Contactează-ne

Actualitate

Pietreancă, soldat în misiune, în Mali

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ sergentul major Ionela Chetreanu face parte din detaşamentul de cadre ale Forţelor Aeriene Române, care participă la misiunea MINUSMA ■ subofiţerul şi-a început cariera la Batalionului 634 Petrodava Piatra Neamţ şi acum face parte din Carpathian Pumas ■ un cadou trimis de colegii din ţară a făcut-o să plingă în hohote ■

Integrarea României în Alianţa Nord-Atlantică – NATO sau în alte foruri internaţionale a presupus, pe lângă alte obligaţii, participarea forţelor armate la misiuni în diferite colţuri ale globului, unde „situaţia“ impunea prezenţa militarilor.

În prezent, o astfel de misiune îi are în prim plan pe militari tocmai în Mali, la vreo 5.000 de kilometri de casă, acolo unde Forţele Aeriene Române sprijină Misiunea Multidimensională Integrată ONU de Stabilizare.

Scopul prezenţei forţelor armate din mai multe ţări este de a ajuta la restabilirea păcii şi dezvoltare în condiţii durabile în Mali, stat cu o populaţie de 19 milioane de oameni, în care jihadismul a accentuat conflictele interetnice. Printre soldaţii români cantonaţi, din septembrie 2019, la o bază militară din deşert se află şi sergentul major Ionela Chetreanu, din Piatra Neamţ, una dintre puţinele femei din detaşamentul ce cuprinde 120 de persoane (piloţi, personal tehnic şi medical), care au în dotare elicoptere IAR-330 L-RM. Subofiţerul şi-a început cariera în uniformă la Batalionului 634 Infanterie Petrodava din oraşul de sub culmea Pietricica, acum fiind încadrată în structura Carpathian Pumas, pentru misiunea desfăşurată în ţara din Africa de Vest.

Şi pentru că ceea ce trebuia executat a fost făcut întocmai, nu de mult, românii, printre care şi Ionela Chetreanu, au fost decoraţi cu Medalia ONU pentru profesionalismul şi implicarea de care au dat dovadă în realizarea misiunilor sub egida organizaţiei internaţionale.

„În cadrul misiunii asigurăm linii de operaţii permanente, 24 de ore, şapte zile pe săptămână. Prima linie este destinată evacuării aeromedicale, iar a douatransportului de trupe şi materiale. Asigurăm şi altele specifice elicopterelor: inserţie, extracţie, transport, cercetare, recunoaştere şi altele“, explica misiunea comandor Ioan Mischie, comandantul militarilor din Mali. Despre misiunile românilor în Africa relatează, periodic, locotenent Mirela Vîţă.

Şi acum câteva zile, pe site-ul Ministerul Apărării Naţionale a fost postat un articol al locotenentului, care poate fi citit şi pe Armataromaniei.ro. Unul emoţionant, în care este descrisă reacţia Ionelei Chetreanu în momentul în care desface un plic aflat într-un pachet primit din România şi îşi dă seama ce este în el.

„Deşi biroul lor e vizavi de al nostru, o văd destul de rar, când schiţăm un zâmbet pe hol, în viteză. În dimineaţa aceea, agitată, mă cheamă în birou să îmi arate ceva. Văd cutii de carton desfăcute şi îmi aduc aminte că tocmai ce am fost anunţaţi că ne putem ridica de la depozit coletele de acasă, sosite de dimineaţă de la mii de kilometri depărtare, cu aeronava care ne-a adus noii colegi din structura medicală. (…)

Dintr-o cutie frumos decorată, învelit într-un drapel în miniatură, Ionela scoate la iveală un plic: «îţi vine să crezi la ce s-au gândit colegii de la unitate? Uite, îmi arată în timp ce degetele ei desfac nerăbdătoare hârtia: mi-au trimis… pământ! Pământ de acasă! Ce zici de asta?» şi începe să plângă în hohote. «Uite ce negru e! Nu ca nisipul ăsta portocaliu de aici», continuă ea râzând printre lacrimi. Ce poţi să mai zici? I-am pus o mână pe umeri şi am început şi eu să plâng şi să râd în acelaşi timp“, scrie Mirela Vîţă.

