Pelerinaj la Mănăstirea Eroilor, de Sfînta Cruce

■ numeroşi credincioşi sînt aşteptaţi la slujba se va fi oficiată pe 14 septembrie la Mănăstirea Sfînta Cruce, din Brusturi ■ lăcaşul monahal a fost ridicat pe locul unei cumplite bătălii din cel de-al Doilea Război Mondial, în care au murit peste 14.000 de soldaţi ■

Mănăstirea Sfînta Cruce din satul Poiana, comuna Brusturi va fi zilele acestea loc de pelerinaj pentru mulţi localnici şi credincioşi din aşezările învecinate, avînd în vedere că în fiecare an, în ziua marii sărbători ortodoxe din 14 septembrie, este prăznuit hramul acestui lăcaş.

Deşi mănăstirea este una ceva mai izolată, situată la 7 km în inima codrilor din Brusturi, pelerinii nu lipsesc la nici o mare sărbătoare, iar la hram iau de regulă şi copiii cu ei fiindcă ştiu că, la începerea şcolii, slujitorii lăcaşului înalţă la Ceruri şi rugăciuni pentru elevi. Programul slujbelor anunţat de protosinghelul Siluan Antoci, stareţul lăcaşului monahal, cuprinde privegherea, pe 13 septembrie, la ora 17.00, iar în ziua de 14 septembrie, la ora 07.00, Agheazma mică şi la ora 09.00, Sf.Liturghie.

„Dragii mei, în fiecare an, ziua de 14 septembrie este cea mai importantă pentru vieţuitorii mănăstirii Sfînta Cruce. Sărbătorim hramul! Ne bucurăm că putem să ne revedem din nou sub braţele pline de iubire ale Mântuitorului nostru, care S-a jertfit pe Sfînta Cruce. Bucuria de a ne revedea, bucuria de a ne îmbrăţişa, bucuria de a ne ierta, bucuria de a ne bucura de bucuria celor de aproape. Vă aştept cu drag!“, a transmis protosinghelul Sliuan Antoci, prin intermediul tmsi.ro.

Pentru a ajunge la lăcaşul de cult, pelerinii au de străbătut un drum prin pădure, marcat din loc în loc de troiţe cu Mîntuitorul răstignit pe cruce. Aşezămîntul mai este denumit şi Mănăstirea Eroilor, fiindcă este ridicat pe locul unei cumplite bătălii din cel de-al doilea război mondial, în care au murit peste 14.000 de soldaţi, români, nemţi, ruşi. În memoria acestor eroi necunoscuţi, căzuţi fără o cruce la căpătîi, marele duhovnic Ilarion Agatu a ctitorit această frumoasă mănăstire, împreună cu fiul său, preotul Alexandru Argatu.

Curtea nu este prea mare şi atrage atenţia biserica din lemn, asemănătoare celor maramureşene. A fost ridicat şi un monument, străjuit de două tunuri, iar cuvintele încrustate în placa de marmură sînt emoţionante:

„Trecătorule, mergi şi spune lumii că noi am murit aici apărînd patria. Ne-am stins printre străini, departe de casă stînd cu arma în mînă. Ne-am prăbuşit loviţi de moarte, sub negru giulgiu de ţărînă, şi cum nici cruci n-avem la capul nostru, dragi urmaşi, în rugăciune măcar un gînd, păstraţi-ne din cînd în cînd“.

Iniţial, în această zonă a existat doar un mormînt, străjuit de o cruce de piatră, în care fuseseră îngropate simbolic osemintele unui ostaş necunoscut. Ulterior, s-a făcut o troiţă de lemn, care amintea despre jertfa celor 14.000 de eroi, iar în 1992 s-a pus piatra de temelie a schitului, aflat la acea vreme sub oblăduirea Mănăstirii Bistriţa. Cîţiva ani mai tîrziu, în 2007, schitul cu 12 vieţuitori a fost ridicat la rang de mănăstire de sine stătătoare. Părintele Ilarion s-a născut pe 2 august 1913 la Valea Glodului, comuna Vultureşti, judeţul Suceava.

După ce a absolvit Seminarul Dorohoi, a urmat cursurile Facultăţii Teologice din Cernăuţi şi şcoala Militară din Bacău, obţinînd gradul de sublocotenent. După căsătorie renunţă la cariera militară şi este hirotonit preot la Parohia Oniceni, iar în 1946 este trimis de mitropolitul Moldovei, Irineu Mihălcescu, la Parohia Boroaia, pentru a ridica biserica din acel sat, a cărei construcţie stagnase de 22 ani. Devine incomod pentru regim, pentru că dorea să ridice o biserică, iar autorităţile i-au interzis să mai primească lume acasă, i s-a impus să scurteze slujba, să se prezinte la şedinţele de partid şi să îndemne lumea să meargă la câmp.

Deoarece nu a ţinut cont de aceste „sfaturi“, comuniştii l-au declarat potrivnic regimului şi duşman al poporului. S-a încercat arestarea, dar preotul a reuşit să fugă şi să se ascundă la părinţi, în Valea Glodului, într-o magazie, căreia i-a construit un perete fals, trăind aici ani de zile. A urmat o condamnare pe viaţă în urma acuzaţiei că ar fi fost „organizator de complot contra statului“. În 1964 a fost graţiat.

A trecut la cele veşnice pe 11 mai 1999, la 86 ani, cerând să fie înmormântat la Boroaia. Lăcaşul călugăresc din pădurea comunei Brusturi este singurul din Neamţ care-şi sărbătoreşte hramul de sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, din 14 septembrie. Această zi marchează două evenimente importante, potrivit scrierilor bisericeşti: aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mîntuitorul şi înălţarea ei solemnă în faţa poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, în ziua de 14 septembrie 335 şi aducerea Sfintei Cruci de la perşii păgîni, în anul 629, în vremea împăratului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste în biserica Sfîntului Mormînt din Ierusalim.