Contactează-ne

Actualitate

Perfecţiunea la români

Știre publicată în urmă cu

în data de

Mărturisesc că la sfârşitul anului trecut, mai precis marţi, 10 decembrie 2019 (lucrurile pot fi verificate), citeam pe HotNews.ro o titrare: „De ce un curier din Germania poate livra de trei ori mai multe pachete pe zi decât unul din România?… În Germania poţi lăsa pachetul în faţa uşii, la noi s-au furat colete şi din maşina de curierat“.

Am socotit că era o exagerare, dacă nu cumva era vorba de un cârcotaş, un frustrat din cine ştie ce motive ori de altul care avea de plătit vreo poliţă, aşa că nu m-am mai obosit să citesc conţinutul relatării. Chiar aşa? Sigur că la noi lucrurile nu merg ca în Germania (au mers vreodată?), dar sistemul funcţionează. Este destul de simplu. Cu un singur apel telefonic, îţi asiguri serviciul în condiţiile cel mai bune de comoditate, atât pentru tine, ca expeditor, cât şi pentru destinatar.

Eram, efectiv, beneficiarul serviciilor de curierat pentru cărţile pe care le-am expediat prin ţară şi nu aveam motive de nemulţumire.

Asta până într-o zi, când nevoia de perfecţionare care nu-l părăseşte pe român nici ziua, nici noaptea, a devenit virală (în termeni corecţi, a căpătat proprietăţile unui virus?!?) şi un sistem care mergea bine a eşuat ca o balenă sinucigaşă pe ţărmul oceanului.

Primul telefon de apel şi apoi şi celelalte mi-au adus informaţia că lucrurile nu mai merg cum mergeau, că trebuie să fac comandă, că operatorul nu mai poate veni la domiciliu fără ordin de la centru şi că toate astea au fost adoptate pentru avantajul clientului şi progresului. Nu, nu, nu vă miraţi, repet, perfecţionarea este sloganul numărul unu al regimului. Aşa se petrec lucrurile şi în învăţământ, şi în justiţie, sănătate, parlament, finanţe etc., etc. Toţi proaspeţii numiţi în funcţii purced, înainte de toate la schimbarea stărilor de fapt. Progresul înainte de toate !

Cum tocmai am primit un pachet, l-am rugat pe curier să-mi ia şi pachetul pe care-l aveam de trimis, cum făcea altădată, dar mi-a confirmat că fără prealabilă comandă (online sau telefonic) nu poate să o facă.

Deci, ca să expediezi un pachet prin curier, eşti obligat să ai PC şi Internet şi, mai departe, să fii logat, cu parolă, CNP şi alte amănunte capitale. Zis şi făcut, am intrat pe adresa indicată, am completat datele fireşti (adrese, telefoane, conţinut), dar (perfecţiune, nu?), trebuia să mi se calculeze tariful de expediere, încât am fost invitat să indic greutatea lungimea, lăţimea şi înălţimea coletului. Am aproximat dimensiunile coletului din ochi dar mi-am băgat minţile în cap. Dacă mă prindeau că datele nu erau exacte? Perfecţiune fără date la milimetru nu e posibilă. Aşa că m-am conformat, cu metrul şi cântarul. Cum necum, când am trecut la parole, cod de identificare şi alte asemenea, am eşuat. Nu, nu, nu am dat vine pe sistem, mi-am spus că eu eram dobitocul că nu mi- am însuşit cum trebuie cunoştinţele de operare PC şi am renunţat.

Mi-am zis că am să caut o variantă mai simplă şi conform indicaţiilor găsite pe Internet, am sunat la un număr scurt cu prefix 021 special pentru provincie. O voce dulce mi-a răspuns prompt: „Fancurier. Bună ziua. Pentru îmbunătăţirea serviciilor oferite clienţilor noştri, această convorbire poate fi înregistrată; continuarea convorbirii reprezintă acceptul Dvs.; pentru… apăsaţi tasta 1“.

Altă dandana. Pe fereastra mobilului meu nu apărea şi tabelul cu cifre, aşa că am trecut pe telefonul fix şi am repetat apelul: „Fancurier… pentru… apăsaţi tasta 1; pentru… apăsaţi tasta 2; pentru … 3; … apăsaţi tasta 7“.

Am apăsat tasta 2, fără siguranţa că serviciul cerut se încadra în limitele cerute şi, după 3 sau 4 apeluri scurte, în sfârşit… a venit surpriza: OCUPAT! Am repetat apelul dar, ghinion, lucrurile s-au repetat şi, cinstit vorbind, m-am înfuriat (ca măgarul pe sat) şi iar am renunţat.

Va să zică, pentru a te bucura de perfecţiunea sistemului, trebuie să judeci cu rapiditate în ce variantă te plasezi şi pe care dintre cele 7 taste trebuie să apeşi; altfel ţi se spune că ai greşit şi trebuie să o iei de la capăt.

Am intenţionat să mă întorc la informaţiile din HotNews şi să citesc despre atuurile nemţilor şi neputinţele noastre. Sincer, m-am lehămetit şi am renunţat.

Pachetul meu mai poate aştepta. Nu au intrat zilele în sac. Şi cum perfecţiunea intră în meniul fiecărei zile a românului, cine ştie ce ne va aduce ziua de mâine.

Advertisement








Trending