Şi care continuă astfel: „Recunosc, am aşteptat toţi pachetele de acasă de parcă îl aşteptam pe Moş Crăciun. (…) Nu era vorba atât de utilitatea obiectelor. (…) Lucruri cărora poate înainte nu le dădeai mare importanţă, dar deodată îţi pot face ziua mai bună: poate fi perechea ta preferată de pijamale, un parfum care-ţi aminteşte de vacanţe, nişte plicuri de condimente (se pare că în bază au înlocuit usturoiul cu… turmericul), o pereche de căşti, o carte pe care ţi-o doreai demult. Şi, cel mai important, acele semne mici de «mă gândesc la tine» atent împachetate şi strecurate în bagaj de o mână tremurătoare: un muţunache de pluş trimis cu datoria de a-i ţine de urât bravului militar, o verighetă regăsită, o fotografie, un desen în creioane colorate pe care un puşti de câţiva anişori a scris, stângaci, «Tati, te aşteptăm acasă“.

Sau o mână de pământ negru, reavăn, pe care mărturisesc că nu m-am putut abţine să nu-l pipăi uşor, pe furiş, între degete. Sg. maj. Ionela Chetreanu, subofiţer specialist în cadrul compartimentul financiar, face parte din echipa dislocată în teatrul de operaţii în septembrie 2019 şi a rămas în continuare în Mali pentru a face parte şi din rotaţia a doua a detaşamentului participant la misiunea sub egida ONU“.

Actualitate

Femeie arsă de vie

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

O femeie a ars de vie, sâmbătă, 10 aprilie, în urma unui incendiu izbucnit într-o gospodărie din satul Doina, comuna Girov.

“Prin apel la 112, în jurul orei 09:00, pompierii au fost înștiințati despre producerea unui incendiu la o locuință din localitatea Doina, comuna Girov.

La locul solicitării s-au deplasat patru echipaje pompieri cu trei autospeciale de stingere și o ambulanță SMURD din cadrul Detașamentului Piatra Neamț și voluntari din cadrul SVSU Girov.

Incendiul se manifesta generalizat în interiorul unei locuințe

Forțele de intervenție au localizat și lucrează pentru lichidarea incendiului.

Din păcate,  în interiorul locuinței a fost găsit trupul carbonizat al unei femei de 59 de ani”, au transmis reprezentanţii ISU Neamţ.

Vom reveni.

Citește știrea

Actualitate

A ieşit cu maşina în decor. Două victime

Știre publicată în urmă cu

în data de

Un accident rutier produs sâmbătă dimineaţă, 10 aprilie, în localitatea Adjudeni s-a soldat cu două victime.

“Prin apel la 112, pompierii au fost înștiințati despre producerea unui accident rutier pe DJ 201C, pe raza localității Adjudeni. Un autoturism a părăsit partea carosabilă,  rezultând două victime încarcerate. În autoturism se aflau două persoane.

La locul solicitării s-au deplasat două echipaje de pompieri cu o autospecială pentru descarcerare grea și o ambulanță SMURD din cadrul Detașamentului Roman și un echipaj cu ambulanță de la SAJ.

La sosirea forțelor de intervenție cele două persoane care s-au aflat în autoturism erau evacuate.

Paramedicii au acordat primul ajutor calificat pasagerului ( bărbat de 35 de ani), acesta refuzând transportul la spital.

Șoferul autoturismului (barbat de 32 de ani) a fost preluat de echipajul SAJ și transportat la CPU Roman.

Pompierii au asigurat măsurile de prevenire și stingere a incendiilor”, au transmis reprezentanţii ISU Neamţ.

Citește știrea

Actualitate

Eroi învăţători din Bicaz şi Valea Muntelui în Războiul Sfânt din vara anului 1941 (II)

Știre publicată în urmă cu

în data de

Aşa cum ne-am propus, vom evoca figurile de eroi din zona Văii Muntelui, începând cu localitatea Bicaz, cu locotenentul în rezervă de Vânători de munte Constantin Vlase. Refugiat din Ardealul ocupat, în toamna anului 1940, învăţătorul a fost încadrat la Şcoala 1 Bicaz, unde a funcţionat tot timpul până la declanşarea războiului din iunie 1941.

Amintim că înainte de refugiu a fost învăţător la şcolile din Ticoş şi Bicazu Ardelean, judeţul Ciuc. Născut la 17 noiembrie 1910, în comuna Ghergheasa, judeţul Râmnicu-Sărat, la toate şcolile unde a funcţionat, Vlase a lăsat urme adânci, datorită conştiinţei cu care înţelegea să-şi indeplinească misiunea. Era un dascăl luminat, activ şi foarte muncitor, având gradul II în învăţământ. Căsătorit cu Veronica Vlase, tot învăţătoare, are un copil, Ovidiu.

