Contactează-ne

Arhivă 2005-2017

Perdantii privatizãrii

Știre publicată în urmă cu

în data de

• „privatizarea, în România, a fost un esec“, sustine analistul economic Ilie Serbãnescu • el nu a putut prezenta decît douã exemple de privatizãri de succes: Dacia Pitesti si Sidex Galati • hotiile financiare au afectat atît de grav credibilitatea capitalului autohton, încît integrarea României în UE a fost conditionatã de preluarea, de cãtre investitori strãini, a tuturor sectoarele profitabile •

„Este pregãtitã economia pentru aderare?“ a fost tema seminarului organizat la Iasi, în perioada 17-18 februarie, cu sprijinul Freedom House, Bancpost România si Asociatiei Patronale a Editorilor Locali. Rãspunsul a conturat puncte de vedere diferite. Cel sumbru îi apartine cunoscutului analist economic Ilie Serbãnescu, fost ministru în timpul guvernãrii Ciorbea. Captivant si ironic, Ilie Serbãnescu a convins audienta, formatã din jurnalisti din presa localã, cã, pe drumul cãtre aderare, economia româneascã a pierdut, în primã fazã, la capitolul „privatizare“.

Privatizarea, în România, a fost un esec – sustine cunoscutul analist. Procesul a început foarte tîrziu, cînd primul val de interes pentru zonã deja dispãruse. Neprivatizate la timp, întreprinderile de stat, demodate de trecerea timpului si distruse de furturi si devalizãri, s-au umplut de datorii. „O privatizare poate fi consideratã «de succes» în cazul unei întreprinderi care functiona prost cînd se afla în proprietatea statului, care avea probleme cu ocuparea fortei de muncã în acea perioadã si care nu era în stare sã-si achite obligatiile la stat, dar care, odatã trecutã în proprietatea unui privat, a ajuns o unitate care îsi plãteste obligatiile cãtre furnizori si cãtre bugetele publice si care detine pozitii puternice pe piatã, cu asigurarea unor locuri de muncã bine plãtite. Din industrie, eu, personal, nu cunosc decît douã exemple de astfel de privatizãri «de succes». Prima este cea a societãtii Dacia Pitesti, care putea functiona si rãmînînd în proprietatea statului, dar nu cu pozitionarea datã de forta unui investitor de marcã pe piata auto. A doua – fie cã ne place sau nu – este privatizarea societãtii Sidex Galati, pentru cã actualul proprietar a reusit, fãrã nici o investitie, sã scoatã profit dintr-o societate care înregistra pierderi de un milion de dolari pe zi. Pãrerea mea este cã, exceptînd privatizarea utilitãtilor – care a fost oricum mai mult un cadou decît o privatizare propriu-zisã – investitiile strãine noi si nu privatizãrile au fost cele care au curãtat si au repozitionat, atît cît s-a putut, economia României“, a precizat analistul economic Ilie Serbãnescu.

Bilant negativ Cu numai douã cazuri „de succes“, nu-i de mirare cã bilantul general al privatizãrii a fost unul negativ. Privatizarea a devenit, în timp, un proces extrem de costisitor pentru statul român. Dupã estimãri oficiale, pînã la mijlocul anului trecut se cheltuiserã pentru privatizãri – mai precis pentru a face privatizabile societãtile de stat scoase la vînzare mãcar prin stergeri de datorii – sume de trei ori mai mari decît cele obtinute din vinderea lor. Un caz elocvent a fost cel al privatizãrii Petrom si a distributiilor din sistemul energetic. Aceste structuri nu doar cã aveau datorii, ci si foarte multe creante rezultînd din neplãti din partea clientilor lor, îndeosebi de stat. Pentru a le vinde, cumpãrãtorul, adicã statul român, a preluat si aceste creante. Grav este cã, pentru statul român, procesul nu a însemnat doar costuri foarte mari, ci si înstrãinarea tuturor sectoarelor profitabile. România este singura tarã din zonã care si-a privatizat întregul sistem energetic, întregul sistem bancar, compania petrolierã s.a., cu un investitor strategic, adicã pierzînd orice control asupra lor. Conform analistului citat, privatizãrile au fost fãcute la presiuni externe, integrarea României în Uniunea Europeanã fiind, practic, conditionatã de preluarea sectoarelor de profitabilitate de rang I. Se pare cã a fost singura solutie pentru stoparea furturilor din aceste sectoare. Hotiile financiare românesti au lovit atît de grav credibilitatea capitalului autohton, încît au oferit capitalului strãin oportunitatea de a-l scoate din joc în domenii de primã mînã si de a-i lãsa doar rîndurile din spate, unde profitabilitatea este scãzutã si, deci, capacitatea de acumulare pentru investitii si sansele de perspectivã sînt slabe. Astfel cã, la întrebarea „Este pregãtitã economia pentru aderare?“, rãspunsul este cã sectoarele economice profitabile, au intrat deja, prin noii proprietari, în Uniunea Europeanã. Restul (sau resturile) nu conteazã. FOTO: Aspect de la seminarul de la Iasi

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Advertisement








Trending