Piatra-Neamț – 592 de ani de la prima atestare documentară

În actul din 31 iulie 1431 prin care Alexandru cel Bun dăruia Mănăstirii Bistrița două prisăci, este menționată și o “casă a lui Crăciun de la Piatra”. Târgul Pietrei avea să își păstreze numele simplu, până în vremea lui vodă Cuza, la 1859, când – spre a-l deosebi de orașul Piatra din Olt – i se adaugă cuvântul „Neamţ”, devenind Piatra-Neamţ.

Primele mențiuni scrise despre Piatra Neamț se întâlnesc în Cronica rusească (cca. 1387-1392) sub numele de Kamena (Piatra) – în Lista orașelor valahe de la Dunare. Un act emanat de cancelaria maghiară a regelui Sigismund de Luxemburg, cu ocazia expediției acestuia în Moldova la 30 ianuarie 1395, expediție în care a fost înfrânt de oștirea moldoveană (februarie 1395), atât la Cetatea Neamț, cât și la Hindău-Ghindăoani face referire la localitate; atunci apare prima mențiune maghiară a localității: Karácsonkő.

Statutul de târg domnesc a fost acordat localității de abia în 1453. Statutul Târgului Piatra este consolidat mai departe prin construirea Curții Domnești (1468-1475) având rol administrativ pentru ținutul Neamțului. Pe acelaşi platou, în imediata apropiere a Curţii Domneşti, se află Biserica Domnească „Sfântul Ioan Botezătorul”, ridicată și ea de Ştefan cel Mare între anii 1497-1498. Conform pisaniei, turnul-clopotniţă al bisericii a fost construit la 1499.

Spre începutul secolului XVII orașul devenise un centru de producție. În 1797 Piatra încetează de a mai fi târg voievodal. Pe fondul diversificării producției meșteșugărești și comerciale, spre sfârșitul secolului al XVIII-lea – începutul secolului al XIX-lea, orașul devine cel mai important centru urban și comercial al ținutului Neamț. La mijlocul secolului al XIX-lea au fost incluse în perimetrul orașului și satele Mărăței și Dărmănești.