Contactează-ne

Arhivă 2005-2017

POSTURILE SRI-lui LA POST

Știre publicată în urmă cu

în data de

Reporter: Domnule colonel, în post ati pãrãsit postul, de ziua SRI-lui iesind la pensioarã. Nu-i cam devreme? Colonel: La timp. E vorba de imaginea institutiei, practic nu mai puteam rãmîne, peste un an, doi, spunea lumea cã SRI Neamt e condus de „Mos“ Crãciun… Rep.: Ce veti face la pensie, vreun birou de detectivi sau poate rãmîneti pe meserie de sigurantã nationalã? Col.: Da, rãmîn pe profil. Investesc într-o afacere cu ace de sigurantã. Rep.: Parcã nu se mai zice sigurantã nationalã, ci securitate nationalã… Col.: Mai nou, prin nord, se vorbeste despre „secuitate“ nationalã. Rep.: Pãcat cã plecati acum, cînd e vorba sã aveti, în sfîrsit, o legislatie europeanã. De ce credeti cã tot se amînã promulgarea legilor care sã vã reglementeze activitatea? Col.: Cu legile cad ei de acord, dar nu se înteleg în privinta stãpînului nostru. Toti ne vor: Presedintia, Premierul, Parlamentul… Rep.: Cine credeti cã ar trebui sã aibã în mînã Serviciile Secrete? Col.: Sîntem bugetari, deci plãtiti de popor, asa cã logic ar trebui sã fim pe mîna aceluia în care are cea mai mare încredere populatia. Rep.: Pãi, omul nostru nu prea se omoarã dupã Premier sau Parlament. Col.: Dumneavoastrã ati spus-o! Rep.: Spuneti sincer, dacã dau acum un telefon… sînt ascultat? Col.: Normal, dacã cel pe care-l apelati vã rãspunde! Rep.: Sã o luãm altfel. Cînd nu sînt ascultat la telefon? Col.: Nu stiu în cazul dumneavoastrã, dar eu, cînd vorbesc cu soacra, stiu sigur cã nu mã ascultã ce vorbesc. Rep.: Mai sînt securisti în sistem, cei din vechea gardã? Col.: Vã dati seama cã, în ultimii 17 ani, au avut timp sã se pensioneze, dar degeaba, cã toatã anatema vechii structuri cade în continuare pe cei intrati în sistem dupã ‘90. Umbrele Securitãtii odioase dispar greu… Rep.: Se acuzã faptul cã existã prea multe servicii secrete. Col.: E democratie, pînã si popimea si-a tras un serviciu propriu. Pînã si la mine în bloc este una blondã la parter care oferã servicii secrete celor cu bani. Rep.: Cicã vã cãlcati voi serviciile pe bombeuri, vã încãlecati! Col.: De asta se face Comunitatea de Informatii. Rep.: Se vorbea despre iminenta schimbare a romascanului nostru Radu Timofte. Col.: Crede cineva cã presedintele Bãsescu nu l-ar fi schimbat imediat dacã avea motive si dacã nu era multumit de activitatea lui? Adevãrul e cã nu i-a fost deloc usor sã ajungã si apoi sã rãmînã director la SRI, loviturile curgînd gîrlã: ba cã e KGB-ist fruntas, ba cã e pe o mînã cu Vîntu, ba cã fereste securistii de mînia CNSAS. Si-a ridicat pe multi în cap, cînd a avertizat Parlamentul cã cea mai gravã amenintare la siguranta nationalã e coruptia. Si o spunea acum cîtiva ani… ceea ce ne spune UE acum. „Monitorizãm grãdinitele, punem ochii pe toti copiii pîrîciosi si-i crestem de mici“ Rep.: Ce face SRI ca sã stîrpeascã flagelul coruptiei? Col.: Informãm! Dar mai toate institutiile pe care SRI le informeazã despre potentiale pericole sînt „lovite de surzenie“, multe entitãti strãine sînt implicate în slãbirea economicã a tãrii, inclusiv prin investitii