obiceiuri”, “practici” translate însă în peisajul judiciar reprezintă o gravă problemă pentru că “divide et impera” este apanajul celor care vor să destructureze soliditatea, consistenţa sistemului judiciar, al corpului de judecători şi procurori. Sistemul are pârghiile legale să înlăture pe cei ce nu-i fac cinste şi trebuie utilizate cu bună-credinţă faţă de cei care se înscriu în aceşti parametrii.

Nu eşti însă TU, ca membru CSM, indrituit, ca folosindu-te de o demnitate pasageră, să uzezi de  aceste pârghii pentru satisfacerea unor orgolii, vanităţi, veleităţi mai mult sau mai puţin personale, profesionale, interesate sau comandate. Cum bine a evidenţiat doamna judecător Gabriela Baltag, cetăţeanul, beneficiar al actului de justiţie are DREPTUL la abordarea cu sinceritate a nevolniciilor din sistem, să se cuantifice prejudiciile aduse adevărului prin necunoaşterea legii ori aplicarea ei speculativă pentru că adevărurile nespuse sau ascunse, în şi de sistem, nu pot fi definite altfel decât cum s-a afirmat. Câtă vreme judecătorul din Neamţ, nici nu contează numele, nu este lămurit el însuşi, în propria-i sesizare, de care reputaţie profesională este mai interesat – a corpului de magistraţi ori a propriei sale reputaţii, câtă vreme nu a identificat în ce constă părerea publică şi cum a devenit ea din “favorabilă” în “defavorabilă” după discursul de la Caraş, cum a fost afectată credibilitatea şi siguranţa în exercitarea profesiei, a autorităţii opiniilor profesionale ori care este imaginea creată în conştiinţa colectivă referitor la cum îşi exercită magistraţii funcţia, conţinutul sesizării sale, respinse “de pe scaun” ca inadmisibilă cuprinde doar vorbe goale, teorisme de circumstanţă ori o nevoie de publicitate gratuită.

Subiectul, fiind ca în toate timpurile, la Ordinea zilei, indiferent de proceduri şi speculaţii regulamentare (practici guvernamentale luate fără titlu), după votul de respingere ca inadmisibilă a sesizării judecătorului nehotărât din Neamţ, prinzând din zbor “ideea” reformată, asistăm la preocuparea singulară dar aparent la fel de nehotărâtă de a se cerceta o eventuală atingere a independenţei judecătorilor adusă de doamna judecător Baltag în discursul de la Caraş, pentru ca în final să se cerceteze la cererea doamnei judecător Chiş atingerea adusă independenţei autorităţii judecătoreşti. Toate aceste solicitări sunt, până la acest moment, fundamentate pe argumentaţia din sesizarea judecătorului nehotărât de la Neamţ, apreciată  fiind de membrul judecător CSM nehotărât, bună pentru orice variantă: reparare reputaţie, atingere independenţa judecătorilor, atingere independenţa autorităţii judecătoreşti.

“E de notorietate că pe şoselele României ursul se plimbă liber şi acum îl plimbăm şi de la Secţie la Plen?!”

Dragi colegi, membrii aleşi şi din oficiu ai CSM, pe acest din urmă aspect nu putem să gândim cu glas tare şi hârtia să îndure greutatea vorbelor ce ne-ar trece prin cap, într-un duel verbal de excepţii şi reguli pentru că nu am respecta norme pe care le pretindem altora. Dar, în timp ce instanţele, parchetele se zbat să răzbată coordonatele timpului şi să accelereze activităţile judiciare cu un personal redus, cu mijloace logistice deficitare, CSM plimbă sesizari, unele deja soluţionate, de la Secţia de judecători la Plen de parcă ar duce lipsă de activitate şi o lucrare copy- paste este întoarsă şi pe dungă, doar s-ar alege ce s-a urmărit.

