Piatra Neamţ nu este pe harta destinaţiilor turistice. Nu există brandul „Hai la Piatra!”

Nu reprezintă o noutate faptul că municipiul Piatra Neamţ nu este un oraş de destinaţie turistică, ci doar un oraş de tranzit spre destinaţii turistice. Adică, Măria sa, turistul, aflat pe traseul spre alte destinaţii turistice ale judeţului sau ale Moldovei, dacă trece prin Piatra Neamţ, poate risca să „tragă“ o noapte la unul din hotelurile din oraş, pentru ca a doua zi să plece mai departe. Până la cina de seară, turistul poate vizita rapid oraşul, vizită pe care o poate epuiza a doua zi, între breakfast şi încheierea zilei de cazare.

Turistul de o zi poate vizita ce a mai rămas din Curtea Domnească şi minuscula grădină publică, unde tronează statuia fără fason a unui ins cu caftan, spadă şi coroană pe cap, de pe soclul căreia află că ar fi vorba despre Ştefan cel Mare. Pornind de la această realitate jenantă, primarul Carabelea s-a gândit că ar fi cazul să mărească numărul nopților de cazare ale turiştilor ocazionali perindaţi prin hotelurile ale căror grad de ocupare este în suferinţă.

Carabelea a preluat iniţiativa altor primari din ţară, neverificată încă, de a mări schema Primăriei prin înfiinţarea Organizaţiei de Management al Destinaţiei Turistice (OMDT) dotată cu tot ce-i trebuie; sediu, logistică, schemă de personal, din care nu lipseşte şeful cu tot tacâmul aferent. Dacă gândeşte cineva, că primarul Carabelea lansează prin OMDT vreun program de investiţii explicit, de transformare a municipiului în oraş de destinaţie turistică, cu obiective de anvergură şi de mare atracţie, acel cineva nu a trecut de faza naivităţii juvenile.

În realitate, primarul Carabelea s-a gândit ca OMDT-ul să devină un hub de afaceri pentru industria pietreană a ospitalităţii; hoteluri, restaurante şi cafenele (Horeca). OMDT-ul va asigura managementul tuturor destinaţiilor turistice din habitatul judeţului, dintre care lipseşte tocmai Piatra Neamţ, ca „destinaţie turistică”. Era mult mai firesc ca un astfel de OMDT să fie iniţiativa Consiliului Judeţean, având în vedere multitudinea destinaţiilor turistice din judeţ, care nu intră în sfera de autoritate a Primăriei din Piatra Neamţ.

Pentru toţi potenţialii turişti din România, care ar dori să viziteze obiective din judeţul Neamţ, vine OMDT-ul lui Carabelea şi lansează brandul „Hai la Piatra!”, ca o tichie de mărgăritar. Brand cu care primarul Carabelea declară că „vrem să reclădim prestigiul turistic al muncipiului Piatra Neamţ”. În susţinerea iniţiativei de a înfiinţa un OMDT la Piatra Neamţ, Andrei Carabelea enumeră câteva obiective existente de multă vreme, care s-au dovedit însă insuficiente pentru a face din municipiu o destinaţie turistică.

Nici de data aceasta, graţie inițiativei sale de a lansa un brand, Piatra Neamţ nu va deveni o destinaţie turistică, dar va asigura managementul celorlalte destinaţii turistice din judeţ. Ambiţie similară, păstrand proporţiile, cu cea a Elenei Udrea, când aceasta a lansat brandul cu „Frunza” pentru România. Piatra Neamţ are o telegondolă, un telescaun, o pârtie de schi, o măgăoaie de clădire pe vârful Cozlei, iar acum are şi brandul „Hai la Piatra!”, cu care Carabelea este extrem de mândru că urbea condusă de el are o nouă şansă.

Această nouă şansă este relevată de însuşi primarul Carabelea care ne dezvăluie, fără inhibiţie, că „oraşul nostru e cel mai bun loc de şedere pentru a descoperi tot ce are mai bun de oferit din punct de vedere turistic judeţul Neamţ”. Singurul lucru bun pe care Piatra Neamţ îl poate oferi turiştilor este „un cadru natural superb”, ne asigură tot primarul Carabelea.

Or, să avem pardon, dar cu acest „cadru natural superb” Piatra Neamţ nu s-a pricopsit graţie vreunui primar, ci graţie „Mamei natură“. Cu un astfel de „cadru natural superb” s-ar putea lăuda şi primarii localităţilor din jurul masivului Ceahlău, din Văratec, din Vânătorii Neamţ sau de pe Valea Bistriţei, dar de promovarea lor e stabilit să se ocupe tot OMDT-ul pietrean.