strategice, de multe ori receptivitatea fatã de semnalele SRI este zero. Parcã, în ultimul timp, de cînd cu Bãse, se vede ceva. Nu? Rep.: De unde vã recrutati sursele de informatii? Col.: De unde putem. Mai nou, monitorizãm grãdinitele, punem ochii pe toti copiii pîrîciosi si-i crestem de mici. Rep.: Vã bîrfeste lumea. De ce nu sînteti mai transparenti? Col.: Asta-i soarta serviciilor secrete peste tot, sã o luãm mediatic în barbã la cea mai micã gresealã si sã tãcem mormînt cînd am dat lovitura. Rep.: CNSAS-ul are o nouã componentã… Col.: E treaba lor, treaba noastrã este sã asigurãm securitatea arhivelor, pînã ce conducerea tãrii ne ordonã sã o predãm în totalitate. Folosirea dosarelor ca sã-si dea politicienii în cap ar face ravagii în societatea româneascã… Rep.: Angajati numai candidati cu ochi albastri? Col.: Nu, dupã 1990 nu se mai angajeazã „pe ochi frumosi“. Rep.: Unii spun cã n-avem nevoie de Parlament, de Servicii Secrete. Cui îi trebuie SRI-ul? Col.: Se pare cã SRI-ul ne trebuie nouã, celor multi, celor buzunãriti la drumul mare prin diverse „inginerii financiare“, cei furati si batjocoriti zi de zi de cãtre gunoaiele aduse de puhoiul tranzitiei. Acestora nu le trebuie SRI, lor nu le trebuie ascultate telefoanele, lor nu le trebuie martori în afacerile oneroase cu strãinii… Rep.: E adevãrat cã ati încadrat bãieti tineri, cã aveti ofiteri acoperiti? Ce este un ofiter acoperit? Col.: Un ofiter acoperit este un ofiter nou care nu-si scoate pãlãria în fata celor bogati si puternici si îsi face datoria. Rep.: Pînã la urmã beneficiazã de munca voastrã bugetarul care vã plãteste salariul? Col.: Prin reprezentantii pe care si i-a ales. Beneficiarii informatiilor culese de cãtre Serviciul Român de Informatii sînt Presedintia si Guvernul României, de la ei asteptãm semne reale cã se vrea, într-adevãr, stãvilirea coruptiei. Ei pot deschide portile arhivelor Securitãtii, ei pot dispune cercetarea penalã a marilor infractori care ne macinã economia tãrii, ei trebuie sã ia în serios, la timp si eficient, semnalele trase. Rep.: Terorismul face ravagii prin lume. Ati avut o groazã de alarme false cu bombe… Col.: Mai ales în perioada postului, ni s-au anuntat amenintãri din partea unor cetãteni din Republica Moldova, cu „boambe“ în piata agroalimentarã. S-a dovedit, pînã la urmã, cã e vorba de fasole… Rep.: Cînd va scãdea încãrcãtura de kaghebisti/ ha în perspectiva aderãrii la Uniunea Europeanã? Col.: De la 1 ianuarie se introduce viza pe frontiera esticã, bazarele se cam golesc. Rep.: Vã dorim s-aveti parte de pensie, ce vã doriti si ce nu vã doriti? Col.: Îmi doresc sã fiu sãnãtos si nu-mi doresc sã am parte de fenomenul Galati, adicã sã iau bulane peste ochi de la jandarmi, cînd mã duc sã-mi iau medicamentele compensate. Rep.: Se aude cã vã demilitarizati în curînd, vã iau pistoalele… Col.: Foarte normal, asa e si afarã la serviciile occidentale, arma pentru „intelligence service“ este creierasul. Numai segmentul antitero are armament în dotare. Rep.: E un avantaj? Col.: Normal. Scap de curãtatul armamentului si, în plus, nu mai trebuie sã tin cu Steaua. Asa cã strig din rãsputeri… hai Rapid!