Iată mai departe caracterizarea acestuia, în afară de cele spuse, precum şi sfârşitul în războiul sfânt: „În afară de activitatea misionară de învăţător, el a fost în toate satele pe unde a trecut comandant al Subcentrelor Pregătirii Premilitare, iar în Ticoş şi Bicazul Ardelean, a fost şi director de şcoală. În toate aceste situaţii, Constantin Vlase a dat strălucite dovezi de bun român şi bun gospodar.

În iunie 1941, a plecat, cu tot avântul lui tineresc, să- şi apere ţara de cotropitori, pe care îi ura mai mult decât oricare alţii. Când a căzut, în fruntea ostaşilor cu care plecase la luptă, le-a spus acestora: «Mergeţi înainte, băieţi şi nu uitaţi nici un colţ de pământ românesc»“, ne spune Alexandru Gh. Iliescu din Bicaz în revista Apostolul din mai 1942.

Vasile Mustea, Iorgu Popescu, Gheorghe Cotosa…

Avem a aminti de Vasile Mustea, sublocotenent de rezervă de Infanterie, fost învăţător la şcoala din Audia – Hangu. Caracterizat ca un tânăr inimos, Mustea „era un răsfăţat în cercurile cunoscute. Totdeauna la datorie, fiind stăpânit de un simţ al dreptăţii foarte dezvoltat.

Sârguincios şi mândru, în înţelesul bun al cuvântului, avea ambiţia totdeauna sa fie cel dintâi la datorie. A fost unul dintre cei dintâi jertfiţi pentru izgonirea duşmanului care ne călcase ţara. Tot în această regiune plină de istorie şi legendă „bun şi optimist întotdeauna“, învăţătorul Iorgu Popescu de la Buhalniţa, locotenent rezervă, scria de pe front celor rămaşi acasă în iunie 1941: „Măi puişorilor, dacă cineva mi-ar fi dat lumea întreagă nu m-aş fi simţit mai fericit decât mă simt când mă gândesc că eu cu 4 mitraliere şi vreo patruzeci de oameni făceam parte dintre cei chemaţi să reîntregim hotarul ce am avut“ Mândru de a-şi face datoria către Ţară, el cade la 8 iulie lovit de o schijă (nu se specifică locul – n.n.), pe mitraliera cu care trăsese toate cartuşele în duşmani.

Gheorghe Cotosa s-a născut la 21 aprilie 1916 la Hangu. După ce absolvă cursurile primare, se înscrie la examenul de admitere pentru Şcoala Normală de Băieţi din Piatra Neamţ, în anul şcolar 1928-1929. După ce o termină, va fi pedagog şi ajutor de secretar. După terminarea Şcolii Militare de Ofiţeri de Rezervă, s-a întors la Şcoala Normală, continându-şi funcţia de ajutor de secretar, la care a adăugat de această dată şi cea de comandant al Subcentrului Premilitar Piatra Neamţ.

După cum ne relatează Ion Arnăutu, secretarul contabil al Şcolii Normale de Băieţi Piatra Neamţ, a plecat în luptă alături de Batalionul Vânători de Munte „despre care vorbea întotdeauna cu o admiraţie nemărginită“. Undeva, pe pământul scump al Basarabiei, în care dorea să fie învăţător, batalionul din care făcea parte a înaintat glorios şi zilnic, „Gică“, după cum era alintat de camarazi în intimitate, şi-a făcut pe deplin datoria. A căzut, ca şi alţii, în încleştarea cu trupele Armatei Roşii.

Şcoala din Taşca a fost numită Vasile Mitru

Vasile Mitru, fost şi el locotenent de rezervă de infanterie, a „păstorit“ ca învăţător şi director al şcolii primare din Taşca, fiind supranumit de colegi „Argint viu“, pentru energia sa. Din scurta sa biografie, mai reţinem că era un dascăl „totdeauna activ şi preocupat de şcoala sa“ şi a muncit toată viaţa pentru a o înzestra cu tot ce-i trebuie.

