Personalitãti nemtene – contributii la realizarea Marii Uniri de la 1918

Marea Unire este fructul normal si necesar al întregii deveniri istorice în spatiul carpato-danubiano-pontic, al tuturor luptelor duse cu mintea si cu bratele de locuitorii statornici ai acestui pãmînt miraculos. Marea si Sfînta Unire s-a sãvîrsit ca un proces eroic, în 1918, în trei etape: Unirea Basarabiei, la 9 aprilie; Unirea Bucovinei, la 28 noiembrie, Unirea Transilvaniei, a Banatului si a Tãrii Maramuresului, la 1 decembrie 1918. Toate aceste etape s-au împlinit cu vointa plebiscitarã a locuitorilor acelor regiuni istorice, întãritã de sprijinul românilor aflãtori în Vechiul Regat, fie în America, Australia, sau în alte zãri. Totodatã, unitatea româneascã s-a mentinut si a înflorit în sufletele românilor, datoritã unei nobile forte interioare, dar a fost mereu potentatã de marile personalitãti create si ele de geniul românesc, inclusiv cele nãscute pe meleagurile dintre Bistrita, Moldova si Siret. Astfel, rezistenta spiritualã a românilor basarabeni a fost sustinutã si de episcopul Melchisedec Stefãnescu (1823-1892), nãscut la Gîrcina, care a devenit episcop al Dunãrii de Jos, cu sediul la Ismail (astãzi, în Ucraina), cuprinzînd si cele trei judete din sudul Basarabiei: Bolgrad, Cahul si Ismail, care între 1856-1878, reveniserã la patria mamã. Este de remarcat faptul cã, în 1918, Nicodim Munteanu, nãscut la Pipirig, viitor patriarh al României între 1939 si 1948, a devenit episcop al Basarabiei, atunci unite, pãstorind pînã în 1920. Acesta va prevedea urmãtoarele în ziua Înãltãrii Domnului Isus Hristos – hramul Mãnãstirii Neamt – 1914, ca episcop de Husi si participant la sãrbãtoarea religioasã. „De sute de ani veniti la aceastã mãnãstire ca sã întãriti în credinta crestin ortodoxã si în dragostea de neam. Dar, ca sã pãtrundem pînã aici, acei din provinciile subjugate, ati trebuit sã treceti granitele cu multã fricã si cu mari greutãti. Tineti minte un lucru. Nu mult va trece si aceste blãstãmate hotare care ne frîng în patru trupul nostru national, vor cãdea – si hotãrît vor cãdea – si atunci vom alcãtui o apã si un pãmînt de la Tisa la Nistru si din Carpati la Dunãre si Marea Neagrã. Bucurati-vã si dati laudã lui Dumnezeu, cã si ziua aceasta mare nu este departe. Fiti însã gata si pregãtiti-vã pentru ea, asa cum vã pregãtiti pentru Sfânta Înviere a lui Hristos. Duceti vestea aceasta în pãrtile voastre si vestiti tuturor cã se apropie ziua mîntuirii si unirii întregului nostru neam“ (din cuvântarea rostitã de ziua Înãltãrii la mãnãstirea amintitã, unde au participat, conform informatiilor documentare, peste 60.000 de pelerini – n.n.). Visul acestuia de cel al „unirii întregului nostru neam“ se va împlini la 1 decembrie 1918. Se remarcã în aceeasi directie personalitatea lui V. A. Urechia (1834-1901, nãscut la Piatra-Neamt). De numele acestui savant patriot din Neamt, istoric, pedagog, literat, etnolog, om politic, se leagã introducerea alfabetului latin în locul celui slavon (1860), Legea învãtãmântului (1864), înfiintarea Politehnicii din Bucuresti (1881), a Ateneului Român (1860) la Iasi si (1865) la Bucuresti, a Academiei Române (1867), precum si a multor altor institutii moderne, a unor asociatii si societãti culturale, toate menite sã contribuie la unirea tuturor românilor. Cea mai de seamã creatie a lui, în aceastã directie, cu filiale în toatã tara si în multe localitãti ale Europei. Pe teritoriul judetului Neamt de astãzi, au fost create filiale la Piatra-Neamt (protagonist Ion Negre) si la Roman (Costin Brãiescu). Au mai existat sectii ale Ligii Culturale la Tîrgu-Neamt, Roznov, Tazlãu, Hangu si Cãlugãreni. În perioada Memorandumului (1892-1895), ofiterii din Garnizoana Roman au contribuit lunar cu o cotã parte din salariu lor pentru ajutorarea familiilor memorandistilor închisi. Actiuni ferme si eficiente a întreprins si savantul medic si chimist C. I. Istrate (1850 -1919), nãscut la Roman si mort la Paris, unde se dusese sã influenteze oamenii politici ai marilor puteri, întruniti în Congresul de Pace, sã nu nedreptãteascã pe români. De asemenea, Vasile Pîrvan (1882-1897), savantul istoric, cel care a inaugurat Universitatea Româneascã de la Cluj, la 3 noiembrie 1919, ai cãrui bunici materni erau din Dobreni – ca si actorul Petre Liciu (1871-1912) ai cãrui pãrinti erau din Dusesti, toti sunt protagonisti ai luptei pentru Marea Unire. Cînd spre sfîrsitul anului 1917, s-a declansat asaltul final pentru Unirea Basarabiei, învãtãtori nemteni ca Leon Mrejeriu, Simion T. Kirileanu, Petru Gheorgheasa etc au plecat în Basarabia, unde, împreunã cu altii, sub conducerea marelui pedagog ardelean Onisifor Ghibu, au pregãtit învãtãtori ca sã predea în limba românã, au tipãrit manuale, cãrti, reviste si ziare cu alfabet latin. Conditia, nu cauza, înfãptuirii Marii Uniri românesti a constituit-o eroismul si jertfele din timpul Primului Rãzboi Mondial.