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Arhivă 2005-2017

Proces şi la Curte în cazul fraudelor de la postliceală

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ procurorii au atacat sentinţa prin care s-au aplicat pedepse cu suspendare şi achitări ■ 19 din cei 96 de inculpaţi au uzat de calea de atac ■ 26 de lucrări au fost anulate de instanţa de fond ■ unii elevi nici nu treceau pe la şcoală, fiind plecaţi în străinătate ■ erau promovaţi contra unor sume de 1.000 de lei ■ unii profesorii-medici pătaţi completau în locul candidaţilor testele tip grilă ■

Procesul fraudelor de la postliceala sanitară continuă la Curtea de Apel Bacău după ce sentinţa instanţei de fond a fost atacată. Au declarat apel atît procurorii cît şi parte din inculpaţi, 19 din totalul din 96, profesori care şi-au pătat onoarea la corectarea tezelor, dar şi elevi care au cotizat pentru a deveni asistenţi medicali. Reamintim că Tribunalul Neamţ a aplicat pedepse cu suspendare, iar parte dintre cei deferiţi justiţiei au fost exoneraţi de răspundere penală, fiind achitaţi. 26 de lucrări ale elevilor „cotizanţi“ au fost anulate de instanţă, titularii rămînînd fără diploma care le atesta studiile. Acuzele de dare şi luare de mită nu au putut fi dovedite nici din probatoriu, nici din interceptări şi confruntări, astfel încît profesorii şi cei din comisia de examinare au fost inculpaţi numai pentru abuz în serviciu şi fals material în înscrisuri oficiale. În ceea ce priveşte alţi acuzaţi, ei au fost trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunilor de trafic de influenţă, iar cursanţii şcolii postliceale fiind inculpaţi pentru cumpărare de influenţă. Cele două părţi vătămate din dosar, Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ şi Şcoala Posliceală Sanitară Piatra Neamţ, nu s-au constituit părţi civile în procesul penal. Curtea de Apel Bacău va da în cauză o sentinţă definitivă. Conform actelor de urmărire penală, lanţul neregulilor pleca încă de intrarea în şcoală şi se termina la finele studiilor, cu examenul de certificare, unul care era de cele mai multe ori măsluit grosolan. Oamenii legii s-au sesizat despre nereguli în 2013, iar cercetările au durat aproape doi ani. Au ajuns în faţa judecătorilor membrii comisiilor de certificare a studiilor, diriginţii celor trei clase din Piatra Neamţ care au absolvit în 2013, secretarul unei postliceale din Roman, care în anul 2013 a scos ultima promoţie, apoi şi-a închis porţile, precum şi de mulţi din cei care au cumpărat bunăvoinţa profesorilor şi a medicilor şi au cumpărat o diplomă de asistent medical, deşi în unele cazuri chiar cei din comisia de examinare se minunau cît de neinstruiţi erau candidaţii. Acheta a relevat faptul că la postliceala din Roman succesul examenului era asigurat contra sumei de 1.000 de lei de persoană. În mod normal, taxa legal instituită era de 170 de lei, iar diferenţa pînă la 1.000 de lei însemna cumpărarea indulgenţei profesorilor examinatori. De toate demersurile s-a ocupat secretara unităţii, cea care strîngea banii de la cotizanţi, le spunea că această practică este valabilă de ani de zile şi că pentru cei care dau bani, poate rezolva problema examenului la Piatra Neamţ. Tot ea făcea drumurile la „judeţ“, unde era centru de examinare şi rezolva problema. Femeia le-a spus oamenilor legii că această taxă ilegală era de cînd lumea, că iniţial a fost mai modestă, dar că din 2009 rămăsese la pragul de 1.000 de lei. Din cei 34 de elevi înscrişi în promoţia 2010 – 2013, au venit la examenul de certificare numai 24, dar instanţa le-a anulat lucrările. Pentru unii, cursurile din cei trei ani au fost opţionale, nici măcar nu au trecut pe la şcoală fiind plecaţi la muncă în străinătate. Pentru majoritatea candidaţilor secretara le-a făcut rost şi de proiecte pe care le avea de la promoţiile anterioare. La Piatra Neamţ examenul de final costa mai puţin, cam 500 de lei. Ca orice examen şi cel de la postliceala sanitară era monitorizat audio şi video, aşa că anchetatorilor nu le-a trebuit decît niţică răbdare pentru a studia înregistrările. Aşa a ieşit la iveală că acolo unde toată comisia era „cumpărată“, medicii au muncit pe brînci, şi- au scos din poşete mai multe pixuri, au stabilit care este mai aproape de culoarea cu care s-a scris teza şi au trecut la treabă. La testele tip grilă erau întrebări care aveau unul, două sau chiar trei răspunsuri corecte. Corectorii au completat tot ce trebuia pentru note cît mai mari. Totuşi, mediciii care nu s-au lăsat cumpăraţi au rămas uimiţi de neştiinţa candidaţilor, catalogînd promoţia 2013 ca fiind cea mai slabă din istoria şcolii. La examenul din 2013 au fost un număr total de 212 candidaţi care au avut de susţinut proba scrisă şi proiectul. Dacă la cea de-a doua probă toţi au trecut cu brio, la teza scrisă, şapte candidaţi nu au reuşit să obţină minim nota 5. Din cei care au trecut însă, mulţi s-au bucurat de sprijinul comisiei de corectare, în unele cazuri modificările fiind evidente. În aceste condiţii, a fost dispusă o expertiză grafologică în urma căreia a ieşit la iveală că din totalul de 212 de teze, un număr de 113 prezintă modificări ale substanţei cu care s-a scris, dar nu s-a putut stabili dacă au făcut menţiunile pe foaie una, sau două persoane.

