PAX MONDIALA în loc de PAX AMERICANA

Nici un stat nu-şi mai poate declara seperioritatea geopolitică doar raportându-se la criterii de ordin economic, financiar, militar şi tehnologic. Astăzi, Statele Unite ale Americii, deşi manifestă superioritate în aceste domenii, sunt cuprinse de frisoanele unor îngrijorări reale, deoarece China le suflă în ceafă, mult prea de aproape decât au visat vreodată.

O condiţie esenţială, care permite astăzi desprinderea din pluton, este capabilitatea unei naţiuni de a obţine acces neîngrădit la resurse naturale esenţiale, dar nu numai pentru satisfacerea trebuinţelor proprii, ci şi pentru redistribuirea lor în alte regiuni ale lumii. Să nu se creadă că această redistribuire este o operă filantropică. În calitate de mare redistribuitor al resurselor naturale astfel obţinute, o naţiune îşi poate impune atât valorile proprii, cât şi modelul economic, financiar, militar şi tehnologic.

Într-un cuvânt, poate dicta de pe poziţia de hegemon. Cea mai mare ţară, dotată generos cu resursele naturale cele mai valoroase, a fost şi este Rusia din toate timpurile. O bogăţie imensă, care este totodată şi principala sursă de venituri uriaşe, pentru acapararea cărora s-au mişcat armatele lumii, cum au fost cele franceze conduse de Napoleon Bonaparte în 1812 şi cele germane conduse de Adolf Hitler în 1941.

Aceste resurse naturale ale Rusiei nu au scăpat nici atenţiei SUA, care şi-au proiectat încă de la începutul secolului 20 un business din exploatarea şi redistribuirea acestor resurse prin lume, în vederea instalării şi consolidării hegemoniei. Proiectul SUA a fost întocmit de marea finanţă de pe Wall Street, încă din perioada Primului Război Mondial, aşteptându-se doar momentul prielnic de a fi pus în aplicare.

Momentul propice s-a ivit în februarie 1917, când Revoluţia burgheză din Rusia a înlăturat ţarismul de la putere, instalându-se primul regim democratic la Petrograd, sub conducerea lui Kerensky. Rusia, care se afla în plin război cu Imperiul habsburgic, era în pragul disoluţiei, fiind dominată de un uriaş val de nemulţumire populară, datorată atât războiului, cât şi incapacităţii noului regim instalat de a gestiona criza şi de a ieşi din război.

Marea finanţă de pe Wall Street a sesizat oportunitatea de a profita de valul nemulţumirii populare din Rusia, pentru a reuşi să deschidă în sfârşit porţile ferecate ale imperiului, pentru a prelua gestionarea marelui depozit de resurse existent, dar şi pentru a-şi plasa capitalul. Pentru aceasta, era nevoie ca frâiele puterii regimului burghez să treacă în mâinile puterii populare, care s-a dovedit ulterior a fi bolşevismul. Conform proiectului american, două personaje au fost programate să organizeze o contra-revoluţie, pentru preluarea puterii.

Astfel, Leonid Troţki, din America şi Vladimir I.Lenin, din Elveţia, bine susţinuţi financiar, au venit incognito cu trenul din Finlanda, intrând într-un Petrograd aflat în pragul unui război civil. Lenin avea şi misiunea suplimentară, sponsorizată de Kaizerul Imperiului german, Wilhelm al II-lea, de a scoate Rusia din război, pentru ca germanii să se concentreze numai spre vestul Europei. Promiţând pace şi pământ, cei doi lideri, sprijiniţi financiar de americani şi germani, au reuşit pe 7 octombrie (stil vechi) să instaleze puterea sovietelor instalând un guvern provizoriu.

Primul decret a fost cel privind ieşirea Rusiei din război, după vrerea germanilor, lăsând Franţa şi Anglia să se descurce singure. Noua putere, a sovietelor, a trecut toate resursele în proprietatea poporului, lăsându-i pe americani cu ochii în soare. Şansa SUA, de a-şi concretiza cât de cât proiectul, s-a ivit abia la sfârşitul celui de al Doilea Război Mondial, când şi-a desemnat sfera de influenţă, în care s-a dat viaţă proiectului de pe Wall Street.

