Pe 4 mai vom vota pro-europenește sau româneşte?

Mi-a atras atenţia o cugetare a cuiva, care a crezut că ne pune pe gânduri, acum la începutul unei campanii electorale second-hand. Ne semnala cugetătorul, că este bulversat de un paradox, acela că degeaba avem pe listă candidaţi „pro-europeni”, pentru că pe primele locuri în sondajele de opinie predomină „suveraniștii”, care nu fac altceva decât să izoleze România.

Nu cred că România poate fi izolată mai mult decât este. Este evident faptul că tabăra din care se trage cugetătorul nostru reprezintă doar România de pe celălalt mal al faliei, lăsată ca moștenire de administraţiile Băsescu şi Iohannis. Românii de pe acel mal se îmbată la gândul că în marele concert al Uniunii Europene, vocea românilor chiar contează.

În realitate, prin comportamentul liderilor noștri, de slugi fără coloană, în structurile de decizie ale UE, unde aceştia sunt incluşi la „şi alţii”, doar ca masă de manevră. Această „performanță” a liderilor noștri de până acum, nu face decât să dea apă la moară „suveraniștilor-izolaționiști”, care nu trebuie să mai facă efortul de a izola România, aceasta fiind deja izolată. Izolarea României în UE, este meritul exclusiv al „pro-europenilor” noştri de la putere, izolare care nu mai poate fi depăşită în amploare decât de un „Ro-exit”.

Conform „Eurobarometrului”, 70% dintre români şi 74% dintre europeni, consideră benefică apartenenţa lor la Uniunea Europeană. În concluzie, spaima de izolaţionism, care este indusă de aşa zişii noştri „pro-europeni”, nu este decât o gogoriță cu care aceştia nu reuşesc să îngrijoreze decât pe preşcolari.

Paradoxal, dar procentajul de peste 70%, la cât este cotat pro-europenismul în România, nu ar justifica scorurile mari obţinute surprinzător de partidele aşa zis „suveranist-izolaționiste” în alegerile parlamentare din UE, inclusiv din România. Scoruri care i-au incitat pe „pro-europeni” să-şi exprime uimirea, ca țațele în târg.

Personal, consider că aceşti uimiţi ai naţiei nu fac altceva decât mai multe erori de logică, a căror numitor comun îşi au izvorul în confuzia dintre noţiunile de „democrat” şi „pro-european”. Când pomeneşte despre conducerea Uniunii Europene, cea de la Bruxelles, preşedintele SUA, Donald Trump, reprezentantul democraţiei americane în lume, o etichetează ca „dictatură nealeasă”.

Desigur, prin politica autarhică a SUA, lansată de Trump, acesta poate fi etichetat la rândul său ca „izolaţionist”, dar este un izolaţionist ceva mai democrat, decât pro-europenii noştri. În acest context, în care pro-trumpismul cucereşte treptat România, să te autoproclami „pro-european” numai pentru simplu fapt că ridici osanale conducerii nealese de la Bruxelles, al cărei singur țel este federalizarea Europei, este ca şi cum te-ai decora singur ca „anti-trumpist”.

Românii care nu votează „pro-europenii” cu bulină pe buletinul de vot, sunt consideraţi „anti-europeni” sau „izolaţionişti”, o specie mult mai apropiată de suveraniști decât autointitulaţii „pro-europeni”, care mimează suveranismul. Culmea este faptul, că anularea alegerilor şi eliminarea lui Călin Georgescu din cursa electorală, sunt criticate chiar de către candidaţii „pro-europeni” din România.

Dacă românii nu se înghesuie să voteze nişte candidaţi „pro-europeni”, aceştia nu-şi exprimă astfel „anti-europenismul”, ci doar delimitarea de conducerea Uniunii Europene şi de clasa politică obiedientă din România, care s-a descalificat stând în genunchi în UE.

Falia creată în societatea românească, de la Băsescu până astăzi, este accentuată şi de aroganța „progresiștilor”, care după mintea lor ar fi băgat în Constituţie „votul cenzitar”, care a fost abolit în România din 1917. Prin votul cenzitar, ar avea drept de vot numai cei care votează „ce trebuie” şi „pe cine trebuie”, iar restul, populimea, stă pe margine şi aplaudă.

Sondajele de opinie-mod de a ne induce pe cine trebuie să votăm

În legătură cu viitoarele alegeri prezidenţiale „second hand” s-au făcut şi se fac multe sondaje de opinie, comandate chiar de unele cercuri de interes din jurul candidaţilor. Câţi candidaţi, cam tot atâtea „sufragerii”, în care se adună şi pun ţara la cale şi banii jos, tot felul de pariori pe destinul României.