E de notorietate că pe şoselele României ursul se plimbă liber şi acum îl plimbăm şi de la Secţie la Plen?! Stimularea învrăjbelii gratuite, între, despre, cu privire la judecători, procurori, este o ţintă atinsă fără efort de POLITIC căruia îi prieşte o putere judecătorească sleită de propriile fricţiuni. Gâlcevile interne din sistem, din instituţiile sale înnobilate de calitatea de garant al independenţei justiţiei sunt în defavoarea imaginii acesteia. Imaginea justiţiei suntem fiecare din noi, deci şi CSM  care nu strică (!?) dar nici n-adaugă la imaginea ei. Judecători şi procurori (inclin să cred că şi staff-ul din CSM şi din Inspecţia judiciară) se-ntreabă: când justiţia se confruntă cu atâtea probleme ce aşteaptă rezolvări presante; când justiţiabilii va sesizează cu aspecte care ruşinează mai întâi pe cei care au puterea şi nu le rezolvă şi apoi pe cei care nu ştiu ce-i ruşinea, care priorităţi se evidenţiază pentru membrii CSM: cele ale sistemului sau cele personale?

Am convingerea fermă că responsabilizaţi fiind, preocupările dumneavoastră, asemeni doamnei judecător Gabriela Baltag, vor viza situaţia justiţiei în concret, promovarea încrederii cetăţeanului în actul de dreptate, consolidarea unui corp de magistraţi integri, devotaţi profesiei, cu o conduită demnă care să se manifeste în solemnitatea sălilor de şedinţă a instanţelor şi nu pe trepte cu plăcuţe pentru identificare. Apăraţi valorile reale din justiţie ca să producă valori, nu pe cele create artificial care caută faimă deşi îi lipseşte fondul! Aşa că este firesc judecători şi procurori să ne alăturăm colegilor de la Caraş care au salutat mesajele onorante ale doamnei judecător Gabriela Baltag, prezentă trup şi suflet în realitatea factuală a aspectelor ce vizează justiţia cu plusurile şi minusurile în ansamblul ei.

P.S.: Oare fiecare dintre dvs ce mesaje aţi transmis în şedintele de bilanţ în care aţi participat de nu a reţinut atenţia unuia sau altuia să le facă publice?! Întrebare retorică cu răspuns la purtător.

Cu deosebită consideraţie măsurată cât toate beneficiile aduse justiţiei de fiecare dintre dvs care temporar o slujiţi din jilţ de CSM, judecător Viorica Costiniu, preşedinte de onoare al AMR.

 

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

Şefiile în şcoli, zeci de picaţi la examen

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ în judeţul Neamţ, au fost validaţi 221 de candidaţi ■ sînt scoase la concurs 135 de posturi de directori plini şi 57 de adjuncţi ■ la examen s-au prezentat 213 candidaţi ■ au absentat şase, doi fiind bolnavi de Covid-19 ■ 57 candidaţi nu au reuşit să obţină nota minimă - 7 ■

Concursul pentru ocuparea celor 135 de funcţii de directori plini şi 57 de adjuncţi, scoase la concurs pentru cele 139 de unităţi şcolare cu personalitate juridică din Neamţ s-a desfăşurat, fără incidente, la Colegiul Tehnic Gheorghe Cartianu din Piatra Neamţ, vineri, 15 octombrie, cînd candidaţii au completat un test grilă, cu 50 de itemi, lucrările fiind anonimizate.

Ca element de noutate a fost faptul că, anul acesta, testul a fost corectat în faţa candidaţilor care au primit, pe loc, rezultatul.

„La concursul pentru ocuparea posturilor de directori şi directori adjuncţi din Neamţ au fost validate 221 dosare. Au prezenţi 213 candidaţi. Au absentat şase colegi, iar doi au prezentat acte de carantinare fiind bolnavi de Covid. Aceştia se vor prezenta la sesiunea specială din 28 octombrie.

Din cele 213 lucrări, evaluate de comisie în prezenţa candidaţilor, 57 au primit note sub 7 ( aproximativ 30%), iar 156 au primit note peste media minimă ,care le dă dreptul candidaţilor să se prezinte şi la proba orală. Candidaţii au avut de completat un test grilă cu 50 de itemi. În opinia mea, colegii care nu au reuşit să obţină media minimă 7 s-au aflat sub imperiul emoţiilor, dar rezultatele finale vor fi cunoscute după depunerea contestaţiilor, în intevalul 15-17 octombrie, on-line.

