Peneș Curcanul, erou real al neamului românesc

■ pe numele său adevărat Constantin Curcanu, acesta a participat la Războiul de Independență, al Doilea Război Balcanic, Primul Război Mondial și la campania din Ungaria ■ istoricul Sorin Grumuș spune că în spatele numelui de Peneș Curcanu s-ar ascunde identitatea sergentului Grigore Mătrăgună, cel al sergentului major Țintilă Gheorghe și a sergentului veteran Constantin Țurcanu ■ se pare că acesta din urmă a fost eroul poeziei „Bardului de la Mircești” ■

Istoricul militar Sorin Grumuș, căruia i s-a conferit de Ziua Armatei, de către șeful Marelui Stat Major al Forțelor Aeriene, „Emblema de merit Știința Militară – clasa a III”, pentru contribuția științifică la promovarea imaginii acestei arme, aduce în discuție în spațiul public lucruri interesante legate de o figură legendară pentru români: Peneș Curcanul, născut Constantin Curcanu (1854-1932), erou în Războiul de Independență din 1877 care l-a inspirat pe Vasile Alecsandri în poezia cu același nume.

„La 15 noiembrie 1932 pleacă la cele veșnice figura legendară de vitejie a neamului românesc Peneș Curcanul. În onoarea sa, doi ani mai târziu, avea să i se cinstească memoria prin ridicarea mausoleului care-i poartă numele în Vaslui, din piatră, marmură și bronz. Eroismul de care a dat dovadă în timpul vieții îl va inspira pe Vasile Alecsandri să-i dedice o poezie – fapt ce i-a atras și supranumele de «Peneș Curcanul».

În decursul timpului, s-au făcut nenumărate încercări în a identifica figura reală din spatele versurilor. Dintre numele vehiculate că s-ar ascunde sub portretizarea de Peneș Curcanul amintim pe cel al sergentului Grigore Mătrăgună, cel al sergentului major Țintilă Gheorghe și al sergentului veteran Constantin Țurcanu. Se poate ca cel din urmă a fost eroul care l-a inspirat pe «Bbardul de la Mircești».

Abia după Primul Război Mondial i s-a atribuit meritul de a fi recunoscut drept eroul legendar: „(…) În 1916, (…) m-am înscris ca voluntar (…) în Resboiul Mondieal de unde am fost recunoscut de adevărat Peniș Curcanul din Vaslui“, citează istoricul militar romașcan. Constantin Țurcanu s-a născut la Vaslui pe 1 martie 1854. La 21 de ani avea să facă parte din Regimentul 13 Dorobanți.

În timpul Războiului de Independență – 1877/1878, avea gradul de caporal. Participă la lupte pentru cucerirea redutei Grivița și este decorat cu Ordinul „Steaua României“ cu Spade pentru fapte de război. Dovedindu-și vitejia și dragostea de țară, se oferă voluntar atât în cel de-al Doilea Război Balcanic din 1913, cât și în Primul Război Mondial (1916/1918), dar și în Campania din Ungaria din 1919.

Astfel, la 59 de ani, Peneș Curcanul înfrânge ploaia de gloanțe, până la vârsta de 64 de ani. A luptat alături de Regimentul VII Racova nr. 25. A participat cu succes la luptele de la Oituz sub comanda generalului Eremia Grigorescu și a reușit să vadă ocuparea Budapestei și formarea României Mari.

Istoricul Sorin Grumuș spune că la 78 de ani, Peneș Curcanul își dă ultima suflare rămânând însă pe vecie,în conștiința românilor, pentru faptele eroice pe care le-a adus ofrandă țării. „Plecat-am nouă din Vaslui, / Și cu sergentul, zece…“, sunt versurile memorabile ale lui Vasile Alecsandri, pe care le cunosc românii. Potrivit Wikipedia, Constantin Țurcanu, s-a născut în Principatul de atunci al Moldovei, la 1 martie 1854, în ținutul Vasluiului, fiind singurul copil al lui Gheorghe Țurcanu și Mariei.

La 7 ani, părinții l-au dus la Huși, la niște rude mai înstărite. Aici a urmat cinci clase primare, fiind printre primii copii din mahala care știa să scrie și să citească. La 15 mai 1875 a intrat în rândurile Regimentului 13 Dorobanți, iar la începutul războiului avea gradul de caporal, iar în august 1877 a ajuns sergent. Constantin Țurcanu a fost veteranul a patru campanii purtate de armata română: Războiul de Independență 1877-1878, al Doilea Război Balcanic-1913, Primul Război Mondial 1916-1918 și Campania din Ungaria – 1919.