Nicușor Dan, marele primar ratat al Bucureştiului şi-a comandat şi el un sondaj de opinie, cu banii strânşi într-o sufragerie de la cei interesaţi să-l vadă cocoţat în scăunelul de la Cotroceni. Aceștia nu au nimic de pierdut, pentru că dacă Nicușor nu se mută la Cotroceni, ei își pot deconta contribuția de la primarul Bucureștiului.

După ce a analizat matematic sondajul său, Nicușor de România şi-a exprimat public îngrijorarea că vom asista la un tur doi între izolaţioniştii George Simion şi Victor Ponta. Adică, toţi candidaţii autoproclamați ca „pro-europeni” vor rămâne de căruţă, iar acest fapt, care ar trebui să ne sperie, impune găsirea unei rezolvări pe măsură, pentru a elimina din fașă acest vot „nedemocratic”.

Sugestia ar fi că eliminarea prin vot „nedemocratic” a pro-europenilor din competiția turului întâi, trebuie blocată prin măsuri „democratice”, cum ar fi de exemplu retragerea Elenei Lasconi și a lui Crin Antonescu sau o nouă Decizie a CCR, de reanulare a alegerilor.

Sondajul publicat de Nicușor Dan poate fi interpretat şi în cheia unei manipulări, prin care să conştientizăm catastrofa în care România va intra, dacă proaspătul Primar al Bucureştiului nu-şi va muta fundul pe jilţul de la Cotroceni, căruia i se proiectează şi o scăriţă de urcare, pentru acest prilej.

România se va opri din cădere, dacă „Dulapul elocvent” de la Cotroceni va fi înlocuit cu un calculator de buzunar, la fel de „elocvent”. Mă număr, fără modestie, printre acei români care sunt convinşi că ratatul primar al Bucureştiului nu poate nici măcar să pozeze pentru un panou ca „Salvatorul României”. Va fi imaginea terifiantă a căderii României din lac în puț.

Calităţile pe care trebuie să le întrunească un preşedinte al României de astăzi sunt multiple şi trebuiesc să fie probate, măcar în parte. Din aceste toate calităţile necesare, Nicușor Dan nu a probat vreodată că deţine vreuna. Ca adolescent, Nicușor Dan a dovedit că era un bun matematician, când a promovat o sumedenie de examene, dar a rămas blocat acolo, cu tot cu zâmbet.

Cât timp şi-a petrecut prin Primăria Bucureştiului, Nicușor Dan nu a promovat în fața bucureştenilor niciun examen, dar „progresiștii” îl promovează pe acesta din nou, în numele „meritocrației”. Ca bun matematician, singurul loc care i s-ar potrivi lui Nicușor este la catedră, în faţa unor elevi, cărora să le prezinte teoria mulţimilor, dacă aceştia nu-l vor bombarda cu avioane de hârtie.

Ştim astăzi că bucureştenii ar vrea să scape de Nicușor Dan ca primar proaspăt reînscăunat, susţinându-l cu ardoare pe acesta să se mute ca marionetă la Cotroceni. Oricât de simpatici ne-ar fi bucureştenii, este bine să-i lăsăm să se spele pe cap cu Nicușor Dan încă trei ani, cât mai are din mandatul pe care i l-au acordat cu entuziasm în iunie 2024, reamintindu-i că este un primar cu multe restanțe.

Este penibilă încercarea lui Nicușor Dan de a se sustrage din obligaţiile de primar, refugiindu-se la Cotroceni, odată cu panoul publicitar de „Preşedinte pro-european”, unde se va juca în noua funcţie, supravegheat îndeaproape de vreun consilier franțuzit, precum Dacian Cioloș, angajat pentru aşa ceva de interimarul Ilie Bolojan, care deja se vede premier.

Avangardismul „pro-european” al autorităţilor române

O ştire venită recent din Germania ne dezvăluie faptul că mai toate „democraţiile” din Europa au luat-o pe arătură. Este vorba despre interzicerea unor persoane de a mai candida, cum au fost cazurile lui Diana Șoșoacă şi lui Călin Georgescu în România, sau al lui Marine Le Pen în Franţa.

În Germania a fost introdus spre aprobare un proiect de lege, prin care se preconizează ca „extremiştilor de dreapta” să le fie interzis de a candida pentru funcţii publice. Proiectul german stabileşte interdicţia pentru extremiştii de dreapta numai în cazul în care aceştia au fost condamnaţi pentru „infracţiuni legate de extremism”. Avem tot dreptul să punem câteva întrebări, pentru care nu am găsit răspuns până acum.