Am înţeles că deja au fost depuse foarte multe contestaţii. Acestea, conform calendarului vor fi soluţionate în perioada 18-20 octombrie, zi în care vor fi afişate pe site-ul inspectoratului rezultatele la proba scrisă. Testele grilă au fost evaluate, pe loc, de către comisa judeţeană de evaluare ( coordonată de inspectorul şcolar general adjunct, Dana Păiuş – n.r.).“, a declarat profesor Gabriela Banu, preşedinta Comisiei de organizare a concursului.

Reamintim faptul că în structura probei scrise, circa 60% dintre itemi au vizat capacităţile cognitive şi de leadership, circa 20% competenţele de management, iar restul au vizat reglementările legale din bibliografia de concurs. Conform calendarului de desfăşurare a examenului, între 21-27 octombrie se vor exprima opţiunile candidaţilor pentru unitatea la care candidează.

Între 28-29 octombrie se vor transmite solicitări de desemnare a membrilor comisiilor de interviu, din partea consiliilor profesorale şi autorităţilor locale. Între 1-10 noiembrie se vor constitui comisiile pentru proba de interviu, iar în 12 noiembrie se va publica graficul de desfăşurare a interviurilor, care se vor ţine în intervalul 15 noiembrie – 8 decembrie. Între 16 noiembrie – 10 decembrie se vor depune şi soluţiona contestaţiile la interviu.

În 13 decembrie candidaţii declaraţi admişi îşi vor exprima opţiunile pentru o anumită unitate de învăţămînt. La nivel naţional s-au înscris la concurs peste 9.200 de candidaţi pentru cele peste 8.600 de locuri de directori plini şi adjuncţi din unităţile şcolare. S-au prezentat şi au finalizat proba 8.627 de candidaţi (94,7%). Dintre aceştia, 5.676 de candidaţi au promovat proba scrisă în această sesiune (65,8%), înainte de contestaţii, obţinînd cel puţin nota 7.

Citește știrea

Actualitate

Un medic, despre hibele din sănătate

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ de ce guvernanţii nu reuşesc să convingă populaţia să se vaccineze contra noului coronavirus? ■ medicul Filip Panait susţine că la noi există un gol ştiinţific imens ■ acesta riscă să distrugă naţiunea ■

Cunoscutul medic de familie de la Bîra, Filip Panait, doctor în medicină, face un rechizitoriu sever al situaţiei în care a ajuns România, intrată în al patrulea val de Covid-19, cînd nu se mai găsesc locuri la ATI şi lumea moare pe capete, cînd în Bucureşti rata de infectare depăşeşte 14 la mia de locuitori, iar prin Neamţ se apropie de 10 la mie.

„În ultimii doi ani, am aflat că doar unii au voie să gîndească în pandemie, iar soluţiile propuse de ei îi transformă într-un fel de zeităţi ale ştiinţei medicale, fără de care nu poţi fi salvat. Am impresia că zeităţile astea sînt cam oligoide ( sărace în gîndire – n.r.), din moment ce nu oferă decît o singură soluţie, acolo unde există nenumărate alte căi de rezolvare a problemelor. Lipsa de creativitate şi înregimentarea cazonă, a tuturor savanţilor lumii, mă face să cred că lucrurile nu sînt în regulă.

Recurgerea la autoritate, la forţa brută, pentru impunerea unei anumite soluţii, la problema pandemiei, te face să devii refractar la tot şi la toate, chiar dacă unele soluţii sînt bune. O parte din populaţia României refuză să se vaccineze, din motive strict religioase, asociind moaca hidoasă a guvernanţilor cu slugile unui antihrist global, care stă ascuns, prin cine ştie ce grotă malefică. Altă categorie de cetăţeni refuză să se vaccineze pentru că nu sînt convinşi de siguranţa şi eficienţa vaccinului.

