Preotul Țușcanu, amănunte inedite despre Vodă Mircea cel Bătrân și mormântul său unic în țară. Au trecut șase secole și șase ani de la moartea voievodului

■ la Mănăstirea Cozia, mormântul său are înfățișarea unui sarcofag egiptean, unic între toate cele boierești și domnești din țară ■ unul dintre stareții Coziei, Calist, a ajuns în anul 1878 locotenet de episcop al Romanului cu titulatura „Băcăoanul“ ■

În urmă cu 606 ani, la 31 ianuarie 1418, a murit Mircea cel Bătrân, domnitorul Țării Românești, care a trecut la cele veșnice la vârsta de 60 de ani, fiind înmormântat la Mănăstirea Cozia în ziua de 4 februarie 1418. Preot dr. Florin Țuscanu face cunoscute câteva date semnificative privind viața marelui voievod, în rubrica „Dreptul la Neuitare”, în care consemnează cotidian.

„La 31 ianuarie 1418, a trecut la cele veșnice Mircea I (cel Bătrân), Domnul Țării Românești. Voievodul a încetat din viaţă la vârsta de 60 de ani, după o glorioasă domnie, fiind înmormântat în ziua de 4 februarie 1418, nu la Biserica Domnească din Argeş, lângă înaintaşii săi, ci la cea mai frumoasă biserică” de atunci, ctitoria sa, Mănăstirea lui de la Cozia.

Locul de odihnă veşnică a lui Mircea, are astăzi înfăţişarea unui sarcofag egiptean, unic între toate mormintele boiereşti şi domneşti din ţara noastră. Inițial pe mormânt s-a pus o piatră mare care a fost distrusă, mormântul său fiind profanat de mai multe ori. În vara lui 1821, după uciderea lui Tudor Vladimirescu şi înfrângerea eteriştilor de către turci, Alexandru Ipsilanti, urmărit de turci s-a refugiat la Cozia.

Mănăstirea şi familiile care își găsiseră adăpost aici devin pradă turcilor, care au dat foc mănăstirii, au profanat mormintele lui Mircea şi ale altor domni, crezând că vor găsi în ele comori ascunse şi au comis toate grozăviile. Peste un veac, prefectul judeţului Vâlcea anunţă Ministerul Cultelor la 14 iunie 1917 că superiorul mănăstirii Cozia, părăsind postul şi refugiindu-se încă înainte de ocupaţia germană, mănăstirea a rămas în părăsire şi expusă stricăciunilor.

«Între altele, mi s-a adus la cunoştinţă că mormântul Voievodului Mircea a fost devastat, ridicându-i-se şi luându-i-se piatra comemorativă, de către duşmanii străini de neam şi de credinţa ortodoxă». În procesul verbal din 23 decembrie 1918, procurorul Tribunalului Vâlcea spune: «Din zvon public fiind informaţi că trupele austro-germane în retragere au devastat mănăstirea Cozia, ne-am transportat în localitate

Am constatat că piatra comemorativă de pe mormântul domnitorului lui Mircea cel Mare a fost mişcată din loc şi spartă», iar biserica folosită ca adăpost pentru cai”, citează din documentele studiate părintele Florin Țuscanu. Acesta mai reamintește faptul că piatra comemorativă a stat distrusă pe mormântul lui Mircea până în anul 1936 când s-a făcut una nouă, cu pisania alcătuită de Nicolae Iorga, având un conţinut mult mai bogat decît cel care există azi pe piatra mormântului.

Inscripţia era: „Aici odihneşte binecinstitorul şi de Hristos iubitorul Mircea, (… urmează titulatura cunoscută) ctitor acestui sfânt locaş. A trecut la cele veşnice la 31 ianuarie 1418”. Această piatră funerară a iscat discuţii cu privire la dimensiunea ei şi la conţinutul inscripţiei. După doi ani (în 1938), piatra a fost schimbată, folosindu-se probabil la construcţia scărilor dinspre miazăzi, care urcă la stăreţie. La 15 mai 1938, din iniţiativa Comisiei Monumentelor Istorice, pe mormântul marelui voievod Mircea s-a aşezat actuala piatră funerară, adusă din Bulgaria, pe care se află următoarea inscripţie:

„Aici odihnesc rămăşiţele lui Mircea, Domnul Ţării Româneşti, adormit în anul 1418”. Preotul Florin Țuscanu pomenește în relatarea sa un lucru mai puțin cunoscut și anume despre faptul că unul dintre stareții Mănăstirii Cozia, pe nume Calist, a ajuns în anul 1878 locotenet de episcop al Romanului cu titulatura „Băcăoanul“, fiind primul arhiereu din cei nouă, care au purtat acest titlu. Lui i-a urmat în scaun episcopul Melchisedec Ștefănescu.