Contactează-ne

Arhivă 2005-2017

PORTRETE PE STICLÃ. Extraordinar de senzational: Soricelul Neascultãtor, consolatorul Dan Diaconescu

Știre publicată în urmă cu

în data de

L-am cunoscut si l-am simpatizat cînd era încã student, redactor-sef la „Un Imperiu într-o Republicã“, acesta era promo-ul Jurnalului National de atunci, un cotidian pe formulã A4, unde Marius Tucã îsi chinuia talentul într-o rubricutã de pe ultima paginã, parcã, cu o cucuvea drept siglã. (Cã, pe urmã, a scos si o carte, douã, cu tot ce a comis el acolo, poezele si bezele oltenesti, normal, pentru istorie). Legenda spunea cã Dan Diaconescu este nepotul patronul Dan Voiculescu, ceea ce este credibil, din moment ce un încã student, asa cum l-am cunoscut eu, era sef peste „Un Imperiu într-o Republicã“. Cã pe urmã s-au stricat la burtã, ãsta-i alt furazolidon. Adicã, pe atunci, erau cam 22 de Jurnale de judete. În fine, cînd l-am întîlnit prima oarã, la el, în biroul de la Jurnal, care atunci era comasat la Antena1 si cu Radio Romantic (un post care dãdea muzicã din anii 60, 70, 80, pe care regret cã nu-l prind), era, dupã cum am mai spus, încã student, manierat, zîmbãret si foarte concentrat. M-a tratat cu un uischian si am discutat, amical, discutii. Am bãtut palma. Am scris la Jurnal cam douã luni, în care-i trimiteam zilnic, pe fax, cu trudã, cîte o paginã de gazetã (repet, A4, dar, totusi o paginã), durerea mea fiind cã, pînã la coadã, n-am vãzut nici un bãnut de-acolo, cu toate cã si atunci fumam. O tigãnealã la care am renuntat scîrbit. Nu-l am eu la inimã pe Vadim Tudor, cã are cîteodatã o privire fixã, de extraterestru, dar ca s-o spun, este cam cel mai tare pamfletar din cîti s-au nãscut prin România, cu niste deraieri fabuloase si cu un umor al comparatiei de neegalat. Si cu o capacitate de definire a unor personaje, absolut de neîntrecut. Cînd l-a definit pe Dan Diaconescu drept SORICELUL NEASCULTÃTOR, l-a definit si gata! Exact acesta este Dan Diaconescu. Cã acuma cei doi s-au împrietenit, cã-l lasã pe Tribun sã se peroreze, ceasuri întregi, pînã face persoana clãbuci la gurã, asta-i altceva. E chestie de management al postului. Al postuletului. Fiindcã, iatã, prin Dan Diaconescu avem dovada vie a economiei de piatã românesti. Acest omulet, dupã ce s-a certat cu unchiul Voiculescu, a fãcut un ziar, „Oglinda“ (titlu furat de la Tatulici, care a trebuit sã inventeze altceva decît Der Spiegel-ul, adicã Privirea).

„Bã, Dane!“

Dupã ce s-a fîsîit ziarul, subtirel si de un populism deranjant, neascultãtorul a fãcut acest OTV, un fel de pomana sãracilor, un fel de parastas non-stop, o ultimã frontierã, o lingurã de lemn, un turneu de consolare. Plus, am înteles, un DDTV ? Sau DTT.TV?. Nu zic, e original, îl prinde si prinde la nemultumitii care, nu-i asa? sînt majoritari. Cã personal îi merge uns, o dovedeste cu masina lui de n-spe mii de euro, dar definitoriu pentru mine este cînd îl invitã pe Becali. Cu ãsta si-a gãsit nasul. Cînd un „Bã, Dane!“ vine de la Vadim, hai, mai treacã meargã. Dar cînd vine de la de Becali, printre hãhãituri de oier cãpiat, atunci este de-a dreptul jenant. Totusi, Dan Diaconescu este bãiat cu ceva carte. Dar din moment ce acceptã, cu bãrbia în piept, cu acel zîmbet de soricel tigãnos, cenusiu si subordonat, tutuiala lui Becali, el adresîndu-i-se cu formule de politete, decente, atunci, ca sã fim si noi în ton cu ce face el acolo, chiar e de tot rahatul. E îngenunchiat. E o dovadã de cãciulire dincolo de penibil. Dar el, soricelul, zîmbeste si continuã alergarea. Dã manele pe OTV, n-are greturi cu manelistii, e boiar dã Bucale, se miscã natural printre spînzurati, vãduve negre, paranormali si violate cu certificat de virginitate. Dacã pune mîna pe o crimã din Primãverii, o face si de 40 de zile. Este patronul unei gropi de gunoi si urdori. Soricelul, devenit sobolan solzos, cu masinã tare si cu un oarecare statut, stã la pîndã, ca orice sobolan serios. Toate deseurile care n-au loc pe la alte televizii, mirositoare si ele, se revarsã pe acest OTV. Sigmund Freud ar accepta, dacã ar mai trãi, sã vinã consilier la acest post fiindcã aici se gãseste suficient material de studiu al ciudãteniilor mintii omenesti. Este un experiment al societãtii românesti, unde neconsolatii dau de un Dan Diaconescu dispus sã le asculte umorile de nedifuzat în oricare altã parte. El este gazetarul care debaraseazã, cu nonsalantã, mesele altor televiziuni cu o rãbdare si un zîmbet unice. Pe chestia asta, tine sã arate la tot cartierul cã si-a cumpãrat masinã tare, cã are costum si cravatã, chiar pe caniculã, si cã trãieste bine, cã el are dreptate. Oricum, este pe cît de consecvent, pe atît de cenusiu si cianotic. Oare are cancer? Doamne fereste! Nu cred cã as mai accepta, acum, sã-i strîng mîna si sã-i rãspund la zîmbetul acela fals, de soricel dubios. Asta este: nu-l mai simpatizez!

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Advertisement








Trending