O a treia categorie de cetăţeni este trecută prin boală şi nu a avut probleme mari de sănătate, fapt care le dă o anumită siguranţă. În fine, o categorie aparte, este reprezentată de cei care au stat lîngă un bolnav Covid şi nu au avut nicio problemă de sănătate. Avînd deja 4 categorii de cetăţeni, care se raportează diferit faţă de boală şi vaccinare, cum pot autorităţile să intre cu bocancii colonelului Gheorghiţă în vieţile lor, mai ales că nu e o somitate medicală?“, se întreabă retoric medicul Filip Panait, într-o postare de pe pagina de socializare intitulată „Covidul şi lipsa savanţilor“.

„Gol ştiinţific imens“

Medicul nemţean face apoi o trecere în revistă a categoriilor de populaţie care, din diverse motive, nu acceptă anumite acte medicale.

„Să ne întoarcem un pic în istorie şi să analizăm refuzul Martorilor lui Yehova de a accepta transfuziile cu sînge! Ani de zile a fost o propagandă agresivă împotriva acestor oameni, care au refuzat să cedeze argumentelor celor mai mari savanţi ai lumii. Au fost ameninţaţi că le vor fi luaţi copiii, pentru că educaţia lor este distructivă, că nu vor mai fi primiţi în spitale. etc.

Martorii au ţinut-o pe a lor şi lumea medicală a trebuit să se adapteze. Nişte minţi, cu adevărat deschise, au inventat soluţii înlocuitoare, care au fost acceptate de credincioşi, pentru că nu erau considerate incompatibile. Anii au trecut, iar soluţiile, găsite atunci, au fost aplicate pe scară largă, mai ales acolo unde există un deficit de sînge pentru transfuzii.

Nu doar că înlocuitorii de sînge au schimbat faţa medicinei, dar studiile ulterioare au dovedit că există mai puţine boli autoimune, la pacienţii care au primit înlocuitori, comparativ cu cei care au primit sînge. Hepatitele virale şi SIDA au fost excluse din riscurile asociate unei transfuzii, pentru că soluţiile înlocuitoare nu produc astfel de boli. După zgomotul făcut de unii mari doctori, cu titluri pompoase şi ranguri universitare, ne putem da seama că în spatele lor este un gol ştiinţific imens, chiar o gaură neagră, care riscă să distrugă o naţiune întreagă.

Lipsa de creativitate a acestor «somităţi» este atît de mare, pe cît de multe le sînt titlurile. Dacă ar fi doar titlurile, obţinute cum numai ei ştiu, ar mai fi ceva, dar cred că şi corupţia cronică, din sistem, face ca niciunul să nu aibă nicio idee novatoare. În loc să propună soluţii alternative, acceptabile de către majoritatea populaţiei, ei vin doar cu placa învăţată de la bigfarma! Cel puţin două premii Nobel se puteau obţine de către români, pe fondul acestui refuz masiv de a se vaccina“, este de părere medicul.

Acesta crede că una din soluţii ar fi cea legată de introducerea unor scheme de tratament multiple care să fie disponibile, prin medicii de familie din ţară, în cadrul unor studii de cercetare autorizate:

„Concluziile obţinute trebuiau centralizate şi publicate în reviste de specialitate. O altă parte de pacienţi ar fi putut fi educată să folosească tratamente naturiste, tot în cadrul acestor studii.

Ar fi fost relevante nişte studii care să urmărească grupuri mari de pacienţi care au luat tratamente pentru creşterea imunităţii. În fine, cele cîteva soluţii, oferite aici, nu epuizează subiectul, dar îndîrjirea autorităţilor şi spiritul de turmă al medicilor, nu face casă bună cu progresul ştiinţific şi tehnologic! Înapoiat popor, înapoiată clasă politică şi mulţi medici ţîfnoşi şi fără idei creative!“.

Reamintim faptul că doctorul Filip Panait este autorul a trei brevede de invenţii, înregistrate la OSIM, după participarea la mai multe saloane de inventică: Compresă chirurgicală pediculată cu sisteme de pompe pasive pentru transferul unidirecţional modulat al fluidelor din plăgi, Compresă chirurgicală tricotată şi Aparat de determinare rapidă a vitezei de sedimentare a hematiilor“.

