Pregătiri de hram la Mănăstirea Neamţ

■ numeroşi pelerini sînt aşteptaţi la mănăstire pentru slujba închinată marii sărbători a Înălţării Domnului ■ credincioşii se vor putea închina la icoana Maicii Domnului şi la moaştele Sfîntului Cuvios Paisie ■

Comunitatea monahală de la Neamţ a intrat în febra ultimelor pregătiri pentru ziua Înălţării Domnului, cînd se sărbătoreşte şi hramul mănăstirii ce atrage în fiecare an o mulţime de pelerini de pe tot cuprinsul ţării.

Slujba religioasă va fi oficiată de un impresionant sobor arhieresc completat cu stareţii şi preoţii din zonă. Sînt aşteptaţi Înalt Preasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, membrii Sinodului Mitropolitan şi alţi invitaţi. Hramul nu este doar o sărbătoare a mănăstirii, ci şi a locuitorilor din comuna Vînători Neamţ şi a întregii zone.

De obicei, de Înălţare vin numeroşi oameni să se închine la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului şi la moaştele sfinţilor ocrotitori ai Moldovei şi să primească binecuvîntarea Înalt Preasfinţitului Teofan. Unii pelerini ajung în zonă la începutul săptămînii ca să meargă în pelerinaje şi la mănăstirile Secu, Sihăstria, Agapia, Văratec, revenind la Neamţ pentru slujba de priveghere de miercuri seara, programată la ora 18.00. Joi dimineaţă, la ora 8,30, se va săvîrşi sfinţirea apei în aghiazmatarul din faţa mănăstirii, după tradiţie.

După cuvîntul de învăţătură, se va merge în procesiune cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului şi alaiul va intra apoi în incinta aşezămîntului monahal unde se va săvîrşi Sfînta Liturghie, precum şi o slujbă de pomenire a eroilor neamului. La Neamţ vor fi pomeniţi atît ostaşii căzuţi pe cîmpurile de luptă ale patriei, precum şi cei înhumaţi în cimitirul mănăstirii, la Schitul Cărbuna şi la Mănăstirea Sfînta Cruce, ridicată pe locul unde 14.000 de soldaţi au pierit într-o cumplită bătălie din timpul celui de-al doilea război mondial.

Cu ocazia sărbătorii principale a mănăstirii au avut loc şi alte evenimente importante, în anii precedenţi. Moaştele Sfîntului Cuvios Paisie au fost scoase spre închinare pentru prima dată tot de hram, în 2014, după ce fuseseră descoperite în septembrie 2013, cu ocazia cercetării mormîntului din biserica mănăstirii.

Pentru adăpostirea lor, Patriarhia a înzestrat atunci mănăstirea cu o raclă din argint aurit, sfinţită de către PF Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Ulterior, moaştele au fost depuse în pronaosul bisericii Înălţarea Domnului, alături de cele ale Sfîntului Simeon de la Muntele Minunat şi ale Sfîntului Necunoscut.

Tot cu ocazia hramului mănăstirii, în 2008 a avut loc proclamarea canonizării a nouă sfinţi nemţeni care au vieţuit în secolele din urmă în zona noastră. Este vorba despre Cuviosul Ioan de la Râşca şi Secu (sărbătorit pe 30 august), Cuvioşii Simeon şi Amfilohie de la Pîngăraţi (7 septembrie), Cuvioşii Rafael şi Partenie de la Agapia Veche (21 iulie), Cuvioşii Iosif şi Chiriac de la Bisericani (1 octombrie), Cuviosul Chiriac de la Tazlău (9 septembrie) şi Cuviosul Iosif de la Văratec (16 august). Cuviosul Paisie s-a născut în oraşul Poltava din Ucraina în anul 1722, la 21 decembrie, tatăl fiind protoiereu al localităţii.

Tatăl său murind de tînăr, în 1735 copilul a fost dat de mama sa să înveţe la Academia teologică din Kiev, întemeiată de mitropolitul moldovean Petru Movilă. După patru ani, părăsind şcoala, intră în viaţa monahală la Mănăstirea Medvedeski şi vine în Moldova, în anul 1745, stabilindu-se la schitul Trăisteni – Rîmnicu Sărat şi apoi la Mănăstirea Dălhăuţi. În vara anului 1746 se duce la Muntele Athos, unde se nevoieşte ca sihastru patru ani. În 1750 este tuns în monahism de Cuviosul Vasile de la Poiana Mărului, primind numele de Paisie.

În vara anului 1763 se reîntoarce în Moldova împreună cu toţi ucenicii săi şi se stabileşte la Mănăstirea Dragomirna, unde se nevoieşte doisprezece ani. În 1775, Moldova de Nord căzînd sub ocupaţie austriacă, Cuviosul Paisie a fost nevoit să se stabilească la Mănăstirea Secu, pe 14 octombrie, împreună cu 200 de monahi. După 4 ani s-a mutat la Mănăstirea Neamţ, cu o mare parte din obştea de la Secu, în ziua de 14 august 1779, unificînd astfel cele două mănăstiri sub povăţuirea unui singur stareţ.

Timp de cincisprezece ani, cît a fost stareţ al celor două mănăstiri unificate, Cuviosul Paisie păstrează cu sfinţenie acelaşi regulament de viaţă monahală din Sfîntul Munte Athos. O atenţie deosebită a acordat cuviosul traducerii din limba greacă a scrierilor patristice filocalice, continuînd, astfel, şirul traducerilor de la Dragomirna şi Secu.

Unii călugări moldoveni, munteni şi ardeleni, fiind buni elenişti, traduceau scrierile Sfinţilor Părinţi din limba greacă veche în limba romînă, iar călugării slavi traduceau în limba slavonă, făcînd din Mănăstirea Neamţ o adevărată academie patristică şi duhovnicească, nemaiîntîlnită în alte ţări ortodoxe din acea vreme.