Contactează-ne

Arhivă 2005-2017

Preotii si Securitatea

Știre publicată în urmă cu

în data de

Reprezentantii principalelor culte religioase din Roman, indiferent de vîrsta, au fiecare cîte o „poveste“ legata de refuzul de a colabora cu Securitatea, în vremea regimului comunist. De departe cea mai interesanta ramîne aceea a preotulului protopop, Florin Tuscanu, în biblioteca caruia, la loc de mare cinste, sta lucrarea „Preoti ortodocsi în închisorile comuniste“, de Vasile Manea, un fel de „carte de capatîi“. La terminarea Facultatii de Teologie, Florin Tuscanu a primit repartitie în judetul Vaslui, la Parohia Delesti, o localitate micuta, cu doar 150 de credinciosi. „Am auzit de la preotii mai în vîrsta povestea cu racolatul clerului de catre Securitate, în vederea culegerii de informatii despre intelectualitatea satului: despre doctori, profesori. Preotul, locuind acolo, în mijlocul oamenilor, putea furniza tot felul de informatii. Desi într-un an, cît mi-am desfasurat activitatea în micutul sat vasluian, n-am fost niciodata vizitat de Securitate, am trait cu frica, pentru ca ma simteam vizat. Acest lucru m-a mirat foarte tare pentru ca eu eram fiu de detinut politic. Tatal meu, Aurel Tuscanu, în 1956, a fost condamnat la 20 de ani închisoare si munca silnica. Formula era cea «clasica», de «uneltire împotriva societatii socialiste», tata fiind declarat «dusman al regimului». Aceasta «crima» mi-a adus mari necazuri atît timp cît am urmat seminarul, dar si ulterior. Traind «pe viu» drama aceasta, m-am adresat Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS) cu o cerere prin care doream sa studiez dosarul meu, lucru care mi-a fost, deja, aprobat. De altfel, sînt singurul preot romascan, legitimat de Episcopia Romanului, tocmai din aceste considerente, de a studia dosarele preotilor ortodocsi din Episcopia Romanului, condamnati la ani grei de temnita“, a declarat Florin Tuscanu. Acesta a spus ca în Eparhia Romanului au existat 14 preoti condamnati la ani grei de temnita, printre acestia numarîndu-se Ioan Pavaluta, tatal doctorului Aurelian Pavaluta, care de altfel a si murit dupa gratii, la Botosani, sau Episcopul Lucian Triteanu, „pus în retragere“ pe 10 septembrie 1947. Preotul protopop Florin Tuscanu ramîne, însa, la convingerea ca exista o veritabila campanie de denigrare a bisericii, singura institutie credibila în fata oamenilor. „Nu stiu de ce s-a pornit o astfel de campanie furibunda împotriva clerului, de vreme ce din toate paturile sociale, din fel de fel de ratiuni, au fost recrutati informatori ai Securitatii. La sedintele de la Protopopiat participau si asa-zisii reprezentanti ai Departamentului Cultelor, din Minister“, a mai spus preotul Florin Tuscanu. Nici anii studentiei n-au fost fost prea linistiti pentru acesta, din cauza faptului ca vizitele la Ierusalim ale studentilor de la Teologie erau îndeaproape supravegheate de Securitate, din motive lesne de înteles.