Citește știrea

Actualitate

Un nou test al României la „ruleta rusească“, cu Cioloş ca glonţ pe ţeavă

Știre publicată în urmă cu

în data de

Contrar voinţei de tip prusac a lui Klaus Iohannis, în Parlamentul României s-a constituit o nouă majoritate, numită „281“, care i-a trimis ramburs „Guvernul Meu“, făuritor al măreţului proiect de ţară „România eşuată“.

Trezindu-se cu Guvernul Cîţu abandonat în poarta Cotrocenului, ca şi gunoiul pe străzile Sectorului 1 al Bucureştiului, Preşedintele Iohannis s-a văzut forţat să-şi întrerupă partida de golf şi să caute o soluţie, prin care Guvernul interimar Cîţu să supravieţuiască cât mai mult timp posibil.  Aceasta este modesta contribuţie a preşedintelui nostru la prelungirea crizei  guvernamentale iniţiate de USR, în cel de-al  patrulea val pandemic. În consecinţă, Klaus Iohannis a amânat cu de la sine voinţă, momentul instalării vreunui nou guvern, stabilind data consultării partidelor după weekend-ul său.

La consultarea de la Cotroceni din 11 octombrie, realizată în pas gimnast, partidele nu i-au ocupat timpul preşedintelui cu prea multe probleme. Marile partide, PSD şi PNL, nu au prezentat candidaţi pentru funcţia de premier, fiind conştiente că nu pot constitui majorităţile parlamentare necesare. Şocul a venit de la partidele mici, USR, AUR şi UDMR care, cu tupeu, au prezentat candidaţi, deşi erau conştiente că nu pot constitui majorităţi. Klaus Iohannis a continuat să ignore Constituţia şi ştiind ce îi prevestesc serviciile, l-a nominalizat pentru a doua oară pe Dacian Cioloş să fie premierul României.

Dacian Cioloş, resuscitat în spirală

Românii l-au ales pe Klaus Iohannis ca preşedinte în 2014, după ce abia traversaseră zece ani de criză sub Băsescu. S-au prefigurat încă zece ani de criză sub Iohannis, din care abia au fost traversaţi şapte ani dezbinatori. În noiembrie 2015, Klaus Iohannis a instalat pentru prima oară Guvernul Cioloş, în locul Guvernului Ponta, demisionat în urma incendiului de la Colectiv, un eveniment privat, dintr-o locaţie privată. Instalarea Guvernului Cioloş, denumit „Guvernul zero“, a marcat debutul crizelor iohanniste în România.

În spirala crizelor s-au derulat guvernele Grindeanu, Tudose, Dăncilă, Orban şi Cîţu. Cu Guvernul Cîţu s-a încheiat primul ciclu al spiralei începute de Cioloş. Astăzi spirala se reia cu acelaşi Cioloş, dar la un alt nivel, cu ambiţii mai savante. Veriga legăturii între spiralele crizelor au fost cei din USR, colegi de coaliţie, cărora  liberalii debarcaţi la poarta Cotroceniului le-au pus eticheta de „trădători“.

Răsplătind „succesul“ guvernării ZERO din 2016, dar şi trădarea din 2021, Klaus Iohannis l-a nominalizat  pe noul preşedinte al USR, pe Dacian Cioloş, ca fiind cea mai indicată persoană să conducă guvernul unei Românii debusolate. Dacian Cioloş a fost un experiment eşuat al lui Klaus Iohannis în 2015, experiment pe care îl reia acum într-un montaj revăzut, pentru a ne demonstra că aceasta este piesa lipsă din ultimul său proiect „România eşuată“.

Prin desemnarea lui Cioloş ca posibil prim ministru, preşedintele Iohannis dovedeşte că este de acord să acorde câştig de cauză unui USR aflat în urma anonimului AUR, exact în momentul în care, atât PNL, cât şi PSD, vor ca USR să nu le creeze probleme la alegerile din 2024. Una din raţiunile care l-au mobilizat pe Klaus Iohannis să-l desemneze pe Cioloş ca premier este spaima sa de a fi suspendat din funcţie, suspendare pentru care se pronunţase atât USR, cât şi Orban.