În primul rând, ce se va întâmpla, în continuare în România, cu candidații etichetați public de către autorităţi că ar fi „extremişti de dreapta”, dar care nu au fost condamnaţi pentru „infracţiuni legate de extremism”? Aceştia trebuie să fie mai întâi condamnaţi şi apoi interzişi sau invers?

Că până în prezent, autorităţile din România s-au dovedit a fi avangardiste, interzicând candidatura unor persoane, ca Diana Șoșoacă şi Călin Georgescu, cu mult, mult înainte ca aceastea să fie condamnate? În al doilea rând, pentru „extremiştii de stânga” există amnistie generală anticipată?

Europa sub „Scutul europen al democraţiei” sau pe scut

În Antichitate, încă de pe vremea spartanilor, rezultatul unei bătălii se putea deduce, văzând câţi luptători se întorceau sub scut şi câţi pe scut. Pentru un spartan scutul era arma de bază, cu care se apără atât pe sine, cât şi pe cei de lângă el. Comisia Europeană, condusă de vremelnica şi nealeasa Ursula von der Leyen, aflându-se într-un profund proces de meditare soroșistă, a avut revelaţia de a înfiinţa o comisie, denumită „Scutul european al democraţiei”.

În comisia cu pricina a fost inclus şi europarlamentarul român Vasile Dîncu, fost Ministru al Apărării în perioada 2021-2022, scos din funcţie pe motiv de „discurs incorect”, când, pentru a preveni războiul din Ucraina, a propus soluţia negocierii cu Rusia. Dîncu era convins că vecinătatea României cu Rusia este o fatalitate, ştiind că „vecinii nu ţi-i faci, ci ţi-i dă Dumnezeu”.

„Scutul european al democraţiei” s-a născut din îngrijorarea că în Europa, democraţia de tip soroșist este pe moarte şi că există riscul să fie cărată pe scut spre groapă, cu slujba oficiată de Donald Trump. Menirea acestui scut european este de a face recomandări pentru, protejarea democraţiei şi încurajarea „discursului corect”.

În „discursul corect”, propus de Bruxelles, oricât am suci-o, nu putem găsi „libertatea de exprimare”. După cum se poate vedea din proiectul Comisiei Europene, sub „Scutul european”, democraţia soroșistă este destul de bine apărată. Dar în România, democraţia reală a murit odată cu interzicerea unor candidaţi şi anularea alegerilor, urmată de arestări, percheziţii, reţineri, pe cu totul alte motive decât cele din Decizia CCR privind anularea.

Puterea Sistemului din România, protejată astfel de „Scutul european al democraţiei”, nu va avea alt scop decât acela de a înmormânta „Opoziţia”, ducând-o triumfător pe scut spre groapă. Astăzi se vorbeşte din ce în ce mai des despre imixtiunea „soroșismului” în politică şi justiţie, pe lângă care „imixtiunea rusă” este doar pistol cu apă.

Fostul ministru Andrei Marga, analizând cu luciditate „soroșismul” din România, concluzionează că acesta a venit la pachet „cu experimentul concentrării puterii, cu subminarea suveranităţii naţionale, cu noile tehnici de manipulare, cu declinul celor aleşi şi cu expansiunea cinismului”.

În SUA, soroșismul a fost preluat de fosta Administrație Biden, scindând lumea americană în „buni” şi „răi”, după criterii greu de definit ca fiind democratice, transformate în arme cu ajutorul cărora cleptocrația a înlocuit meritocrația, iar „corectitudinea politică” a strivit spiritul inovator.

Sub un astfel de scut, guvernarea din România are şansa să perpetueze cu aceleaşi partide, cu aceleaşi caractere și cu aceleaşi figuri autodeclarate „pro-europene”, pentru a se deosebi de „extremişti”. Sub scutul soroșist al Bruxelles-ului se încearcă a fi promovaţi la conducerea României oameni nepotriviti şi neiniţiaţi, precum Nicușor Dan sau Elena Lasconi.

Nu trebuie să uităm că George Soroș s-a lăudat în direct cu organizarea și finanțarea „Maidanului de la Kiev” în 2013, la care a pus umărul direct şi Victoria Nuland. Consecinţele acelui eveniment se văd acum, când președintele Donald Trump a deschis larg ușa dialogului cu Putin, răcind astfel relaţia cu Zelensky.