Un subiect „delicat“, evitat de reprezentantii cultelor Preotul Adrian Faraoani, de la cea mai mare parohie romano-catolica din zona Moldovei, aceea din Sabaoani, avea în 1989 doar 11 ani. „Astfel de informatii nu pot fi obtinute decît de la parintele paroh. Eu nu sînt abilitat sa vorbesc despre aceste lucruri. Eram foarte mic. Aveam doar 11 ani, pe vremea comunistilor. Nu stiu prea multe si de altfel mi-ar trebui aprobarea acestuia sa pot da astfel de relatii“, a spus preotul Adrian Faraoani. Profesorul Iancu Wexler, presedinte al Comunitatii Evreiesti din Roman, a spus ca telefoanele sefilor evreilor erau ascultate de Securitate. „Acum se spune despre rabin ca a fost informatorul Securitatii. Evident ca este o mare eroare. Rabinul era trimisul Romaniei în strainatate, atunci cînd tara noastra avea nevoie de Clauza Natiunii Celei mai Favorizate. În acest context, sigur ca Securitatea era interesata de tot ceea ce se întîmpla la nivelul comunitatilor din Romania. Telefoanele noastre erau ascultate, corespondenta din Israel era violata. Cunosc un romascan, membru al Comunitatii Evreiesti, care a fost chemat la Securitate pentru a fi atentionat în ceea ce priveste comportamentul fata de straini. De altfel, eu, din momentul în care am preluat sefia Comunitatii Evreiesti din Roman, în 1986, eram obligat sa tin o evidenta stricta a fiecarui strain care intra în casele celor 30 de membri ai comunitatii, unde merge, cu cine se întîlneste, ce vorbeste etc. Îmi amintesc ca, prin 1987, am fost chemat la Securitate sa dau relatii despre cele 30 de familii de evrei care traiau în Roman. Era un ofiter, pe care cu toata eleganta «l-as trimite la origini», pentru ca mi-a creat multe neplaceri. În momentul în care venea la Roman rabinul, cu prilejul diverselor sarbatori ale Cultului Mozaic, avea pretentia sa-mi supervizeze cuvîntarea. Niciodata nu am crezut ca este cazul sa dau telefon la Securitate atunci cînd soseau aceste delegatii de la Bucuresti. Din fericire, se depasise perioada anilor ‘50, cînd erau arestati si haituiti reprezentantii evreilor. Stiu povesti concrete despre acele vremuri, în care conationalii nostri au fost hartuiti de Securitate din diverse motive, mai ales sub pretextul ca au avut aur“, a declarat Iancu Wexler. Si doctorul Filip Panait, aflat la a treia generatie de adventisti, a avut de suferit, în vremea studentiei, motivat de convingerile sale neoprotestante si de deschiderea pe care a manifestat-o, înca din liceu, fata de valorile Occidentului. „În opinia mea, capii Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea au fost folositi de catre Securitate pentru a se ocupa de diaspora adventista. Numai asa puteau sa-si creeze o imagine pozitiva în Occident. Din informatiile mele, unul din presedintii Bisericii Adventiste din Romania a fost ofiter cu rang înalt în Securitate, posibil general. Spun acest lucru în cunostinta de cauza. La înmormîntarea lui, sora mamei mele, Dalila Marinescu, mi-a povestit ca a venit un general, cu o pernuta pe care era purtata o stea de general“, a declarat Filip Panait. Acesta a solicitat dosarul sau de la CNSAS si a primit raspuns ca îi va fi pus la dispozitie în toamna. „Stiu ca am avut dosar de urmarit, pentru ca în timpul armatei am fost îndeaproape supravegheat. În cei trei ani cît am facut armata la Beius, mi s-a interzis sa fac garda. Mi-au pus un turnator în spate si mai ales în timpul tragerilor eram foarte atent supravegheat, pentru a se evita «accidentele». Mi s-a întîmplat ca, la raportul de seara, un ofiter sa ma acuze ca sînt tradator de tara. Va închipuiti ce înseamna acest lucru la un tînar de 19 ani si jumatate! Imediat dupa Revolutie, am facut cerere sa mi se permita accesul la dosarul de Securitate. Atunci, mi s-au trimis «mesaje» prin terte persoane, «sa-mi vîr mintile în cap si sa ma potolesc pentru a nu primi un glont în cap». Atunci, mi-a fost cu adevarat teama pentru viata mea, dar de tinut gura nu prea mi-am tinut-o, pentru ca asa este firea mea, mai cîrcotasa. Am continuat ca în repetate rînduri sa cer deconspirarea capilor bisericii noastre, în vederea asanarii morale a lumii în care ne crestem copiii, pentru ca avem o datorie morala fata de acestia“, a spus Filip Panait.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Advertisement








Trending