Pelerinii sînt aşteptaţi la Mănăstirea Horaiţa

■ Biserica Botezul Domnului din incinta aşezămîntului călugăresc îşi sărbătoreşte hramul de Bobotează ■ „Aghiasma Mare se ia pe nemîncate timp de opt zile, pentru că ea ne cheamă să căutăm viaţa şi bucuria veşnică în iubirea Preasfintei Treimi“, a explicat arhimandritul Mihail Daniliuc, egumenul schitului Vovidenia ■

Biserica Botezul Domnului din incinta Mănăstirii Horaiţa este singurul lăcaş din Mitropolia Moldovei şi Bucovinei care îşi sărbătoreşte hramul de Bobotează.

Deşi drumul este destul de anevoios, de regulă mulţi pelerini din Tîrgu Neamţ şi din satele din jurul lăcaşului participă la Sfinta Liturghie şi apoi la slujba Aghesmei Mari, fiecare participant luîndu-şi acasă apă sfinţită.

Într-un articol publicat pe portalul creştin ortodox Doxologia.ro, arhimandritul Mihail Daniliuc, egumenul schitului Vovidenia, explica cum se foloseşte Aghiasma Mare şi ce semnificaţie are acest ritual: „După tradiţie, vom gusta de opt ori din această apă sfinţită; cifra opt ne aminteşte de veşnicie, de viaţa de veci, căci în cartea Apocalipsei se vorbeşte despre ziua a opta, ce va urma după Judecata universală. Aghiasma Mare se ia pe nemîncate timp de opt zile, pentru că ea ne cheamă să căutăm viaţa şi bucuria veşnică în iubirea Preasfintei Treimi.

Nu mîncăm nimic înainte de împărtăşirea cu Aghiasma Mare pentru a arăta că nimic din cele lumeşti, trecătoare nu este mai important decît hrana cea spirituală. După Sfînta Liturghie, întîi gustăm din Aghiasma Mare, apoi luăm sfînta anaforă. Chiar atunci cînd ne împărtăşim putem gusta din ea, bineînţeles după ce am primit dumnezeiasca Euharistie.

Însăşi rînduiala slujbei de sfinţire a apei din cadrul praznicului Epifaniei ne lămureşte de ce este necesar să ne împărtăşim din apa sfinţită la Bobotează: rugăciunile şi cîntările reliefează iubirea lui Dumnezeu pentru umanitate, arătată concret prin întruparea Mîntuitorului nostru Iisus Hristos şi Botezul Său în Iordan, făcînd legătura între Crăciun şi Bobotează, dar şi între Botezul Mîntuitorului şi botezul nostru.

De vom asculta cu atenţie rînduiala sfinţirii celei mari a apei, vom afla beneficiile împărtăşirii cu ea: ne sfinţeşte sufletele şi trupurile, casele, gospodăriile, pămînturile, întreg spaţiul în care ne desfăşurăm activitatea, munca, învăţătura. Prin această sfinţire a naturii, a tot ce-l înconjoară pe om, Sfînta noastră Biserică ne arată că Dumnezeu trebuie mărturisit şi lăudat nu numai în biserică, ci şi în afara ei. De aceea, prevederile tipiconale îndeamnă preotul să săvîrşească slujba în exteriorul bisericii, lîngă un rîu, fîntînă, izvor sau într-un loc frumos amenajat, uneori împodobit cu cruci de gheaţă, unde se pregătesc şi se împodobesc numeroase vase cu apă“, a explicat arhimandritul Mihail Daniliuc.

Sărbătoarea Bobotezei mai este numită şi a Iordanului, amintind de apa în care Mîntuitorul Iisus Hristos a fost botezat de sfîntul Ioan Botezătorul. Mănăstirea Horaiţa a fost înfiinţată în prima jumătate a secolului al XIX-lea, iar biserica actuală, cu hramul Botezul Domnului, a fost ridicată între anii 1848-1867, fiind sfinţită de către Calinic Miclescu, mitropolitul Moldovei de la acea vreme. Mănăstirea are şi două paraclisuri: cel din clopotniţă, cu hramul Pogorîrea Sfîntului Duh şi cel care-l are ocrotitor pe Sfîntul Ierarh Nicolae, acesta din urmă fiind sfinţit în 2008 de mitropolitul Teofan Savu.

Horaiţa este renumită în rîndul credincioşilor şi prin procesiunea cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, organizată în fiecare an de sărbătoarea Izvorul Tămăduirii, pe traseul spre Mănăstirea Horăicioara, unde credincioşii se rînduiesc pentru ca icoana să fie trecută pe deasupra lor.