Orban a declarat că l-ar susţine pe Cioloş, doar pentru a-l contrazice pe Cîţu, care a decretat că în fibra USR, „Socialismul este puternic“. Din declaraţii recente, înţelegem că unii dintre liberalii lui Cîţu sunt dispuşi să preia de la USR banerul cu „Fără penali“, pe care să-l reconfigureze în „Fără Cîţu“, sub care să defileze înlocuitorii acestuia, iluştrii neica nimeni.

Menţinerea lui Cîţu pe funcţie, testul răbdării noastre

Opţiunile preşedintelui nostru iubit pendulează între Dacian Cioloş şi Florin Cîţu, pentru a asigura perfuziile „Guvernului Meu“, mizând pe votul unor parlamentari, ingrijoraţi de a-şi scurta mandatul din cauza posibilelor alegeri anticipate. Băşcălia politică a liberalilor sare în ochi, văzând că pe de o parte aceştia îşi doresc să guverneze în continuare, iar pe de altă parte mizează pe refacerea coaliţiei, prin revenirea în genunchi a trădătorilor userişti. Dacian Cioloş şi-a pregătit şi genunchierele utile pentru penitenţa necesară obţinerii firmanului în Parlament.

Într-un astfel de scenariu, liberalii au declarat lui Klaus Iohannis, la prima rundă a consultărilor, că nu au nici un candidat  pentru funcţia de premier, păstrându-l pe Cîţu sau înlocuitorii acestuia pentru următoarele  runde de consultări. Cu cât mai multe consultări, cu atât mai bine pentru Cîţu, care va conduce în continuare guvernul, în timp ce Iohannis va ignora Constituţia.

Deşi premierul Cîţu a fost trimis acasă, cu tot cu „Guvernul meu“, de votul istoric al celor „281“, preşedintele Iohannis, infestat de virusul PDL-ist al predecesorului Băsescu, vrea să încerce schema acestuia din 2009 când l-a nominalizat ca premier pe Emil Boc, ameninţând Parlamentul că îl dizolvă dacă nu-l votează. Atunci, pe 13 octombrie 2009, Guvernul Boc fusese trimis acasă tot prin moţiunea de cenzură a PSD-ului, cu votul a 254 de parlamentari, dar ameninţarea lui Băsescu şi-a făcut efectul, iar Guvernul Boc a fost reinstalat. Pe o astfel de schemă se pare că mizează acum Iohannis, care va căuta să lungească artificial perioada consultărilor cu partidele parlamentare, rânduind premierii desemnaţi până la plictisul general din preajma alegerilor, care or fi acestea.

Iohannis nu poate miza pe frica tuturor parlamentarilor de alegeri anticipate, deoarece PSD şi AUR care însumează 200 de mandate, s-au  pronunţat că doresc astfel de alegeri. Chiar useriştii agreează anticipatele, dacă liberalii o ţin gaia maţu cu Cîţu premier. Cât despre UDMR, aceştia fiind cei mai serioşi şi consecvenţi, nu au obiceiul să-şi rotească parlamentarii de la o legislaţie la alta, cum procedează în bună tradiţie clientelară liberalii şi social-democraţii. Nici UDMR nu are motive să se teamă de anticipate. Oferindu-i din nou mandatul lui Cioloş, Klaus Iohannis nu face decât să supună USR-ul unor teste dure, care vor fi definitorii pentru viitorul acestui partid. Primul test vizează anvergura aroganţei USR, care cu scorul de numai 15% pretind să guverneze, aroganţă pe care Cioloş o numeşte „responsabilitate“, când de la o poştă se vede că este vorba doar de interese electorale.

