Patriotism de cîrciumã

• împãtimitii alcoolului considerã cã au „sãrbãtorit“ prin muncã aceastã zi istoricã • barurile si restaurantele au fost ieri neîncãpãtoare • noua bãuturã a sãracului, un fel de rachiu ordinar, este denumitã în rîs „6 din 49“ •

Ziua Nationalã a fost sãrbãtoritã realmente prin muncã, de cãtre cei care sînt obisnuitii localurilor în care se comercializeazã bãuturi alcoolice. Încã de la primele ore ale diminetii, aici îsi fac aparitia fete „cãlcate de buldozer“, cu mîini tremurînde, ochi prinsi, intrînd în ultimii bãnuti pe care i-au mai gãsit prin buzunare, „scãpati de mãcelul de cu searã“, pentru a cãpãta suta „salvatoare“. „Am lipsit douã zile de la program. Dacã nu veneam nici astãzi, mã puneau absent nemotivat. Si, oricum, nu puteam sã lipsesc de la un asemenea eveniment. Ies cam în fiecare dimineatã, pentru a-mi lua «ratia». Dupã aceea fac piata, adicã îi iau pulsul, pentru cã bani n-am sã fac cumpãrãturi. Sînt singur acasã, sotia îmi este plecatã în strãinãtate, în Italia, nu stiu cînd am s-o mai vãd. Trebuie sã-mi umplu si eu timpul cu ceva. Cu ce-mi trimite ea si cu cei 3,5 milioane de lei pensia, mã descurc. Îmi permit sã beau de 30-40.000 de lei pe zi“, s-a destãinuit Mihai C., un om îmbrãcat destul de bine, dar… cu ochii umflati de „bairamul“ din seara precedentã. Undeva, într-un colt al localului, la o masã, trei indivizi discutã pe tonuri înalte, hohote de rîs umplînd repede spatiul si acoperind „anemia“ sonorului unui televizor „obosit“. „Noi sãrbãtorim azi prin muncã. Asa era odinioarã, asa sîntem obisnuiti si acum. N-au ãstia ce face, de dau libere de asemenea zile. Si asa au furat tara în 16 ani, de nu mai avem nimic. Oricum, nimeni nu prea mai munceste la stat acum. La patroni, mai toti sînt escroci si îsi bat joc de oameni. Putini dintre ei au inimã. Bem si noi una micã, pentru cã asta ne-a mai rãmas“, s-a auzit din discutiile „academice“ ale consumatorilor. Un omulet mic, negricios la fatã, a cerut un „6 din 49“. Contrariatã, femeia de la tejghea l-a întrebat ce înseamnã dorinta acestuia. „Cum adicã! Din 49 de indivizi care beau «albiturã româneascã» doar sase mai vietuiesc. N-ai stiut, o afli acum de la mine! Oricum trebuie sã recunosti cã sînt patriot. Nu-ti cer votcã strãinã sau coniac, ti-am cerut doar ce produc ãstia pe lîngã Roman. Si-asa am ficatul «în pioneze», ce mai conteazã oleacã de bãuturã!“, a informat-o, prompt, individul pe barmanita curioasã. La o altã masã, culmea, un proprietar de cîrciumã sorbea fãrã grabã dintr-un sfert de vin. Probabil, nu dorea omul sã-si facã pagubã în propria gestiune, sau s-o fi temînd de «mîna lungã» si «ochiul vigilent» al sotiei. Pe lîngã clientii permanenti si apoi cei ocazionali, pe parcursul unei zile mai apar si „milogii“ sau „sponsorii“ cum sînt denumiti savant de cãtre „specialisti“. Acesti dezmosteniti ai soartei, care trãiesc de azi pe mîine, intrã umil în localul respectiv, „scaneazã“ toatã incinta în speranta cã vor gãsi un tovarãs de suferintã sau vreun potential „finantator“. Dacã iluziile sînt destrãmate, se întorc greu si cu pãrere de rãu spre iesire, dar, dacã au „ochit“ victima, înainteazã spre masã, cu ochii sclipind de sperantã… Uneori, dupã insistentele mai mult sau mai putin ferme, capãtã „licoarea salvatoare“. Pentru multi dintre cei care calcã pragul unui bar de mîna a doua sau a unui birt ordinar, trei-patru sute de „albiturã“, înseamnã de multe ori si mic dejun si prînz si cinã. Si în acest fel trece si Ziua Republicii si zi dupã zi, dupã acelasi tipic, pînã cînd omul trage „linie“, face adunarea si vede cã viata se iroseste fãrã mari realizãri. Si atunci, majoritatea patriotilor de cîrciumã, mai constatã, trist, cã nu mai au nimic de pierdut. (FOTO: Ziua Nationalã a umplut, si anul acesta, cîrciumile)