Părintele Iustin, 7ani de la urcarea la Ceruri. „Avea ceea ce alţii nu aveau, credinţa în Dumnezeul cel Adevărat. Şi asta, pentru că şi-a iubit semenii şi ţara“

■ o primă slujbă de pomenire a Dudovnicului Moldovei a avut loc sîmbătă, la Mănăstirea Petru Vodă ■ a doua va avea loc pe 16 iunie, data la care părintele murea acum 7ani, la Mănăstirea Paltin ■ „Şi parcă Părintele Iustin a fost anume pregătit de Dumnezeu să se grijească pentru a nu se pierde credinţa neamului nostru, care s- a curăţit în închisorile comuniste, în acele prigoniri, în robie şi acele chinuri grele. Acest slujitor al Domnului avea ceea ce alţii nu aveau, credinţa în Dumnezeul cel Adevărat. Şi asta, pentru că şi-a iubit semenii, a iubit adevărul şi ţara“, a sunat un crîmpei din predica susţinută de către unul dintre prelaţi ■

Părintele Iustin Pîrvu, plecat pentru veşnicie la Ceruri în urmă cu şapte ani, a adunat sîmbătă, 13 iunie 2020, la Mănăstirea Petru Vodă din Poiana Haşca, acolo unde trupul său îşi află liniştea de veci, puhoi de lume de pe întreg cuprinsul ţării.

Oamenii au descins între zidurile ctitoriei ridicate prin jertfă şi trudă de însuşi Părintelui Iustin, pentru a îngenunchia încă o dată la mormîntul celui ce le-a fost îndrumător de taină duhovnicească şi pentru a fi părtaşi la slujba de pomenire.

Printre mirenii, care nu au ţinut cont de distanţarea socială, s-au aflat înalte feţe bisericeşti, monahi şi monahii de la alte ctitorii româneşti, care au bătut cale lungă pînă-n Neamţ, la poale de Ceahlău. În mijlocul soborului de preoţi s-a aflat PS Ignatie, Episcopul Huşilor, care avea să oficieze o slujbă impresionantă.

În ciuda ploilor încă de cu seara de vineri, întreaga poiană din care ţinteşte spre ceruri turla Bisericii Sfinţii Mihail şi Gavriil a fost umplută de maşinile cu care au descins în zonă, moldoveni, ardeleni, munteni şi moroşeni.

Aceştia, în semn de recunoştinţă pentru cel ce a fost Părintele Iustin Pîrvu, un mare iubitor de neam şi ţară, purtau frumosul strai popular, iar în mîini steagul tricolor, creînd prin asta o solemnitate aparte evenimentului. Pe întreg parcursul zilei, oamenii, de la mic la mare, au trecut cuminţi pe la mormîntul fostului mare duhovnic aflat într-un foişor special ridicat în curtea mănăstirii şi împodobit cu flori ce alcătuiau simbolic semnul crucii aducător de smerenie, lacrimi, şi rugăciune. Lumea a aşteptat un cuvînt din partea oficialilor drept răspuns pozitiv la petiţia semnată de circa 1.700 de persoane, prin care s-a cerut deshumarea arhimandritului pomenit la şapte ani, dar în zadar.

Peste toate, în poiana Haşca, frumoase cîntări bisericeşti au îmbrăcat atmosfera de pe întrega zi. De reţinut că printre oamenii de rînd, ce au alcătuit mulţimea estimată la vreo 5.000 de suflete, s- au aflat membriii Frăţiei Ortodoxe şi personalităţi politice, administrative şi culturale nemţene. La acestea mai trebuie adăugat faptul că aproape n-a fost om să nu aducă flori şi ofrandă în semn de respect pentru Părintele Iustin.

Şi asta, pentru că Părintele iubea Poiana Haşca cu păsările, florile şi brazii, toate fiind părtaşe la durerea pe care o purtăm mereu în sufletul nostru. Pînă să înceapă slujba am privit la chipurile oamenilor şi am putut observa lesne emoţia din sufletul fiecăruia. „Cum să n-avem emoţii? Doar am venit la slujba de pomenire a unui sfînt“, ne-a spus o femeie cu chipul cernit, care, deşi îşi ducea traiul în Vaslui, nu era la prima vizită la Petru Vodă.