Iohannis testează nivelul acestor interese useriste, rezultatul testului dictând nivelul concesiilor pe care aceştia vor trebui să le facă liberalilor, pentru a accepta să-i reprimească în coaliţie. Că dacă nu există coaliţie, nici Cioloş nu poate deschide uşa Guvernului. Speculând aroganţa useristă, Klaus Iohannis vrea să readucă în subordinea PNL-ului ministerele cedate USR-ului de mâna spartă a lui Ludovic Orban. Al doilea test vizează parşiv competiţia electorală dintre USR şi PNL. În perspectiva faptului că această coaliţie trebuie să dăinuie şi după alegerile din 2024, când lui Iohannis îi va fi indiferent cine va fi mai bine plasat, desemnarea lui Cioloş pare a fi o mutare favorabilă dreptei.

Dacă Cioloş obţine votul Parlamentului se netezeşte şi calea acestuia spre fotoliul de preşedinte al României în 2024, iar USR are şansa să devină partidul numărul doi, devansând PNL-ul. Aşa, Iohannis scapă de spectrul suspendării din funcţie, care i-ar baricada drumul spre structurile euro-atlantice. Dacă Cioloş ratează, lui Iohannis nu-i rămâne decât să întindă, până la rupere, durata mandatului de premier interimar al lui Cîţu, dar nu scapă de  spectrul suspendării din funcţie, promisă şi de USR.

Desemnându-l pe Cioloş ca premier, Iohannis îşi oferă şi sieşi o şansă, pentru a nu rămâne şomer după 2024. Să nu creadă cineva ca preşedintele Iohannis are insomnii din pricina vreunei dileme. Având exerciţiul călăririi Constituţiei, deprins de la Băsescu, acesta a dat buzna în sala Romexpo pe 25 septembrie, unde avea loc  Congresul PNL, impunând liberalilor să-l aleagă preşedinte pe Florin Cîţu. Era pe vremea când Iohannis nici nu visa că USR va vota moţiunea de cenzură a PSD-ului.

Florin Cîţu, marele reformator ratat

Marea supărare a lui Florin Cîţu provine din îngrijorarea că el, după ce a devenit principalul reprezentant al Dreptei româneşti, nu-şi mai poate  respecta promisiunile făcute la Bruxelles în faţa Dreptei europene. Preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen i-a promis că-i va aproba PNRR-ul trimis, dacă el se angajează să realizeze o listă de reforme nepopulare, care vizează domeniul salariilor, pensiilor, taxelor şi impozitelor, preţurilor şi multe altele.

În discursul său de la tribuna Parlamentului din 5 octombrie, ziua moţiunii de cenzură, premierul Cîţu a prorocit că succesul moţiunii este succesul forţelor antireformatoare, antieuropene şi antinordatlantice. Că odată cu înlăturarea se va înceta orice reformă în România. Prin această prorocire, Cîţu s-a plasat singur în istorie ca cel mai mare reformator pe care l-a avut România. Aceasta în condiţiile în care, în cei doi ani de guvernare, coaliţia nu s-a remarcat cu nicio reformă. Singurele reforme liberale de care au beneficiat românii, sunt doar cele promise verbal de Orban şi Cîţu.

Nici pe departe premierul Cîţu nu a fost unicul reformator. În istoria postdecembristă nu a existat vreun premier al României care să nu  promită la înscăunare, ca şi Cîţu  de altfel, un pomelnic de reforme. Florin Cîţu nu se deosebeşte cu nimic faţă de cei 23 de predecesori ai săi. Este plin cimitirul de premieri reformatori. În reformele promise, Florin Cîţu nu a uzat de priceperea sa, ci de un subterfugiu, mizând masiv pe suma de 29,2 miliarde de euro promisă de către Uniunea Europeană prin intermediul PNRR.

Să mă ierte liberalii, dar orice premier, oricât de prost ar fi, îşi poate permite să promită reforme, ştiind că îi va fi livrată de afară suma mai sus pomenită. De altfel, în doi ani, guvernele PNL au îndatorat România cu sume mult mai mari, dar reforme ioc. Ne întrebăm în continuare, unde sunt banii cu care Cîţu a îndatorat Romănia?

Citește știrea

Trending