Mă încearcă bănuiala că primarul Carabelea, după ce se școlește în administraţia municipală, se pregăteşte să preia conducerea Consiliului Judeţean, aceasta fiind şi singura justificare a înfiinţării OMDT-ului. Am vizitat recent oraşul Orşova de pe Dunăre, care poate fi definit ca şi Piatra Neamţ „locul unde nu se întâmplă mai nimic”. Le-ar trebui și orșovenilor, ca impuls, un brand de genul „Hai la Orşova!” ca invitaţie de a vedea „Dunărea la Cazane” şi „Capul lui Decebal”, două obiective de marcă, pentru care s-au ridicat zeci de pensiuni și hoteluri între Orșova și Buziași.

Culmea „mobilităţii urbane” – autobuze electrice şi staţii fără afişaj electronic, pe străzi înguste

Piatra Neamţ este astăzi un oraş mult prea răvășit de ambiţiile discutabile ale „mobilităţii urbane” cu care debutantul Andrei Carabelea şi-a început cariera de primar. „Mobilitatea urbană” are un prim efect imediat circulaţia din ce în ce mai dificilă a autovehiculelor, datorită reconfigurării şi restrângerii căilor de circulaţie, după un proiect plin de inovații.

Principalul impediment în circulaţia rutieră este dificultatea de a te încadra cu autovehiculul în geometria părţii carosabile, mai ales în intersecţii. Drumurile au fost restrânse pentru expansiunea trotuarelor şi a pistelor pentru biciclete destinate de a rămâne pustii. Circulând cu maşina într-un viraj, sunt suficiente cazuri în care se încalecă bordura cu una din rotile din spate, chiar şi în cazul autoturismelor care nu au o lungime mai mare de 4,5 metri.

Suntem anunţaţi, de către Consiliul Judeţean, ca din luna iulie vor intra în circulaţie 21 de autobuze electrice, care ne sunt prezentate ca nişte minuni tehnologice. Autobuzele respective, în lungime de zece metri, vor încăleca în intersecţiile noastre strâmte nu numai bordurile, ci şi trotuarele. În vâltoarea mobilităţii urbane preconizate au fost retrasate chiar şi străzile şi trotuarele reabilitate cu câţiva ani în urmă.

Au fost construite peste 80 de noi staţii de autobuz cu pretenţii de modernitate, dar a căror afişaje electronice nu funcţionează, pentru a se ridica la nivelul tehnologic al noilor autobuze. Stații în care nu se pot adăposti de intemperii decât 5-7 călători răbdători. Indiferent de bunele intenţii ale Consiliului Judeţean, aceste autobuze nu vor putea circula pe toate traseele pe care sunt plasate aceste noi staţii.

Trasee încâlcite şi neprietenoase cu tipurile respective de autobuze, care vor rămâne să fie deservite de microbuze cu motoare clasice. Privind cu atenţie şi cu mult simț critic, proiectul „Mobilităţii urbane” se înscrie în aceeaşi finalitate, ca a proiectului „România educată”. Iar brandul „Hai la Piatra!” va avea aceeaşi soartă ca „Frunza” lui Elena Udrea. Bani aruncaţi în vânt.

Efectul nociv al proiectului „Mobilitatea urbană” este mobilitatea prafului

Într-un clasament întocmit de Agenția Europeană de Mediu, Piatra Neamț, alături de Iași și de Târgu Mureș este printre cele mai poluate orașe din România. Este vorba de poluarea cu particole de praf, nu de poluare cu dioxid de azot.

Deși existența vegetației și a spațiilor verzi plasează Piatra Neamț pe primul loc în România, prezența particulelor fine de praf în aerul respirat ar trebui să îngrijoreze administrația locală, nu numai pe pietreni. Piatra Neamț este un șantier generalizat și primarul Carabelea ar trebui să fie preocupat nu numai de stadiul realizării „mobilității urbane”, ci și de efectele nocive ale tuturor acestor lucrări, surse de praf.

Circulația intensă și greoaie a autovehiculelor nu face decât să mențină poluarea cu praf la cote „ridicate”. Ar fi imperios necesar ca orașul să fie toaletizat permanent, prin spălare cu apă a carosabilului și trotuarelor. Că apă există suficientă în Bistrița și Cuiejdi, că n-om fi în pustie. Că altfel, o să ajungem să ovaționăm finalizarea „Mobilității urbane” de la ferestrele spitalului. În cel mai fericit caz.