„Locurile unde trăim noi au fost binecuvîntate de Dumnezeu prin prezenţa Părintelui“

„Am fost de multe ori la Părintele Iustin pentru binecuvîntare şi descărcarea sufletului“, avea să adauge altă femeie, printre lacrimi. Şi vorbele curgeau cam tot aşa din gura fiecărui creştin care bătuse cale lungă pentru a se afla sîmbătă la mormîntul Părintelui. Printre cei mulţi se aflau şi cîteva din rudele arhimandritului, mai cu seamă nepoţi şi strănepoţi, ca să nu mai spunem de foştii consăteni din Poiana Largului şi Petru Vodă.

„Locurile unde trăim noi au fost binecuvîntate de Dumnezeu prin prezenţa Părintelui“, ne-a spus Elena Tănase. „Cît priveşte chiliile, biserica, trapeza, şcoala sînt daruri simple înaintea Marelui Judecător, pe lîngă duhovniceasca lucrare a călăuzirii sufletelor de către cel ce s-a ridicat la Ceruri în urmă cu şapte ani“, a spus una dintre călugăriţele de la Mănăstirea Paltin.

Ar mai fi de spus că la Petru Vodă a fost mare durere şi tristeţe sîmbătă. Miile de oameni retrăiau plini de emoţie dorul purtat în suflet faţă de unul dintre stîlpii ortodoxiei româneşti. „Lumea vine aici ca şi-nainte, numai că acum se roagă la mormîntul său“, a spus unul dintre călugării obştii Petru Vodă.

Oamenii treceau pe rînd pe la mormînt şi fosta chilie a Părintelui şi-abia pe urmă prin faţa altarului. Un adevărat pelerinaj, într-o mare de linişte. De bună seamă, din acelaşi respect faţă de Părinte. Şi totul pe fondul oficierii Sfîntei Liturghii.

„Iată! Noi gîndim acum la cel pentru care ne-am adunat astăzi, la Părintele Iustin. Care ne-a fost pildă tuturor de blîndeţe, de dragoste, de rugăciune, răbdare şi înţelepciune. El a aparţinut unei generaţii de mărturisitori. Aceştia s-au constituit într-o ploaie aleasă, sfîntă şi curată a neamului nostru. Şi parcă Părintele Iustin a fost anume pregătit de Dumnezeu să se grijească pentru a nu se pierde credinţa neamului nostru, care s-a curăţit în închisorile comuniste, în acele prigoniri, în robie şi acele chinuri grele. Acest slujitor al Domnului avea ceea ce alţii nu aveau, credinţa în Dumnezeul cel Adevărat. Şi asta, pentru că şi-a iubit semenii, a iubit adevărul şi ţara“.

Aşa avea să sune un crîmpei din predica susţinută de către unul dintre prelaţi. De pe un banner imens afişat pe unul dintre pereţii ctitoriei, chipul Părintelui privea mulţimea cu blîndeţea- i specifică. „Tăcerea este mormîntul pe care îl săpăm neamului nostru“. Acestea erau vorbele rostite cîndva de Părintele Iustin Pîrvu din preaplinul dragostei sale de neam şi ţară şi care erau reamintite prin intermediul marelui afiş.

După oficierea slujbei de pomenire s-a adresat mulţimii Părintele Hariton Negru, stareţul mănăstirii, care a mulţumit tuturor pentru prezenţa la ruga de pomenire în memoria Părintelui Iustin Pîrvu, ce s-a constituit pînă la urmă într-o adevărată lecţie de ortodoxie.

Odessa, Cotu Donului, temniţele comunistre, ctitorii…

Cît priveşte personalitatea celui ce a fost Duhovnicul Moldovei, Iustin Pîrvu, în 1936, pe cînd avea 17 ani, intra frate în Mănăstirea Durău, la poale de Ceahlău. În 1939, se înscrie la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Cernica. Ulterior va ajunge la seminarele din Râmnicu-Vâlcea şi Roman.

În anul 1940 va avea loc tunderea sa în monahism, iar la doar un an distanţă hirotonia întru preoţie. A primit hirotonia la vârsta de 22 de ani. Între 1942-1944, părintele Iustin Pîrvu a slujit ca preot militar pe frontul de est pînă la Odessa. În acest timp, alături de Divizia 4 Vînători de Munte a luat parte la luptele din cel de-Al Doilea Război Mondial, ajungînd pînă la Don. După întoarcerea în ţară, el continuă studiile la Seminarul din Roman.