Citește știrea

Arhivă 2005-2017

Releul Pietricica

Știre publicată în urmă cu

în data de

Fluturi, bufnite si nuduri deasupra cartierului Precista

1. Petru Diaconu, un boem total, fãrã mamã, fãrã tatã, nãscut de o mãtusã, rudã de sânge, totusi, cu Henri-Julien-Felix Rousseau (cunoscut ca le Dournier, Vamesul) a dat sfoarã-n Piatra si si-a adunat prietenii la un vernisaj, pe un deal, la Sestri Art Gallery, deasupra cartierului Precista. Acolo, împreunã cu mai tânãrul sãu camarad Bogdan Enache au pus-o de o expozitie de picturã, fiindcã ei asta stiu si asta fac: picteazã. În plus, omul acesta cu ochi limpezi de viezure tânãr, de o generozitate elegantã, cum rar mai întâlnesti în ziua de azi, se dovedeste de o consecventã înspãimântãtoare. El picteazã bufnite, frunze, nuduri, fructe tãiate în douã, ca sã li se vadã semintele, fântâni, puturi de fântânã în care se vede cerul si în care se vãd frunze, nuduri, seminte din fructe tãiate în douã, bufnite, poate si câte o oalã de lut preistoricã, devenind astfel mai împãmântenit decât ne putem imagina noi, care îl vedem doar un pictor recunoscut ca pictor fiindcã asa a vrut el: sã fie pictor. Fiecare lucrare a sa este de o minutiozitate exemplarã. Rousseau Vamesul opunea impresionismului arta naivã, visarea, fantezia, fiind definit drept un pictor neoprimitv genial. La fel e si Petricã Diaconu, un pictor absolut fascinant, de o energie debordantã si cu o fantezie care-l duce în visãrile lui pe pânzã. E unic, fiindcã e prea destept, prea citit ca sã fie pus în categoria pictorilor naivi, motiv pentru care cautã si titluri de expozitii, cautã cuvinte, cautã motive care sã-l desprindã de un fel de etichetã care, habar n-are el, s-a desprins de mult de lucrãrile sale. Si-a intitulat expozitia: Cãlãtorie în imaginar, iar tablourile sale au nume ca niste versuri. Nu le-am vãzut, dar a promis sau chiar a fãcut niste tablouri mari, gen Visul (1910 Museum of Modern Art, New York), Vamesul, o fi în stare. El îmi aduce aminte, mereu, de ce a spus cândva Janis Lyn Joplin: Nu sunt cea mai bunã, dar sunt unicã. 2. Si fiindcã vreau sã mã pãstrez în aceastã rubricã a Monitorului: pot fi invidiat pentru ziua de marti. Din marea cea mare a majoritãtii care si-a petrecut ziua de marti la televizor, privind si ascultând ineptiile zilei, care, desigur, au fost deja uitate, am avut sansa de a merge acolo, unde televizoarele erau oprite si unde oamenii se întâlneau, se salutau, unii se îmbrãtisau si se uitau pe pereti, la tablouri. Am stat la un pahar cu vin, am vorbit, am râs, l-am ascultat pe cel care a fãcut, elegant si scurt, vernisajul, cu multe glume, cu imaginatie, apoi iar am stat la taclale, am mai bãut un pahar cu vin, oameni frumosi, femei si bãrbati de toate vârstele, îmbrãcati îngrijit, civilizati, atenti la cei de lângã ei, distinsi. Pietreni distinsi. Oameni cu grijã de ei si de cei de lângã ei, oameni inteligenti, fãrã ifose, aflati într-un loc unde se simteau bine si, care, din când în când, se uitau si la motivul acelei întâlniri de searã: pe pereti. La tablouri. Un motiv absolut normal. A fost o searã frumoasã, în care nimeni nu a simtit nevoia sã se de-a balenã în apã micã. N-am vãzut politicieni. Singurul ales, Petru, nu mai termina sã se autoironizeze si avea si un fular alb în jurul gâtului. Totul a fost atât de firesc, de normal, cu oameni normali, încât pãrea anormal. Între timp, din balconul locantei, iluminat de Crãciun, începeau sã zboare pe deasupra cartierului Precista fantasmagoriile pictate de Petru Diaconu. Bufnitele si nudurile lui, frunzele si fluturii lui, în culori de normalitate. Un artist, iar acea punere în scenã, acea mise-en-scene, pãrea cã va putea fi reluatã si mâine, si poimâine. M-a cuprins o stare de bine. Coborând scãrile de la stadion, intram într-un oras frumos, iar pe cer… ce sã vã mai spun?! Acasã am gresit si am dat drumul la televizor, la stiri. Se vorbea despre scandalul, despre circul din Parlament. Am închis si am preferat sã scriu aceste gânduri. Ies pe balcon sã mã uit la cer, poate mai vãd ceva urme de culoare.

Citește știrea

Arhivă 2005-2017

REABILITAREA SI INTEGRAREA TURISTICĂ A MONUMENTULUI ISTORIC: BISERICA SF. GHEORGHE

Știre publicată în urmă cu

în data de

Citește știrea

Trending