Şi-a construit un local de şcoală de toată frumuseţea, gospodărindu-l apoi cu toată grija pentru a putea servi de model satului său. Prin curajul de care a dat dovadă în luptele purtate pentru redobândirea teritoriilor strămoşeşti, Mitru al nostru îşi câştigase încrederea comandanţilor şi subalternilor. Nu întâmplător jertfa lui pe câmpul de onoare îndreptăţeşte şcoala, colegii şi mai ales pe tovarăşa lui de viaţă, d-na Virginia Mitru, să-i poarte cu măreţie amintirea lui nepieritoare.

În sfârşit, un alt erou din această zonă plină „de credinţă, de vitejie, de cărturărie şi de artă“, cum ne spunea fostul învăţător şi prefect de Neamţ, Leon Mrejeru, în „Eri şi Azi. Contribuţii la istoricul învăţământului primar din judeţul Neamţ. Revăzute şi completate“, Piatra Neamţ, 1940, p.1, este învăţătorul Nicolae Găină, sublocotenent de rezervă, originar din Bicazu Ardelean, de unde a venit în judeţul Neamţ în 1940 (comuna a fost sub ocupaţie horthystă – n.n.).

Se spune că era un tânăr „cu ochi albaştri de o strălucire uimitoare şi avea totdeauna o înfăţişare dârză şi plină de energie, iar în învăţământ ca şi în armată era iubit de toţi“ (nu este specificat în documentele cercetate şcoala unde a profesat, oricum tot în Neamţ – n.n.).

Iată o parte din caracterizarea făcută de camarazii de luptă, învăţătorii de pe front, care au luptat alături de acesta în cele 33 de zile de conflict dintre Prut şi Nistru: „Elevii lui erau totdeauna vrăjiţi de glasul lui dulce şi sonor.

În clasă, la N. Găină era o atmosferă de familie, pentru care elevii învăţau cu toată dragostea aşa că înrâurirea lui asupra elevilor se făcea din plin. În oştire era comandantul de pluton iubit de ostaşi, camarazi şi superiori. Ostaşii erau una cu comandantul, suflet din sufletul lui, urmat orbeşte oriunde şi oricând.

Cei rămaşi îşi amintesc cum îi ducea în luptă, prezent peste tot… Apoi îşi amintesc cu durere cum în toiul focului o schijă duşmană a lovit în frunte pe bravul lor comandant, care a murit în floarea vârstei (27 de ani – n.n.), cu mâna încleştată pe un proiectil de brandt, pe care şi mort l-ar fi trimis duşmanului“.

„Dreptatea lui Dumnezeu şi dreptatea istoriei se vor înfăptui la ceasul sorocit, dar numai cu munca şi cu jertfele noastre“

De fapt, toţi învăţătorii din această vatră strămoşească, şi nu numai, au răspuns îndemnului fostului dascăl Leon Mrejeriu. Care spunea următoarele, la 10 septembrie 1940: „Recâştigarea pământurilor româneşti şi a fraţilor cari ni s-au răpit pe nedrept şi samavolnic în vara anului 1940 (28 iunie, 30 august şi 7 septembrie, aluzie la datele rapturilor teritoriale asupre Basarabiei, Bucovinei de Nord, Ţinutului Herţa, Ardealului şi Cadrilaterului – n.n.) cere pregătire serioasă, educaţie sănătoasă şi solidă, muncă pricepută şi neîntreruptă, solidaritate neştirbită, ordine netulburată şi disciplină de fier. Cu superficialităţi şi glume nu se poate înfăptui nimic temeinic şi durabil…

Dreptatea lui Dumnezeu şi dreptatea istoriei se vor înfăptui, de bună seamă, la ceasul sorocit, dar numai cu munca şi cu jertfele noastre ale tuturor. Şcoala românească trebuie să întreţie permanent în sufletele tinere icoana întunecată a nedreptăţilor ce ni s-au făcut şi să netezească drumurile care duc la realizările luminoase de mâine.

Imaginea tuturor românilor în hotarele fireşti ale neamului trebuie să fie icoana la care să ne închinăm de la pruncie până la înfăptuire, din rând în rând de români…“. Considerăm că previziunea, intuiţia eminentului dascăl, mai apoi prefect de Neamţ, a devenit un apostolat pentru „tagma“ învăţătorilor nemţeni, şi nu numai. Dovada: comportamentul lor în luptele aprige pentru glia din stânga Prutului. Cinste şi onoare pentru cei jertfiţi!

Citește știrea

Trending