În anul în care va absolvi seminarul, în 1948, va fi arestat pe motive politice. Este condamnat la 12 ani de detenţie trecînd prin închisorile Suceva, Văcăreşti, Jilava, Gherla, Periprava şi Aiud. Urmează apoi munca silnică din minele de la Baia Sprie, iar în final ajunge la închisoarea Piteşti. Refuzînd să se lepede de credinţă, în anul 1960 părintele Iustin este condamnat la încă patru ani de temniţă. În anul 1964 este eliberat.

Datorită greutăţilor întîmpinate după eliberare, ajunge să lucreze ca muncitor forestier. Ulterior, monahul este primit în obştea de la Mănăstirea Secu, unde va sluji ca preot şi duhovnic între anii 1966-1974. Mai apoi, în perioada cuprinsă între 1974 şi 1989, va fi preot monah la Mănăstirea Bistriţa, unde autorităţile comuniste i-au stabilit domiciliu forţat. În 1976 va ajunge la mănăstirile de la Sfîntul Munte Athos.

După evenimentele din decembrie 1989, părintele Iustin Pîrvu se întoarce la Mănăstirea Secu, unde va sluji ca preot şi duhovnic timp de aproape un an. După aceea, se retrage în sihăstrie, cu gîndul de a-şi petrece restul zilelor în post şi rugăciune. Rînduiala lui Dumnezeu a fost însă alta cu Părintele Iustin.

Astfel, între anii 1991-1992, alături de alţi doi monahi, Ignat şi Calinic, soseşte în satul Petru Voda. Aici, el va întemeia Mănăstirea Petru Vodă, pe care o închină martirilor români din închisorile comuniste. Mănăstirea va avea drept hram pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil.

Mai tîrziu, în împrejurimile mănăstirii va pune temelia unui schit de maici, a unui azil de bătrîni, cît şi a unui centru de plasament pentru copii. În 2003, părintele înfiinţează o publicaţie de învăţătură şi atitudine ortodoxă, cu apariţie lunară, numită „Glasul Monahilor“. În 2008, pe 2 noiembrie, părintelui îi vine şi cinstea de a fi ridicat la rangul de arhimandrit. Din 2008, apare, cu binecuvîntarea părintelui, Revista „Atitudini“. Părintele Iustin Pîrvu a trecut la cele veşnice la 16 iunie 2013.

„La Sfînta Mănăstire de la Petru Vodă, părintele Iustin Pîrvu din «bănuţul» adunat de la credincioşi, a construit alte mănăstiri pe teritoriul României: în satul Cergăul Mic de lîngă Blaj, în localitatea Rădeni de lîngă Tîrgu Neamţ, în Dobrogea, lîngă peştera sfîntului Ioan Casian, în localitatea Aiud, în apropiere de penitenciar la locul numit Rîpa Robilor (aici a contribuit la ridicarea unui schit, dar şi a unui mausoleu), o biserică nouă în zona numită „La morminte“, Bolătău de la Petru Vodă cu hramul Adormirea Maicii Domnului, un azil de bătrîne, tot în zona Morminte, o casă de copii, chilii şi alte anexe monahale la biserica Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil şi la biserica Adormirea Maicii Domnului, toate aşezate pe malul pîrîului Bolătău.

În mai 2012, părintele Iustin a mers în localitatea Galeş de lîngă Constanţa (pe locul unde în vremea comunismului fusese Lagărul de exterminare Galeş). Împreună cu IPS Teodosie al Tomisului a oficiat slujba de sfinţire a locului unde se va ridica un schit în memoria tuturor celor care au murit în muncile cumplite de la Canalul Morţii (aici a suferit, din nefericire şi o fractură de bazin, care a fost operată, într-un spital din Constanţa).

În ziua de 2 mai 2013, după slujba de Înviere, părintele Iustin a fost dus la un spital din Cluj unde a fost operat de o tumoare la stomac. În ziua de 16 mai 2013 a fost operat pentru a doua oară la Cluj. În ziua de 17 mai 2013, sfînta cruce din vîrful acoperişului de la cloponiţa de intrare, s-a aplecat spre partea de jos a construcţiei. A fost un semn că părintele Iustin va muri în curînd, şi-au spus oamenii, şi în ziua de 16 iunie 2013, ora 22,40, părintele a plecat la Domnul. La slujba de înmormîntare din ziua de 20 iunie 2013, au participat cîteva mii de credincioşi.