Paște 2025 – ziua în care ortodocșii și catolicii se roagă împreună. Ce obiceiuri se respectă

Într-un moment rar și plin de semnificație, anul 2025 aduce o sărbătoare comună a Paștelui pentru ortodocși și catolici, o ocazie unică de rugăciune colectivă, tradiții străbune și bucurie împărtășită de milioane de credincioși din întreaga lume.

În 2025, Paștele este celebrat pe 20 aprilie, o dată cu totul specială, deoarece coincide pentru creștinii ortodocși și catolici. Această suprapunere se întâmplă rar, iar atunci când are loc, este privită ca un simbol al unității creștine și al bucuriei împărtășite la nivel global. Astfel, credincioșii din toată lumea marchează împreună Învierea Domnului, într-un spirit comun de rugăciune, reflecție și speranță.

Semnificația religioasă a Paștelui

Paștele este cea mai importantă sărbătoare a creștinătății, marcând Învierea lui Iisus Hristos după răstignire și moarte. Este un moment de mare încărcătură spirituală, în care credincioșii celebrează victoria vieții asupra morții, a luminii asupra întunericului și a iubirii divine asupra păcatului. În noaptea de Înviere, oamenii merg la biserică, duc lumânări, iau „lumină din lumină” și rostesc cuvintele: „Hristos a înviat! – Adevărat a înviat!”, un gest ce poartă în sine bucuria și speranța reînnoirii sufletești.

Tradiții și obiceiuri de Paște

Românii respectă o mulțime de tradiții legate de această sărbătoare, multe dintre ele păstrate din generație în generație, cu o încărcătură simbolică profundă.

Una dintre cele mai cunoscute este vopsirea ouălor, mai ales în culoarea roșie, simbolizând sângele Mântuitorului și viața veșnică. În anumite regiuni, ouăle sunt decorate manual cu ceară și motive tradiționale – o artă transmisă din moși-strămoși, în special în Bucovina și Maramureș. Ciocnitul ouălor este un obicei de nelipsit în dimineața de Paște, având și el o semnificație aparte: afirmarea credinței în Înviere.

Un alt element central este masa de Paște, unde se regăsesc preparate tradiționale precum pasca (prăjitură cu brânză și stafide, în formă rotundă – simbol al perfecțiunii), cozonacul, drobul de miel, friptura de miel, ouăle roșii și vinul roșu. Toate aceste bucate sunt duse mai întâi la biserică pentru a fi sfințite, iar apoi așezate pe masă ca simbol al binecuvântării divine.

În multe zone din România, tradițiile capătă forme specifice, cu obiceiuri aparte. De exemplu:

• În Ardeal și Banat, tinerii practică „stropitul” sau „udatul fetelor”, un obicei vesel care simbolizează purificarea, sănătatea și norocul. Fetele sunt stropite cu parfum sau apă, iar în schimb oferă ouă roșii și prăjituri.
• În Bucovina, ouăle încondeiate sunt adevărate opere de artă, iar procesul este considerat un act de credință, nu doar de meșteșug.
• În Maramureș și Moldova, oamenii merg la biserică în straie populare, iar în a doua zi de Paște se țin jocuri și hore în curtea bisericii sau în centrul satului.
• În Țara Făgărașului, există obiceiul ca flăcăii să meargă în cete cu toaca din lemn și să anunțe Învierea prin sunete specifice, într-un ritual de trezire a satului.

Superstiții de Paște

În multe regiuni ale țării, Paștele este însoțit de o serie de superstiții transmise din generație în generație, fiecare purtând cu ea o doză de mister și speranță. De exemplu:

• se spune că dacă te speli pe față în dimineața de Paște cu apă în care ai pus un ou roșu și un bănuț de argint, vei fi sănătos și norocos tot anul.
• prima persoană cu care ciocnești ouă în ziua de Paște îți va influența norocul pentru restul anului – de aceea, oamenii aleg cu grijă cine le este primul „partener de ciocnit”.
• se crede că dacă oul ciocnit de tine nu crapă, vei avea putere, sănătate și protecție divină.
• resturile de la masa de Paște nu se aruncă, ci se îngroapă în grădină sau se dau animalelor din gospodărie, pentru a păstra binecuvântarea în casă.
• în unele zone, oamenii cred că în noaptea de Înviere cerurile se deschid pentru o clipă, iar dorințele celor curați la suflet pot deveni realitate.

Toate aceste obiceiuri sunt încărcate de simbolism și sporesc sentimentul de apartenență la comunitate și la valorile străbune. Ele aduc împreună familii, vecini, comunități întregi, în spiritul păcii și al bucuriei.