Astăzi, intenţia SUA este ca Federaţia Rusă să fie scoasă în afara circuitului mondial ca putere, să fie dezmembrată, pentru a fi uşor de controlat şi mai ales de redistribuit resursele sale naturale. Singura problemă rămasă de rezolvat ar fi cea privind risipirea arsenalului nuclear între componentele Federaţiei ruse. Dintr-o astfel de poziţie hegemonică, devenind şi principalul distribuitor mondial de resurse naturale, SUA şi-a consolidat statutul de a fi şi singurul furnizor de pace pentru cei admişi în club. Pace care a fost numită „PAX AMERICANA”, o formă superioară de colonialism occidental.

Pentru simetrie, nici ruşii nu au rămas de căruţă, creându-şi propria sferă de influenţă, în care s-au angajat să asigure o „PAX SOVIETICA”, valabilă până în 1991, an în care URSS s-a destrămat. Istoriceşte vorbind, toate imperiile lumii, cel mongol, roman, otoman, rus, spaniol, britanic, german, dar şi cel al SUA, s- au angajat să acorde popoarelor intrate sub umbrela lor, câte o „PAX”. Politicile comune ale acestor imperii au fost; invazia, limitarea suveranităţii, dezmembrarea, colonizarea, plantarea unor guverne loiale, vasalizarea, subordonarea politică şi economică.

Mecanismul prin care SUA oferă astăzi „Pax Americana” este NATO, care asigură o protecţie selectivă, specifică cluburilor cu regim închis. În replică a apărut un nou mecanism, numit BRICS, menit să asigure conducerea lumii de către un sistem multipolar. Membrii BRICS contestă lumea unipolară, la conducerea căreia s-a instalat SUA, dorind instalarea unei NOI ORDINI MONDIALE.

BRICS reprezintă o atracţie pentru ţările care au fost încorsetate de dominaţia hegemonică a SUA, care le-au impus propriile standarde, străine de sistemul lor de valori. BRICS (Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud), la care este ataşată o lungă listă de viitori aderenţi, asigură protecţia pentru independenţa şi suveranitatea fiecărui membru, pentru diversitatea economică, financiară, tehnologică şi de securitate.

„Pax Americana” a fost menţinută cu cheltuieli enorme, suportate de către americanii de rând, motivaţi de mirajul „visului american”, de a bloca accesul comunismului în lume. În anul 1991, atât în URSS, cât şi estul Europei, regimurile comuniste au căzut, dovedind că visul american s-a consumat, devenind realitate. Fostul preşedinte al SUA, Donald Trump, lansase o nouă provocare, aceea că trebuie renunţat la „Pax Americana” şi trebuie promovat proiectul „America First”. Prin acest nou proiect, urma ca americanii să beneficieze în interes naţional de sumele destinate proiectului „Pax Americana”.

Ca şi în cazul proiectelor lui Gorbaciov, de dărâmare a zidului Berlinului, de retragere a trupelor sovietice din Europa şi de destrămare a URSS, renunţarea la proiectul „Pax Americana” era menită să contribuie la uriaşa transformare a lumii. Transformare care să asigure instalarea unei NOI ORDINI MONDIALE, care să înlocuiască NOUA ORDINE AMERICANă instalată după cel de la Doilea Război Mondial.

După cel de al Doilea Război Mondial, omenirea nu s-a bucurat de prea multă pace. Atât sub „Pax Americana” cât şi sub ”Pax Sovietica” sau „Pax Russica” omenirea s-a confruntat cu un lung şir de războaie locale, începând cu Războiul din Coreea (1950-1953) şi terminând cu Războiul din Ucraina (2022 – ?) În paralel cu ultimele războaie locale, se desfăşoară un război neconvenţional şi nonviolent, având ca scop înlocuirea „Pax Americana” cu „Pax Mondiala”, menită să înlocuiască „visul american”, cu „visul de aur al omenirii”.